..................................................................................................PENSIILE SPECIALE ȘI FONDURILE ALOCATE PARTIDELOR POLITICE DIN BUGETUL STATULUI SUNT ILEGALE ȘI REPREZINTĂ FURT DIN AVUȚIA NAȚIONALĂ

Totalul afișărilor de pagină

vineri, 26 februarie 2016

Consecinţele teribile ale consumului de zahăr asupra sănătăţii (I)

În luna septembrie a anului 2013, un raport-bombă al Institutului de Cercetare Credit Suisse a readus cu mult zgomot în atenția tuturor consecințele teribile ale consumului de zahăr asupra sănătății. Grupul de cercetători al Institutului a dezvăluit în această direcţie că 30-40% din cheltuielile de sănătate ale Statelor Unite sunt destinate tratării afecțiunilor ce sunt strâns legate de consumul excesiv de zahăr. Datele existente sugerează că dependența națională față de zahăr generează numai în SUA costuri de sănătate în valoare de un trilion de dolari pe an. Raportul Credit Suisse enumeră câteva afecțiuni despre care numeroase studii au demonstrat că sunt asociate cu consumul excesiv de zahăr, printre care bolile de inimă, diabetul de tip doi și sindromul metabolic.
Cu doar un an mai devreme, în 2012, un raport semnat de Sanjay Gupta, care a fost prezentat în emisiunea 60 Minutes de pe canalul american de televiziune CBS, îl menționa pe Robert Lustig, un endocrinolog din California ce a devenit celebru după conferința pe care a susținut-o în anul 2009, intitulată Zahărul. Adevărul cel amar, conferință ce a stârnit foarte multe controverse. Doctorul Lustig a investigat legătura dintre consumul de zahăr și sănătatea precară a cetățenilor americani. El a publicat 12 articole în reviste de specialitate, identificând zahărul ca fiind un factor major în cortegiul de boli degenerative ce afectează acum populaţia Statelor Unite.
Informațiile adunate de către Lustig indică în mod clar că excesul de zahăr în dietă joacă un rol-cheie în apariția multor tipuri de cancer, a obezității, a diabetului de tip doi, a hipertensiunii și a bolilor de inimă. Cercetările sale l-au condus la concluzia că 75% dintre bolile de care suferă americanii sunt cauzate de stilul de viață și de dietă putând fi întru totul prevenite.
Până la difuzarea acestei emisiuni, nimeni din lumea „oficială” nu recunoștea că ar fi ceva în neregulă cu zahărul – cu toate că există foarte multe cercetări disponibile pentru cei care doresc să se informeze cu privire la acest subiect (a se vedea mai multe referințe aici).
Datorită difuzării rapide a informației în era internetului de astăzi, din ce în ce mai mulți consumatori lucizi şi conștienți și organizații non-profit atrag atenția asupra numeroaselor studii ce demonstrează efectele dăunătoare ale consumului de zahăr. Mai mult decât atât, mulți dintre cei care urmăresc să aibă o alimentație adecvată au tras semnalul de alarmă asupra acestui aspect în urmă cu câteva decenii. Încă din anul 1971, s-a scris in extenso despre pericolele zahărului, atât în cărți, cât și în articole.
În anul 2002, documentarul militantului pentru medicină alternativă Gary Null Șapte pași către o sănătate perfectă (7 Steps to Perfect Health) a fost difuzat pentru prima dată pe unele canale de televiziune furnizate de rețeaua PBS (Public Broadcasting Service), inclusiv pe WETA din Washington DC, în cadrul unei emisiuni. În respectiva emisiune, Null a realizat o mică demonstrație, evidenţiind cu ajutorul unei linguri şi al unei pungi de zahăr cantitatea imensă de zahăr pe care adolescentul american obișnuit o consumă într-o zi. Emisiunea a fost primită foarte bine, atingând un record de audiență pe respectivul tronson orar, iar realizatorul intenționa să o mai difuzeze de încă 8 sau 9 ori. Însă, în urma unor manevre de culise, emisiunea nu avea să mai fie difuzată, iar Gary Null a fost informat că nu va mai fi niciodată invitat la acea televiziune. Toate acestea se petreceau după ce el prezentase de-a lungul anilor cinci emisiuni în care erau invitați inclusiv medici, atingând de câteva ori recorduri de audiență.
Directorul emisiunii i-a explicat că informațiile noi pe care le prezentase referitor la pericolele zahărului au deranjat-o pe Sharon Rockefeller, președinta consiliului de directori al televiziunii. Aceasta primise mai multe telefoane de protest de la reprezentanți ai unor grupuri de interese din spatele industriei zahărului şi ale producătorilor de băuturi răcoritoare, iar decizia ei fusese ca emisiunea lui Null să fie suspendată. Null a fost informat că afirmațiile sale privitoare la efectele dăunătoare ale zahărului asupra sănătății sunt considerate a fi nefondate. După cum s-a dovedit ulterior, doamna Rockefeller era de fapt membră în consiliul director de la vremea aceea al companiei Pepsi-Cola.
Aceasta a fost prima experiență personală de confruntare a lui Gary Null cu agenţii industriei zahărului, care au tentacule înfipte şi în reţeaua de televiziune PBS. Ca răspuns la toate acestea, Null s-a adresat în scris patronilor din industria zahărului, consiliului director al televiziunii WETA și doamnei Sharon Rockefeller, protestând împotriva cenzurării emisiunii sale și a afirmației că zahărul nu are vreo legătură cu afecțiunile de care suferă cetățenii americani.
Dacă ne gândim doar câți oameni s-au îmbolnăvit de diabet, de boli cardio-vasculare, de cancer și de alte boli în urma consumului unor mari cantități de zahăr, putem considera că principalele canale mass-media sunt responsabile din punct de vedere moral, pentru că deși au avut la dispoziție informații corecte referitoare la pericolele zahărului, au ales totuși să promoveze afirmațiile oficiale oferite de grupuri medicale „renumite”, de agenții guvernamentale, grupuri comerciale, purtători de cuvânt și cercetători angajați tocmai ca să mintă. Astfel, oamenii de rând sunt victimele propagandei deşănţate a industriei zahărului, a cărei preocupare nu este câtuşi de puţin aceea de a căuta să afle care este adevărul.
Dacă oamenii de rând, cu resursele lor limitate, pot descoperi adevărul, ce scuză pot avea medicii „respectabili”, care au posibilități de cercetare aproape nelimitate? De ce durează zeci de ani pentru a lua la cunoştinţă pericolele zahărului, pentru a admite cu jumătate de gură aceste adevăruri? Câte zeci de milioane de copii și de adulți s-au îmbolnăvit de diabet și de obezitate, de boli de inimă și de cancer în ultimul an din cauza dispreţului pe care-l manifestă faţă de semenii lor reprezentanţii corupţi ai sistemului medical, patronii industriei zahărului și ai canalelor mass-media, precum şi din cauza complicității dintre aceştia?
Afacerile fabricanţilor de zahăr se fac prin întreţinerea cercului vicios al îmbolnăvirii consumatorilor
O privire mai atentă asupra politicilor economice folosite la nivel mondial de patronii din industria zahărului ne permite să descoperim că guvernele finanţează din bugetul de stat, deci din banii contribuabililor, cu sume imense de bani companiile producătoare de dulciuri. Într-un articol recent din Wall Street Journal, jurnalista Alexandra Wexler a dezvăluit faptul că americanii au trebuit să dea din buzunarele proprii 280 de milioane de dolari pentru a acoperi costurile împrumuturilor contractate de către producătorii de zahăr de la Departamentul American al Agriculturii, împrumuturi pe care aceştia au „omis” apoi să le ramburseze.
De vreme ce deja există atâtea dovezi de necontestat ale toxicității zahărului și ale efectelor sale nefaste asupra sănătății, instituţiile de sănătate și reprezentanţii aleși în parlament ar trebui să ceară fără întârziere modificarea urgentă a legilor în vigoare. Este complet nefiresc să se ofere un sprijin atât de generos industriei zahărului. De asemenea, lipsa generală de reacţie a populaţiei este la fel de şocantă ca permanenta salvare financiară şi scutire de datorii a patronilor industriei zahărului, care este probabil cel mai periculos aliment pentru sănătatea oamenilor! Pentru a găsi explicaţia pentru această situaţie, trebuie să urmărim circuitul banilor.
În luna mai a anului 2013, membrii Senatului american au respins un amendament la legea agriculturii (cu 54 de voturi contra și 45 de voturi pentru), introdus de către senatoarea Jeanne Shaheen din New Hampshire, amendament care ar fi micșorat în mod semnificativ plafonul sumelor acordate cu împrumut producătorilor de dulciuri. În cadrul unei analize a acestui vot, Alan Farago sublinia pe site-ul CounterPunch.org că este foarte probabil ca senatorii care au votat împotriva acestei măsuri să-i aibă pe patronii din industria zahărului printre cei mai generoși donatori pentru campaniile lor electorale.
Farago a mai scris: „În momentul votului decisiv, senatorii democrați s-au opus reformei care viza reducerea împrumuturilor acordate industriei zahărului şi rezultatul final al votului a înregistrat 54 de voturi contra şi 45 de voturi pentru (un senator s-a abţinut). Senatorii americani din statele împovărate de interesele pro-industria zahărului – Minnnesota, Vermont, Colorado, Dakota de Nord și Hawaii – au votat cu toții împotriva amendamentului.” Website-ulOpen Secrets.org subliniază că al doilea mare destinatar al sponsorizărilor oferite de cei cu anumite interese pro-industria zahărului este senatorul Al Franken, care în anul 2013 a primit 27.999 de dolari. Deloc întâmplător, unii analişti politici afirmă că „Industria zahărului este singura din întregul sector al agriculturii care i-a susținut în mod constant pe democrați în ultimele două decenii.
De fapt, autoritățile pe care le considerăm a fi „oficiale” și de încredere sunt adeseori corupte de către agenţii industriei zahărului, în timp ce mass-media oficială împreună cu producătorii de reclame se străduiesc din răsputeri să împiedice aflarea de către populaţie a adevărului cumplit referitor la zahăr. Pentru a ajuta pe cât mai mulţi oameni să se informeze corect şi să devină mai conștienți în privinţa acestui subiect vital, oferim în continuare o analiză sintetică a problemei zahărului, privit atât ca un aliment toxic, cât și ca marfa principală a unei mari afaceri cu totul corupte.
Câteva date extrase din cercetările de ultimă oră referitoare la zahăr
În studiul lor cel mai recent, Lustig împreună cu colegii săi au descoperit o strânsă legătură între prezența zahărului în dieta populațiilor din întreaga lume și incidența diabetului. Publicat în revista online Plos One în luna februarie a anului 2013, studiul a evidenţiat faptul că zonele geografice în care zahărul era mai uşor accesibil se confruntau cu o incidență mai mare a diabetului de tip 2.
Examinând informațiile strânse din 175 de țări de-a lungul ultimilor ani, autorii au urmărit să descopere dacă accesibilitatea altor tipuri de alimente, inclusiv a uleiurilor, a cărnii, a cerealelor și a fibrelor, cât și factorii socio-economici precum venitul, urbanizarea sau vârsta erau în vreun fel corelate cu frecvenţa diabetului. În final, ei au descoperit corelaţii semnificative din punct de vedere statistic doar între consumul de zahăr și incidenţa diabetului. Într-un articol pentru ziarul New York Times, editorialistul Mark Bittman a oferit punctul său de vedere asupra cercetărilor celor mai recente ale lui Lustig:
Nu se putea mai bine (sau mai rău de atât); dacă vrem dovezi ale cauzalității, atunci aceasta se apropie cel mai mult de obiectivul nostru (pentru a demonstra o cauzalitate în mod «științific» ar trebui să putem controla complet dieta a mii de oameni, timp de decenii întregi. Din punct de vedere tehnic este ceva la fel de imposibil ca dorința de a determina în mod clar cauza tuturor modificărilor climatice sau de a dovedi în mod riguros statistic că anumite lovituri la cap sunt datorate practicării fotbalului sau că fumatul duce la apariția cancerului). De altfel, la fel cum patronii companiilor producătoare de tutun şi ţigări s-au zbătut, au mințit și s-au indignat în anii ʼ60 (și, de altfel, au continuat să o facă până în anii ʼ90), la fel vor face acum susținătorii industriei zahărului rafinat”.
Într-un articol publicat în luna februarie a anului 2012 în revista de specialitate Nature, Lustig și coautorii afirmă următoarele: 
Reglementarea consumului de zahăr nu va fi ușoară […]. Constatăm nu fără uimire că acţiunea pentru reducerea producţiei și a cererii de zahăr este blocată de opoziţia îndârjită, realizată în mod direct sau prin diferiţi agenţi şi interpuşi, a patronilor din industria zahărului; va fi nevoie de o implicare activă din partea tuturor celor care sunt afectaţi. Cu toate acestea, patronii din industria alimentară știu că se confruntă cu o problemă […]. Dacă se vor ridica suficiente voci care să ceară o transformare, se vor produce totuși «mișcările tectonice» necesare în legislație și astfel transformările vor deveni posibile. Să luăm, de exemplu, interzicerea fumatului în locurile publice, ca să nu mai vorbim de introducerea airbag-urilor la mașini. Aceste măsuri simple – care s-au aflat cu toate pe câmpul de luptă al legislației americane – sunt acum considerate de bun-simț, instrumente esențiale pentru sănătatea publică. A venit acum momentul să ne îndreptăm atenția și către industria zahărului.”
Legătura dintre frecvenţa foarte mare a bolilor cronice din Statele Unite și zahăr devine pe zi ce trece din ce în ce mai clară. Un studiu recent al biologului nutriționist Kimber Stanhope de la Universitatea din California dezvăluie existența unei corelaţii între consumul mare de sirop de porumb (ce are un conținut bogat de fructoză) și nivelul crescut de LDL (colesterol dăunător), precum și a unei corelaţii între consumul de zahăr și riscul crescut de boli cardiovasculare. Subiecților studiului lui Stanhope li s-a cerut să înlocuiască alimentele constituind 25% din consumul lor caloric cu băuturi îndulcite cu zahăr. Experimentul a oferit, de asemenea, dovezi pentru faptul că zahărul blochează arterele și duce la îngrășare.
Descoperirile lui Stanhope coroborează rezultatele unui alt studiu publicat în luna martie a anului 2012 în revista de specialitate a asociației americane American Heart Association, numită Circulation. Studiul a evidenţiat că bărbații care beau zilnic câte o băutură de 355 ml îndulcită cu zahăr sunt cu 25% mai vulnerabili la boli cardiovasculare decât bărbații care nu consumă băuturi dulci.
Un alt studiu care a apărut recent în revista societății americane de nefrologie (American Society of Nephrology), Nephrology Newsmagazine, probează o corelaţie între excesul de fructoză din organism și bolile cardiovasculare, diabet, bolile cronice de rinichi și sindromul metabolic.
Efectele dăunătoare ale consumului de zahăr asupra sănătății mentale fac subiectul câtorva studii recente. În luna septembrie a anului 2012, oamenii de știință de la Școala de medicină David Geffen a Universităţii California din Los Angeles au descoperit faptul că șobolanii care consumau multă fructoză aveau performanțe mai slabe în comparație cu grupul de control la testele în care se foloseau labirinturi și care solicitau memoria și capacitatea de învățare.
Într-un articol publicat în anul 2012, intitulat Ceva ce ne dă de gândit: ne croim cu dinţii calea spre demenţă – zahărul şi carbohidraţii cauzează boala Alzheimer (Food for thought: Eat your way to dementia – sugar and carbs cause Alzheimer's Disease), oamenii de știință de la Universitatea Brown își prezintă descoperirile conform cărora o dietă bogată în zaharuri perturbă metabolismul insulinei și poate duce la acumularea în creier a proteinelor amiloide toxice – proteinele direct implicate în declanşarea demenței.
Aceste concluzii sunt întărite de rezultatele unui studiu realizat în cadrul Mayo Clinic, ce a fost publicat în luna octombrie a anului 2012 și care probează că vârstnicii care au o dietă bogată în zaharuri și carbohidrați sunt în mod evident mai predispuși la declanşarea unor tulburări psihomentale ușoare, dar și a demenței, decât persoanele vârstnice a căror dietă conține în mod preponderent grăsimi și proteine.
La ce anume se referă, de fapt, termenul „zahăr”
Atunci când ne referim la zahăr, ne gândim cel mai adesea doar la zahărul alb rafinat pe care îl cumpărăm sub formă de cristale sau sub formă de cubulețe. Însă, dacă dorim cu adevărat să consumăm mai puțin zahăr, este recomandat să citim cu atenţie informațiile nutriționale de pe etichetele alimentelor înainte de a le cumpăra. Prezenţa zahărului în alimentele fabricate industrial este adeseori subestimată şi constatăm uneori cu uimire că el este adăugat în foarte multe produse alimentare pe care le consumăm frecvent.
Organizaţia American Heart Association (AHA) și Departamentul de Agricultură al SUA (USDA) au stabilit o definiție ceva mai largă a ceea ce constituie „zahăr” sau mai bine spus „zaharuri”.
Conform unui raport publicat de AHA, în literatura de specialitate există mulți termeni ce sunt folosiți pentru a descrie zahărul, iar aceasta poate uneori să ducă la confuzii. Sintagma carbohidrați simpli se referă la mono și dizaharide; sintagma carbohidrați complecși se referă la polizaharide, cum ar fi amidonul. Dizaharidele obișnuite sunt zaharoza (glucoză + fructoză) (ce se găsește în zahărul alb, în zahărul de trestie, în sfecla de zahăr, în miere, în siropul de porumb), lactoza (glucoză + galactoză) (ce se găsește în produsele lactate) și maltoza (glucoză + glucoză) (ce se găsește în malț). Monozaharida cea mai des întâlnită este fructoza (ce se găsește în fructe și legume). Termenul dextroză este un alt nume al glucozei. Zahărul intrinsec sau natural este zahărul ce este un constituent natural al fructelor, al legumelor și al produselor lactate; zahărul adăugat sau extrinsec se referă la zaharoză sau la alte zaharuri rafinate ce sunt prezente în băuturile răcoritoare și care sunt, de asemenea, încorporate în alimente, sucuri de fructe și alte tipuri de băuturi.
Cele mai recente statistici au evidenţiat faptul că americanul de rând consumă aproximativ 59 de kilograme de zahăr în fiecare an – adică 0,15 kilograme în fiecare zi.
Cantitatea medie de zahăr consumată de americani în ultimii ani este excesivă. Acest exces de zahăr contribuie la frecvenţa anormal de mare a obezității, a diabetului, a bolilor de inimă și chiar a cancerului.
Zahărul rafinat este una dintre cauzele morţii premature
Zahărul rafinat a devenit o parte majoră a dietei umane abia în ultimele două secole. Episodul apariţiei sale reprezintă doar o „clipă în evoluția digestivă a omului”, după cum se exprimă unii jurnalişti.
Zahărul rafinat este plasat pe primele poziţii în lista alimentelor ce sunt „periculoase pentru sănătatea fiinţei umane”, dacă ţinem seama de creșterea frecvenţei bolilor cauzate de consumul foarte mare de zahăr rafinat și de carbohidrați. Consumul de zahăr este una dintre cauzele principale pentru scăderea calității vieții şi pentru moartea prematură. Există în mod cert suficiente probe care să ne conducă la această concluzie.
Câteva aspecte referitoare la înșelătoria publicitară care prezintă zahărul rafinat ca fiind un aliment sănătos şi natural
În anul 1942, Asociația Medicală Americană (American Medical Association, AMA) afirma că ar fi în interesul sănătății populaţiei să se limiteze consumul de zahăr, sub orice formă s-ar găsi acesta, mai ales dacă nu este combinat cu o cantitate semnificativă de alimente bogate în nutrienți. În ultimii ani însă, atât AMA, cât și alte organizații medicale au păstrat în mod interesat şi complice tăcerea cu privire la pericolele consumului de zahăr.
Un sondaj Gallup recent a pus în evidenţă faptul că aproape jumătate dintre cetățenii americani consumă zilnic aproximativ 2,6 pahare de băuturi răcoritoare carbogazoase. În ciuda riscurilor foarte mari pe care le implică pentru sănătate consumul acestora, industria băuturilor răcoritoare își portretizează în mod constant produsele ca fiind foarte sănătoase.
În anul 1997, compania Coca-Cola a cheltuit 277 milioane de dolari pentru publicitatea destinată copiilor. Reclamele făceau ca logoul și produsele lor să fie cu ușurință în văzul copiilor, iar Pepsi, Dr. Pepper și 7Up au oferit licența pentru logoul lor producătorului de sticle pentru bebeluși, Munchkin Bottling Inc.
În anul 1998, Ron Lord scria într-o lucrare destinată Forumului pentru viitorul agriculturii că în trecut zahărul avea o imagine publică destul de proastă. Familiile priveau excesul de zahăr ca implicând un risc pentru sănătate și evitau dulciurile procesate industrial. Apoi, în anii 1980, atenția publicului a fost redirecționată asupra grăsimilor ca fiind ceva ce trebuie evitat și cam în același timp s-a pus la cale o campanie publicitară destul de agresivă, menită să promoveze zahărul ca fiind „sănătos” și „natural”. Aceasta a dus la o creștere semnificativă a consumului de carbohidrați și mai ales a consumului de zahăr.
Pe măsură ce zahărul a început să apară în compoziţia unor produse alimentare care în mod normal nici nu sunt considerate a fi dulci (cum ar fi mâncarea de tip fast-food și alimentele procesate industrial), consumul de zahăr a scăpat pur și simplu de sub control, devenind mai mare ca oricând. Populaţiile din aproape toate ţările se confruntă acum cu consecințele reușitei pe care a înregistrat-o campania publicitară ce a fost pusă la punct de către patronii din industria zahărului și care a fost menită să promoveze „aspectele sănătoase și naturale ale zahărului”.

(va urma)

Articol preluat din Programul Taberei yoghine de vacanţă Herculane 2015, publicat de Editura Shambala, tipărit de Ganesha Publishing House.
yogaesoteric, 26 februarie 2016

Este posibil ca energia timpului să curgă în direcţia opusă? Fizicienii au găsit deja răspunsul

Într-un univers alternativ, timpul ar putea curge în direcţie opusă faţă de cum suntem obişnuiţi. Dacă acest lucru este valabil, ar însemna că trecutul nostru corespunde unui viitor îndepărtat, într-o lume paralelă. Oamenii de ştiinţă au formulat o ipoteză referitoare la modul în care interacţionează săgeţile de timp.
O echipă de fizicieni din cadrul Institutului Tehnologic din California (CIT) şi Institutului Tehnologic din Massachusetts (MIT), SUA, au arătat că nu sunt primii care fac această afirmaţie, ci doar au demonstrat că fenomenul ar putea fi studiat în detaliu cu ajutorul principiilor formulate în trecut de alţi oameni de ştiinţă. Folosind entropia (mărime de stare termică a sistemelor fizice) ca bază a experimentului lor, cercetătorii au dezvoltat o metodă prin care pot observa apariţia spontană a săgeţilor de timp, dar şi propagarea acestora într-o direcţie sau alta.
Sean Carroll (CIT) şi Alan Guth (MIT) susţin că, în conformitate cu legile fizicii, direcţia în care curge timpul nu este importantă. În acest sens, timpul care curge în sens invers nu ar face notă discordantă de celelalte standarde după care se guvernează Universul.
Pentru a-şi putea susţine ipoteza, fizicienii americani au realizat un experiment. În cadrul acestuia, au propagat particule într-un mediu care simulează Universul infinit. S-a observat faptul că fiecare particulă avea o viteză aleatorie, iar săgeţile de timp se propagau în mod spontan. În aceste condiţii, jumătate dintre particule se răspândea într-o direcţie, determinând creşterea entropiei sistemului, iar cealaltă jumătate se răspândea în direcţia opusă, diminuând nivelul entropiei acestuia.
Cercetătorii americani au descris acest fenomen ca fiind „interacţiunea săgeţilor de timp”. Mai exact, Caroll şi Guth susţin că, în momentul în care o săgeată de timp se propagă într-o direcţie, aceeaşi săgeată ar putea acţiona şi în direcţia opusă.
Ceea ce eu şi colegul meu Alan încercăm să facem este să demonstrăm faptul că în orice colţ al Universului există săgeţi de timp. Dacă ne folosim imaginaţia, le putem compara pe acestea cu întregul Univers, însă un astfel de experiment ar necesita extrem de multă muncă”, a declarat Sean Caroll. În mod concret, oamenii de ştiinţă americani încearcă să aplice teoria pe care au enunţat-o la o scară mult mai mare, cum ar fi multiversul (mulţime ipotetică de universuri posibile) şi să demonstreze că în universuri paralele cu al nostru timpul ar putea curge invers faţă de cum îl percepem noi.

yogaesoteric
25 februarie 2016
 

miercuri, 24 februarie 2016

Ciocolata neagră și efectele ei benefice multiple

Veşti cu adevărat bune: dulciurile nu sunt totdeauna duşmani ai sănătăţii! De exemplu, ciocolata neagră este – conform celor mai noi studii – un antioxidant redutabil. Încetineşte procesele de îmbătrânire şi previne apariţia unor sumedenii de boli. Cum se administrează, care sunt principalele sale indicaţii, dar şi alte lucruri uimitoare despre ciocolata neagră, vom afla în continuare.
Istoria ciocolatei începe cu... 3200 de ani în urmă, în America Centrală, unde populaţia consuma o băutură energizantă din boabe de cacao, pe care o numeau „apă neagră” sau „apă amară”. Considerată un dar al zeilor, ea a fost introdusă în diferite ritualuri religioase, şi era atât de populară printre amerindieni încât, atunci când conchistadorii spanioli au cucerit America, boabele de cacao au devenit monedă de schimb. Spaniolii au intuit potenţialul comercial al „apei amare” şi au adus-o în Europa, prin anul 1580, unde a rămas o vreme în anonimat, gustul său amar respingând potenţialii amatori. Asta, până când unui bucătar de la curtea regelui Spaniei i-a venit o idee: a amestecat în „apa amară” puţin zahăr, miere şi vanilie, obţinând o băutură delicioasă, care se servea caldă.
În câteva decenii, această ciocolată lichidă a început să cucerească diversele ţări europene, fiind îmbogăţită cu noi gusturi şi arome. Primul care a avut ideea să transforme ciocolata dintr-o băutură într-un aliment solid a fost un biochimist olandez, Coenrad van Houten. În 1815, el a descoperit nişte săruri care să reducă gustul amar, iar apoi a turnat ciocolata într-o formă solidă. Mult mai târziu au intrat în scenă faimoşii ciocolatieri elveţieni, care au transformat-o adăugându-i lapte, împărţind-o în celebrele pătrăţele, adăugându-i un miez cremos etc. În secolul XIX existau următoarele trei tipuri de ciocolată:
Ciocolata amară – este formată doar din grăsimea extrasă din cacao (untul de cacao) şi partea neagră, foarte aromată, din boabele de cacao, la care se adaugă puţin zahăr. Este forma de ciocolată cea mai apropiată de cea originară, păstrând multe dintre principiile active din cacao.
Ciocolata cu lapte – conţine lapte praf, zahăr şi cantităţi considerabil mai mici de cacao, care-i dau aroma specifică şi un gust amar abia detectabil, fiind mai agreabilă la gust, dar mult mai săracă în nutrienţi.
Ciocolata albă – conţine doar unt de cacao (fără partea închisă la culoare din boabele de cacao), lapte, vanilie şi zahăr. Este plăcută la gust, dar valoarea sa nutritivă e aproape de zero, doar untul de cacao, ce conţine ceva grăsimi sănătoase, având o oarecare valenţă terapeutică.
În momentul de faţă, în lume se consumă în fiecare an aproximativ 10 miliarde de kilograme de ciocolată, europenii şi americanii fiind campioni absoluţi în acest domeniu. În medie, un locuitor al ţărilor industrializate consumă în fiecare an 4,5 kilograme (echivalentul a 45 de ciocolate!), preferata fiind ciocolata cu lapte, deşi este o adevărată bombă calorică. Popularitatea ciocolatei negre a crescut abia în ultimii ani, când s-a descoperit că este, practic, un veritabil medicament.
Un complex de oligoelemente
Termenul de ciocolată neagră se referă la toate sortimentele de ciocolată care conțin minimum 70% cacao (unt de cacao + pudra închisă la culoare), restul fiind constituit din zahăr, condimente, fragmente de fructe uscate etc. Acest tip de ciocolată conţine cantităţi foarte mari din câţiva nutrienţi esenţiali sănătăţii:
Fierul – este indispensabil pentru oxigenarea celulară, pentru forţa musculară şi buna funcţionare a creierului, iar o sută de grame de ciocolată conţin aproape 70% din necesarul zilnic de fier.
Magneziul – normalizează tensiunea arterială, ajută la menţinerea echilibrului psiho-emoţional.
Cuprul – contribuie la asimilarea fierului, ajută la menţinerea sănătăţii articulaţiilor şi a tendoanelor, la tinereţea pielii.
Zincul şi seleniul – sunt agenţi antioxidanţi foarte puternici, stimulând sistemul imunitar şi ajutând la prevenirea cancerului, îmbunătăţind în acelaşi timp fertilitatea, la femei şi bărbaţi.
Vitamina B12 – previne anemia, participă la procesul de reînnoire celulară, previne bolile măduvei spinării, protejează ficatul şi stimulează funcţia hepatică.
Fibrele alimentare – mai mult de 11% din ciocolata neagră este formată din aceste substanţe nedigerabile, care încetinesc asimilarea zahărului, ceea ce ajută la prevenirea diabetului şi la scăderea trigliceridelor, la combaterea obezităţii şi a celulitei.
Tratamente cu ciocolată
Nu depăşiţi 30 de grame pe zi.
Trebuie ţinut cont că ciocolata neagră este, totuşi, un aliment bogat în calorii: o sută de grame conţin aproximativ 450 de calorii, adică mai bine de o treime din raţia energetică zilnică a unei persoane cu un nivel redus al activităţii fizice. Ca atare, ciocolata neagră nu trebuie consumată în doze mai mari de 30 de grame pe zi, peste această cantitate crescând riscul de îngrăşare. Doza poate fi dublată, dar numai în cazul celor care depun efort fizic susţinut, care se confruntă cu deficienţe de greutate ori au nevoie de un plus energetic, pe o perioadă scurtă de timp. De regulă, se recomandă administrarea ciocolatei între mese, pentru a nu interfera prea mult cu procesele digestive şi pentru a uniformiza eliberarea glucozei în sânge.
Ciocolata neagră şi hipertensiunea
Consumul acestui aliment determină organismul să pună în circulaţia sanguină substanţe care acționează asupra musculaturii netede a vaselor de sânge, făcându-le să se dilate, ceea ce aduce după sine scăderea tensiunii arteriale. Efectul apare destul de rapid, adică la aproximativ o oră - o oră şi jumătate după ingerare, durând circa 120-180 de minute. Iar pentru a-l obţine, nu avem nevoie de mai mult de 1-2 pătrăţele (adică 7-14 grame ciocolată neagră) consumate odată. Efectul hipotensor al ciocolatei negre este potenţat de consumul ceaiului de muşeţel, dar şi de o dietă cu multe legume din familia cruciferelor (varză, varză roşie, broccoli, conopidă).
Ciocolata neagră, colesterolul şi diabetul
Datorită conţinutului ridicat de fibre alimentare, ciocolata neagră menţine scăzute valorile colesterolului total, dar şi ale aşa-numitului colesterol rău (LDL). Mai mult, nişte substanţe antioxidante conţinute de cacao împiedică depunerea colesterolului şi a grăsimilor pe vasele de sânge. Un studiu recent arată că un consum regulat de ciocolată neagră determină şi producerea în cantităţi mai mari a colesterolului bun (HDL), care ajută la dizolvarea şi la micşorarea plăcilor de aterom deja depuse pe artere. Acţiunea ciocolatei negre asupra colesterolului şi a trigliceridelor este foarte bine potenţată de consumul uleiurilor presate la rece (de măsline, porumb, floarea soarelui, rapiţă etc.). Deşi poate părea greu de crezut, ciocolata neagră ajută la prevenirea diabetului sau chiar la corectarea lui. De ce? Pentru că, în cantităţi mici (10-25 de grame pe zi), creşte receptivitatea organismului la insulină, fapt ce va ajuta la normalizarea glicemiei şi va proteja pancreasul.
Ciocolata neagră, infarctul şi accidentul vascular
Un studiu realizat pe 470 de persoane în vârstă, desfăşurat pe o perioadă de 15 ani, a arătat că un consum sistematic de ciocolată neagră (excluzând ciocolata cu lapte sau albă), aduce după sine o scădere a riscului de infarct şi accident vascular de aproximativ 40%. Aceste rezultate surprinzător de bune se datorează efectului principiilor active din cacao asupra colesterolului, trigliceridelor şi a tensiunii arteriale, dar şi asupra psihicului. Pentru că psihicul este, în foarte multe cazuri, factorul determinant în apariţia accidentului vascular sau al infarctului, iar ciocolata are un efect extraordinar de potolire a emoţiilor.
Ciocolata neagră şi pielea
Există câteva substanţe active în cacao pe care specialiştii le consideră o adevărată binefacere pentru piele. Cele mai importante sunt aşa-numitele flavonoide, care administrate sub forma ciocolatei negre, au trei acţiuni extrem de importante:  îmbunătăţesc circulaţia sanguină la nivelul pielii, ajută la menţinerea densităţii şi a gradului de hidratare optimă a pielii, împiedică acţiunea nocivă a radiaţiilor ultraviolete (inclusiv a periculoaselor UVB), prevenind apariţia diferitelor forme de cancer al pielii.
Nutriţioniştii consideră ciocolata neagră drept un aliment-medicament pentru toate persoanele care vor să-şi păstreze sănătatea sau tinereţea pielii, dar şi pentru cei care intră în contact cu diverşi factori de risc pentru cancerul cutanat.
Ciocolata neagră şi creierul
Se pare că ciocolata neagră, alături de produsele apicole şi alimentele bogate în clorofilă, este cea mai bună hrană pentru creier. Spre deosebire de alte dulciuri, ea eliberează glucoza – supranumită hrana sistemului nervos – gradat, fără a produce crize de hiper şi hipo-glicemie. Apoi, flavonoidele din ciocolata neagră intensifică circulaţia sanguină în zona creierului, ceea ce permite o mai mare capacitate de efort intelectual, o concentrare mai bună. La persoanele în vârstă, consumul sistematic al ciocolatei negre încetineşte apariţia demenţei vasculare şi a bolii Alzheimer. De asemenea, îmbunătăţeşte memoria, precizia mişcărilor, fluenţa în vorbire. Pe lângă aceste avantaje pe termen lung, alcaloizii conţinuţi în cacao stimulează, pentru o durată de 1-2 ore, creierul, făcându-ne mai atenţi şi mai puţin somnolenţi.
Ciocolata neagră şi psihicul
Unii psihiatri consideră că ciocolata neagră este antidepresivul cel mai la îndemână pentru omul zilelor noastre. Complexul de substanţe pe care îl conţine determină creierul să elibereze mai multă dopamină – o substanţă cu efect euforizant, care retrezeşte optimismul şi entuziasmul. Apoi, s-a constatat că ciocolata neagră ne eliberează de inhibiţii, ajutându-ne să fim mai deschişi, comunicativi şi spontani. Efectele euforizante şi stimulante ale ciocolatei apar la doar 1-2 pătrăţele consumate, femeile fiind mai receptive la acest remediu decât bărbaţii.
Un studiu italian a constatat, chiar, că doar câteva pătrăţele de ciocolată neagră ajută la depăşirea frigidităţii, dându-le femeilor o dispoziţie relaxată, mult mai receptivă la plăcere. Efectul apare însă doar la ciocolata neagră, care conţine suficiente cantităţi dintr-o substanţă numită feniletil alanină, ce are acest efect stimulant asupra creierului. Ciocolata cu lapte, săracă în această substanţă, dar bogată în zahăr, moleşeşte creierul, inducând simple accese de foame, în locul stării de bună dispoziţie durabilă.
Ciocolata neagră şi greutatea
Un neurolog american a descoperit o metodă revoluţionară de potolire a acceselor de foame: cu 20 de minute înainte de masă, vom ţine pe limbă o pătrăţică de ciocolată neagră, savurând-o vreme de măcar 15 minute. Acest demers simplu va transmite sistemului nostru nervos incredibil de multe semnale gustative, semnale care vor fi interpretate drept senzaţie de stomac plin, ceea ce va micşora sensibil porţia de hrană de care avem nevoie. De altfel, această metodă de a savura ciocolata neagră este şi un procedeu aproape infailibil de a scăpa de dependenţa de ciocolată cu lapte, dar şi de dulciuri în general.
Ciocolata neagră şi graviditatea
Un studiu finlandez a constatat că mamele însărcinate care consumă frecvent ciocolată neagră sunt mai ferite de puseele de hipertensiune, de accesele de depresie sau astenie. Per ansamblu, consumul ciocolatei negre reduce nivelul de stres al mamei şi, implicit, al fătului. În plus, conţinutul ridicat de fier şi de vitamina B12 al acestui aliment va ajuta copilul să se dezvolte normal, prevenind astfel posibilele probleme post-natale.
Interesant şi amuzant totodată este că şi viitorii taţi care consumă ciocolată neagră prezintă un moral mai bun şi o capacitate de adaptare mai mare la noul lor statut familial, comparativ cu taţii care preferă alte dulciuri.
Precauţii şi contraindicaţii
Acest aliment are foarte puţine contraindicaţii, în raport cu celelalte dulciuri, dar va fi, totuşi, administrat cu prudenţă persoanelor hiperexcitabile, cu glicemia foarte ridicată, precum şi celor obeze. Principala grijă este să nu fie administrată în cantităţi prea mari, pentru că, dacă o pătrăţică savurată de 3 ori pe zi ne ajută să slăbim, două ciocolate consumate în 24 de ore ne îngraşă cu vreo sută de grame o dată. Ciocolata neagră va fi administrată cu prudenţă în litiaza cu oxalaţi, precum şi în afecţiunile inflamatorii ale articulaţiilor, întrucât le poate agrava.
Diferenţa între ciocolata neagră şi cea cu lapte
Nutriţioniştii avertizează faptul că o combinare a ciocolatei negre cu lapte, fie el praf sau proaspăt, anulează efectele benefice ale pudrei de cacao. Laptele, mai exact grăsimile saturate pe care el şi derivatele sale le conţin, blochează asimilarea principiilor active din cacao. Apoi, ciocolata cu lapte conţine foarte mult zahăr şi aproape deloc fibre alimentare, fiind o otravă pentru diabetici, spre deosebire de ciocolată neagră.
Tot datorită conţinutului foarte mare de zahăr, neînsoţit de alţi nutrienţi, ciocolata cu lapte dă dependenţă rapid şi ne face să o consumăm în cantităţi mult mai mari decât pe cea neagră, fiind printre principalii vinovaţi pentru „epidemiaˮ de obezitate din zilele noastre. Feriţi-vă mai ales de ciocolata cu lapte care conţine:
- grăsimi modificate (inclusiv prin hidrogenare) – deoarece sunt foarte toxice pentru vasele de sânge, predispunând la infarct şi accident vascular;
- E-uri cu efect aromatizant – pe lângă faptul că induc dependenţă sporită faţă de acest aliment, au efecte nefaste asupra sistemului nervos, provocând stări de agitaţie, nelinişte, diminuând autocontrolul;
- creme de fructe, colorate cu diverse E-uri, cum ar fi tartrazina, roşu-rubin etc. În combinaţie cu zahărul, sunt extrem de dăunătoare pentru imunitate, dar şi pentru echilibrul hormonal;
- înlocuitori de zahăr – fie că vorbim de zaharină, ciclamat, aspartam, aceşti înlocuitori sunt mai dăunători decât zahărul în sine, producând cancer, tulburări nervoase, boli autoimune.

yogaesoteric, 23 februarie 2016 

Un medicament gratuit, eficient și redutabil – IMAGINAŢIA CREATOARE BENEFICĂ

Mai mult de 70% din bolile trupului au o legătură directă cu suferinţele emoţionale, aceasta este concluzia mai multor studii medicale recente. Pe de altă parte, afecţiunile psihice şi cele ale sistemului nervos sunt cel mai dificil de tratat şi mai ales de vindecat doar cu ajutorul procedeelor medicinei clasice. Din fericire, se pare că atât psihicul, cât şi sistemul nervos şi-au găsit totuşi leacul, dar nu în farmacii...
Începând din luna octombrie şi până după sărbătorile de iarnă, starea noastră emoţională, împreună cu întreg sistemul nervos, sunt cel mai greu încercate. Zilele tot mai scurte şi nopţile lungi, venirea frigului şi a fenomenelor meteorologice extreme, oboseala psihică dată de şederea îndelungată în casă, alimentaţia mai săracă în hrană vie, toate contribuie la apariţia a diferite afecţiuni şi tulburări nervoase.
Din fericire, toate aceste probleme îşi au remediul foarte aproape de noi. Trebuie doar să ne deschidem mintea şi sufletul pentru a le vedea şi folosi. De exemplu, ajunge să ieşim din casă, în după-amiezile luminoase de toamnă, şi vom găsi remediul pentru cea mai frecventă tulburare emoţională a sezonului: depresia.
Lumina toamnei şi depresia
În ţările nordice, psihiatrii le recomandă tuturor oamenilor, bolnavi sau sănătoşi, ca măcar o dată la 2-3 zile, să privească cerul amiezii, fie el şi acoperit de nori, pentru a beneficia de efectele reglatoare nervoase ale luminii. Nu trebuie să vă uitaţi în niciun caz direct la soare (se pot produce leziuni ce duc la orbire), ci trebuie doar să aveţi capul şi corpul orientate astfel încât lumina să poată să vă pătrundă în ochi. Lumina va fi transformată în impulsuri electrice, ce călătoresc prin nervul optic până la creier, unde vor elibera serotonină şi alţi „mesageri chimici”, responsabili cu schimbarea stărilor de spirit.
Cercetătorii afirmă că, practic, atunci când lumina strălucitoare vă intră în ochi, ea are efecte similare administrării medicamentelor antidepresive, producând modificări în activitatea chimică din anumite zone ale creierului. Nenumărate studii medicale, făcute începând cu anii ʼ90, demonstrează efectul benefic al luminii în cazul diferitelor forme de depresie, mai ales lumina aurie, specifică toamnei. S-au remarcat ameliorări semnificative ale simptomelor nu doar în depresiile uşoare sau sezoniere, ci şi în tulburările depresive majore, care nu ţin de anotimp, în depresia post-partum (după naştere), în depresiile bipolare.
Mersul pe jos şi tinereţea creierului 
 
Un studiu recent al unei echipe de medici americani arată că dacă parcurgem 20 de kilometri pe jos, în fiecare săptămână, vom fi mai concentraţi la muncă, vom avea performanţe mai bune în carieră şi vom fi mai optimişti. În plus, nu trebuie să ne mai facem atât de multe griji pentru bătrâneţe, deoarece plimbarea în pas vioi reduce riscul apariţiei bolilor degenerative ale creierului specifice vârstei a treia cu peste 50%.
Există însă şi o veste mai puţin bună: rezultatele nu apar peste noapte! De fapt, efectul acesta dinamizant asupra creierului apare şi se consolidează pe parcursul a cinci ani, în care ni se cere să mergem câte 20 de kilometri pe săptămână. Practic, tineri sau bătrâni, ar trebui să mergem în cinci ani aproape cât să înconjurăm... planeta Pământ. Vi se pare greu? Este foarte uşor! Trebuie doar să ne punem pantofi comozi şi să facem primul pas, apoi totul vine de la sine. Acest tip de activitate pune în mişcare sângele şi creşte gradul de oxigenare a creierului, ameliorează depresia, reduce nivelul de stres psihic.
Din când în când, mersul pe jos trebuie înlocuit cu exerciţii fizice diverse, cum ar fi înotul, mersul pe bicicletă, jocurile de echipă sau tenisul. Neurologii au observat că, pentru a-şi menţine sănătatea, creierul are nevoie de o stimulare cât mai variată, realizată inclusiv prin exerciţiu fizic. Imediat după efort este necesară o relaxare pe măsură, la fel de importantă ca şi mişcarea în sine, pentru că în timpul relaxării sunt puse în circulaţie substanţele care induc starea de bine psihic, menţin sănătatea creierului.
Complexul B natural, echilibrul emoţional şi boala Alzheimer
Este de notorietate faptul că vitamina B6 este un adevărat catalizator al liniştii interioare, util în stările de anxietate, de instabilitate emoţională sau insomnie. De curând, s-a observat că această vitamină e mult mai eficientă atunci când este ajutată de suratele sale din complexul B. Mai exact, pentru a fi susţinută în acţiunea sa benefică asupra creierului şi emoţiilor, B6 are nevoie de o mână de ajutor din partea rudelor de sânge: B2, B9 şi B12. Aceste vitamine nu doar că alungă anxietatea şi ţin la distanţă temutele atacuri de panică, dar ne păstrează creierul sănătos, până la vârste înaintate.
O universitate din Marea Britanie a administrat aceste vitamine-minune unui grup de voluntari cu vârsta de peste 70 de ani şi cu risc mărit de a dezvolta Alzheimer. Rezultatul a fost uimitor! După şapte ani de administrare zilnică a acestui complex de B-uri, subiecţii prezentau o atrofiere a creierului de şapte ori mai mică faţă de grupul-martor, care luase remedii placebo.
Mai mult, persoanele care consumau suplimente de complex B aveau o memorie mai bună (cu 70%), erau mai optimişti, aveau o coordonare neuromotorie şi o atenţie mult superioare celor din grupul placebo. Acest studiu a fost refăcut şi de alţi cercetători, folosindu-se întreg complexul vitaminic B, iar rezultatele au fost, de asemenea, foarte bune. De fapt, după decenii de cercetare, s-a constatat că administrarea B-urilor este cel mai puternic medicament cunoscut pentru prevenirea Alzheimerului.
Imaginaţia creatoare şi vindecarea traumelor emoţionale Deşi e greu de crezut, imaginaţia ghidată corespunzător poate deveni o metodă sigură de vindecare a celor mai oribile răni ale sufletului. Iar cea care a demonstrat fără dubiu acest lucru este psihoterapeuta americană Brandon Bays. Metoda sa este atât de eficientă, încât e aplicată în cele mai dramatice locuri de pe planetă. Unul dintre aceste infernuri terestre îl reprezintă ghetourile din Africa de Sud, unde terapeuţii pot merge să-şi trateze pacienţii doar sub escortă militară. Însă efortul merită din plin, întrucât terapia cu ajutorul imaginaţiei ajută deopotrivă victime şi persoane cu comportament criminal, ori dependente de droguri, ori cu tendinţe suicidare, să se transforme în fiinţe echilibrate, capabile de compasiune, dornice de a-şi ajuta semenii.
Cum? Folosind în mod conştient scenariile imaginare. Fie ele pesimiste sau optimiste, în mod curent, fiecare dintre noi alcătuieşte asemenea scenarii mentale despre sine sau despre alţii. Ei bine, psihoterapeuta americană şi echipa sa ajută victimele violenţei, drogurilor etc. să creeze scenarii pozitive în minte. De pildă, îi ajută să îşi imagineze că peste un an vor fi fericiţi, că vor scăpa de dependenţe, de tendinţele violente sau autodistructive. Acest lucru, făcut cu consecvenţă, determină un nou mod de funcţionare a creierului, care va ajunge, gradat, să creadă în transformarea în bine a vieţii, iar apoi să pună în practică această transformare.
Iertarea şi bolile grave
Metodele enumerate până acum pălesc în faţa unui remediu aproape miraculos ce este cercetat intens de lumea medicală: iertarea. Poate părea incredibil, dar iertarea profundă, autentică, a celor care ne-au produs răni, dar şi a propriei noastre fiinţe, poate vindeca orice boală. Pentru cei care le-au studiat în profunzime, efectele iertării sunt şocante: bolnavi incurabil, trimişi să moară de cancer cu metastaze în sanatorii, fac să intre în remisie totală boala; oameni ţintuiţi în scaunul cu rotile de scleroza multiplă ajung să se ridice în picioare în câteva zile sau săptămâni; persoane cu probleme de vedere foarte grave se trezesc dintr-odată că nu mai au nevoie de cele zece dioptrii care îi ajutau să vadă cât de cât... Şi totul cu ajutorul unui singur demers, aparent atât de neînsemnat: iertarea.
Dar, deşi e o metodă de vindecare extrem de simplă şi practic infailibilă, iertarea nu este un lucru uşor. Simpla verbalizare formală a afirmaţiei „te iert” sau „mă iert” nu are absolut niciun efect. Cei care au cercetat vindecările (la limita paranormalului) obţinute cu ajutorul acestei metode au observat că persoanele care ajung la vindecare în acest fel au măcar una din următoarele caracteristici:
• sunt fiinţe capabile de compasiune, care înţeleg profund faptul că cei care le-au făcut rău sunt, la rândul lor, victimele propriilor lor limitări, complexe, traume sufleteşti;
• au o profundă religiozitate, o intensă credinţă în Dumnezeu, concretizată sau nu prin afilierea la o religie, dar prezentă mereu în conştiinţa lor;
• sunt oameni cu o mare sinceritate interioară, care înţeleg valoarea adevărului, a cuvintelor puţine, dar capabile să exprime mult;
• au o înţelegere intuitivă a faptului că viaţa este un fenomen continuu, care nu se termină odată cu moartea fizică. Aceasta le permite să-i ierte chiar şi pe cei care nu mai sunt în viaţă, element foarte necesar pentru cei care au traume vechi, din vremea copilăriei sau adolescenţei.

yogaesoteric, 22 februarie 

luni, 22 februarie 2016

Kalergi a fondat Paneuropa cu banii evreilor Rothschild şi Warburg. Cum zice el că va arăta rasa europeană şi cine o va conduce?

Richard Coudenhove-Kalergi: „Ne confruntăm cu cea mai periculoasă revoluţie din istoria omenirii: revoluţia statului împotriva omului. Ne confruntăm cu cea mai gravă idolatrie din toate timpurile: zeificarea statului” (Totaler Mensch – totaler Staat).
Şi atunci ce facem? Facem un mega stat… Şi cine-l va conduce?
Într-un discurs postat pe site-ul European Union, alături de alţi masoni este elogiat şi Richard Coudenhove-Kalergi (1894 – 1972). Dar să vedem cine-i personajul.
- Pe la începutul anilor ʼ20 intra în loja masonică din Viena.
- În 1922 fondează International Paneuropean Union (Uniunea Internațională Paneuropeană) sau Paneuropean Movement (Mișcarea Paneuropeană) sau Pan-Europa Movement (Mișcarea Pan-Europa), cea mai veche mișcare de unificare a statelor Europei într-un singur stat.
- În 1923 publică manifestul Paneuropa.
În 1926 are loc primul congres al mișcării, cu finanţarea evreilor Louis Rothschild şi Max Warburg. Rothschild este binecunoscut și nu mai are nevoie de nicio prezentare. Fraţii puternicei familii Warburg au fost implicaţi şi în crearea Băncii Rezervei Federale şi a Consiliului pentru Relații Externe (CFR).
Tot ei au promovat mişcarea în SUA.
Organizaţia a fost interzisă de nazişti în 1933 şi a fost refondată după Al Doilea Război Mondial.
Printre membri se numără:- savantul evreu Albert Einstein, cel care într-o scrisoare deschisă către Adunarea Generală a ONU, din 1947, declara: „Pentru a atinge scopul final – care este o singură lume, nu două lumi ostile – un astfel de Guvern Mondial Parţial nu trebuie niciodată să acţioneze ca o alianţă împotriva restului lumii. Singurul pas adevărat către un guvern mondial este Guvernul Mondial însuşi.”
Einstein este susţinător al Comitetului Științific-Umanitar (Wissenschaftlich-humanitäres Komitee), fondat în Berlin în 1897 de către evreul Magnus Hirschfeld pentru susţinerea unei mega campanii pro homosexualitate.
- magnatul norvegian Johan Ludwig Mowinckel, fost preşedinte al Ligii Naţiunilor;
- scriitorul Thomas Mann, homosexual, care se căsătoreşte totuşi cu evreica Katia Pringsheim, membră a foarte bogatei familii Pringsheim din Germania (industrie, bănci); susţinător al Comitetului Științific-Umanitar;
- scriitorul evreu Franz Werfel, interesat de teosofie;
- muzicianul evreu Bronisław Huberman;
- Konrad Adenauer, primul cancelar al Germaniei de Vest după Al Doilea Război Mondial;
- Sigmund Freud, evreu, tatăl psihanalizei;
- Bruno Kreisky, evreu, fost cancelar al Austriei; a dezincriminat avortul şi homosexualitatea;
- Léon Blum, evreu, de trei ori prim ministru al Franţei;
- Georges Pompidou, fost prim ministru şi preşedinte al Franţei; în 1953 a fost angajat de Guy de Rothschild.
În cartea sa Praktischer Idealismus, Kalergi scrie: „Omul viitorului va fi de rasă mixtă. Actualele rase și clase vor dispărea treptat din cauza dispariției spațiului, timpului și prejudecăţilor. Rasa viitorului, euro-asiato-negroidă, similară la înfăţişare cu anticii egipteni, va înlocui diversitatea popoarelor cu diversitatea indivizilor.”
Separat de acest ghiveci european, Kalergi mai descrie noua rasă de nobili ai bătrânului continent: evreii…
Statele Unite ale Europei – un ideal al masoneriei din secolul XIX
Iată ce putem citi în articolul Speech. De ce avem acum nevoie de Statele Unite ale Europei, de pe site-ul europa.eu:
În primul rând, de unde vine această viziune a Statelor Unite ale Europei și ce înseamnă ea de fapt?
De-a lungul istoriei, multe personalități celebre s-au referit și au visat la Statele Unite ale Europei, de la George Washington la Richard Coudenhove-Kalergi, fără a-i uita pe Napoleon Bonaparte și pe Giuseppe Mazzini. Viziunea cea mai clară și concretă a fost formulată însă fără niciun fel de îndoială de scriitorul francez Victor Hugo
.”
Într-adevăr, conform articolului De ce Statele Unite ale Europei? de pe blogul jurnalmasonic: „În ultima perioadă tot mai multe personalităţi ale continentului european aduc în discuţie ipoteza formării Statelor Unite ale Europei. De fapt, subiectul nu este unul nou. Putem reaminti în acest sens o epistolă între Fratele George Washington şi Fratele La Fayette (Marchiz de), în care Washington spunea: «Într-o zi, pe modelul Statelor Unite ale Americii vor lua fiinţă Statele Unite ale Europei».
Alţi Fraţi Francmasoni care au susţinut acest ideal au fost Napoleon Bonaparte (Împăratul Franţei) şi Giuseppe Mazzini (unul din emancipatorii şi unificatorii Italiei moderne). Şi Victor Hugo a folosit sintagma de «Statele Unite ale Europei» în cadrul Congresului Internaţional de Pace de la Paris din anul 1849.”
Iar în articolul Personalități istorice, postat pe site-ul Marii Loji Naționale a României, se specifică: „Giuseppe Garibaldi […] un promotor al ideii Statelor Unite al Europei, cu Giuseppe Mazzini, Nicoale Bălcescu ş.a.
Iată ce spunea şi istoricul mason Dan A. Lăzărescu: „Crescuţi în societăţile secrete, literare şi masonice, de la Bucureşti, Iaşi, Braşov, Chişinău şi Cernăuţi, «paşoptiştii» s-au desăvârşit în lojile pariziene ca Les disciples de St. Vincent de Paul, Rose du parfait silence, Athenee des Etrangers, Fraternite des peuples. Aici se nasc şi ideile de unitate europeană, precum Statele Unite ale Europei, ideal deopotrivă al lui Giuseppe Mazzini, Nicolae Bălcescu sau Kossuth Lajos”.
Cu toate acestea, francmasoneria susține în continuare sus și tare că este apolitică..
 yogaesoteric, 21 februarie 2016