”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 8 octombrie 2016

Procedee simple pentru a identifica mierea falsă

Denumită şi aurul lichid, mierea este unul dintre darurile cele mai dulci ale naturii – la propriu!
Este unul dintre cele mai pure alimente produse de natură. Nutriţioniştii o numesc „aliment funcţional”, pentru proprietăţile sale nutritive naturale şi numeroasele beneficii pentru sănătate. Mierea crudă (care nu a fost pasteurizată sau supusă la temperaturi care să le depăşească pe cele ale stupului) conţine 22 de aminoacizi şi 27 de minerale, printre care calciu, fier, zinc, potasiu, magneziu şi chiar seleniu. Este bogată în vitamine ca vitamina B6, tiamină, riboflavină, acid pantotenic şi niacină.
Iar dacă ai nevoie de enzime digestive vii, în miere poţi găsi diastază, invertază, catalază, glucoză, oxidază, fosfatază acidă şi inulază. Mierea este de asemenea bogată în antioxidanţi.
Sună perfect, nu? Ei bine, în realitate nu este chiar așa, pentru că nu toată mierea este la fel. De fapt, majoritatea mierii prezentă în magazine este la fel de „sănătoasă” ca zahărul alb, mai ales cea ieftină. Multă miere de import este produsă în China, unde reglementările cu privire la siguranţa alimentelor sunt aproape inexistente.
Istoricul mierii
Mierea este o delicatesă ce datează din cele mai străvechi timpuri. A fost folosită de-a lungul secolelor atât ca îndulcitor, cât şi în scop medicinal. De altfel, există dovezi care arată că mierea este folosită de peste 4000 de ani ca remediu medicinal.
Filozofii antici Aristotel (384 – 322 I.Hr.) şi Aristoxenus (375 – 335 I.Hr.) au lăudat beneficiile acestui deliciu auriu. Aristoxenus spunea că „oricine mănâncă miere, ceapă verde şi pâine, zilnic, la micul dejun, se va putea feri de orice boală pentru tot restul vieţii”.
Hipocrate, părintele medicinei, folosea mierea ca produs de bază în majoritatea medicamentelor sale. Sfântul Ambrozie era de părere că „Rodul albinelor este unul dorit de toată lumea şi este la fel de dulce atât pentru regi cât şi pentru cerşetori. Nu este doar plăcut la gust, ci şi benefic, sănătos, le îndulceşte gura, le vindecă rănile şi tratează ulcerele din interior”.
Pe măsură ce proprietăţile vindecătoare ale mierii au devenit tot mai cunoscute, a crescut şi producţia de miere în zone precum Grecia antică şi Sicilia. A fost chiar folosită pe câmpul de luptă, în Primul Război Mondial, în componenţa unei soluţii medicinale de curăţat răni (Soluţia lui Dakin), inventată de chimistul Henry Drysdale Dakin.
Mierea are un lung istoric de utilizări în scopuri terapeutice, în diferite culturi şi zone ale lumii, printre bogaţi şi săraci. Dar odată cu popularitatea ei tot mai mare s-au diversificat şi metodele de producere a acesteia. În ziua de azi, prin procesare şi pasteurizare, mierea îşi păstrează prea puţine, dacă nu chiar niciuna, dintre proprietăţile sale de vindecare.
Mierea falsă
Conform FDA (agenţia guvernamentală din SUA responsabilă de reglementarea medicamentelor şi alimentelor), secţiilor de siguranţă alimentară a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), Comisiei Europene şi altor corpuri de reglementare a siguranţei alimentelor, mierea trebuie să conţină polen pentru a fi „adevărată”.
În lipsa polenului (care indică floarea din care provine), nu se poate determina dacă mierea provine din surse sigure sau reglementate.
Mierea din comerţ este, de cele mai multe ori, ultrafiltrată, proces în care este supusă unor temperaturi ridicate, fiind astfel distruși toţi nutrienţii şi enzimele benefice, este diluată cu apă şi apoi filtrată cu ajutorul unei tehnologii de presare pentru a înlătura polenul.
Singurul motiv pentru care se dorește înlăturarea polenului este pentru a ascunde originea mierii. Conform unor surse competente din domeniu, majoritatea mierii contrafăcute de import provine din China. Sub numele de „miere” se ascund, de fapt, combinaţii de zahăr din trestie, porumb sau sfeclă, sirop de orez şi mulţi alţi agenţi de îndulcire, pentru că sunt mai uşor şi mai ieftin de produs decât mierea naturală.
Consumatorul obişnuit poate fi pus în dificultate când doreşte să cumpere miere, pentru că am fost obişnuiţi cu ideea că mierea este un produs sănătos. Şi, dacă acest lucru este adevărat când vine vorba de mierea crudă, nu la fel stau lucrurile şi cu mierea falsă de pe rafturile supermarketurilor. Din fericire, avem câteva metode prin care putem evita să ne risipim banii pe un produs contrafăcut.
Cum se recunoaşte mierea ieftină şi contrafăcută
- Verificați întotdeauna eticheta. Dacă produsul conţine glucoză sau sirop de porumb cu fructoză, atunci nu este miere adevărată.
- Gustați mierea. Dacă are gust de flori sau plante, atunci este posibil să fie naturală. Mierea falsă este doar dulce, cu o vagă aromă de miere.
- Puneți o picătură de miere pe degetul mare. Dacă se împrăştie, nu este pură, pentru că mierea pură rămâne legată.
- Puneți câteva picături de oţet într-o soluţie făcută din miere şi apă. Dacă face spumă, înseamnă că în miere a fost adăugat ipsos!
- Mierea naturală cristalizează în timp sau dacă o ţineți la rece; cea ultrafiltrată nu va cristaliza.
- Puneți într-un pahar cu apă câteva picături de iod şi apoi miere. Dacă se albăstreşte, înseamnă că a fost amestecată cu amidon de porumb şi nu este naturală.
- Puneți cu vârful degetului puțină miere pe capătul unui chibrit şi aprindeți-l. Dacă arde, e miere pură.

yogaesoteric
7 octombrie 2016
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu