Propolisul
este minunea pe care albinele ne-o dăruiesc, alături de miere şi polen.
Numit şi clei de albine, el se ascunde în stup, fiind folosit atât la
construirea stupului, pentru căptuşirea pereţilor cu un strat lucios,
etanş, care nu permite formarea curenţilor de aer, dar şi ca mijloc de
apărare împotriva microbilor, a mucegaiurilor. Intruşii stupului
(insecte sau şoareci) care sunt omorâţi de albine, sunt înveliţi în
propolis, proces ce nu permite putrezirea lor.
Sub ce formă îl găsim
Se
prezintă sub formă solidă, cu aspect de răşină şi culoare care variază
între verde, maro şi negru, având miros aromat de răşini. Este solubil
în alcool şi eter şi greu solubil în apă. Punctul de topire este situat
între 70 - 120°C, la temperatura de 37°C se înmoaie, iar la temperaturi
scăzute este casant.
Pentru albine, acţiunea sa
este antimicotică, bactericidă şi bacteriostatică, prevenind
îmbolnăvirea albinelor. Baza propolisului este formată dintr-o substanţă
aromată, cu aspect de răşină şi este culeasă de pe mugurii de plop şi
de arin, de pe frunzele, mugurii şi scoarţa coniferelor şi a plopilor, a
salciilor şi a prunilor, fiind apoi amestecată de albine cu secreţii
salivare şi ceară. Recoltarea şi prelucrarea propolisului se face în
zilele călduroase, atunci când temperatura depăşeşte 20°C, pentru că
atunci acesta nu mai este casant, devenind plastic. Cantitatea de
propolis recoltată de la un stup nu este mare, ea variind între 100 -
400 g, în funcţie de regiunea în care s-a aflat stupul în timpul
recoltării.
Compoziţie
Compoziţia
chimică este dată de un amestec de foarte multe substanţe, în funcţie
de specia vegetală de pe care s-a cules propolisul. Printre aceste
substanţe se numără: derivaţii flavonici, acidul ferulic (activ contra
germenilor Gram pozitiv şi Gram negativ), microelemente (siliciu,
magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram,
fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, stronţiu), substanţe
antibiotice, răşini, acizi aromatici, acizi, fermenţi, aminoacizi etc.
Cum acţionează
Propolisul
nu are acţiune toxică asupra organismului. El trebuie testat înainte de
prima administrare pentru că, foarte rar, el poate produce reacţii
alergice. Acţiunea propolisului se explică prin faptul că el nu dă
fenomenul de rezistenţă al microbilor prin acomodarea acestora cu
acţiunea propolisului. El favorizează activitatea antibioticelor prin
creşterea sensibilităţii acestora, acţionând ca antiinflamator, ca
anestezic local, devenind un antibiotic de natură vegetală.
În
medicaţia umană, în funcţie de natura substanţelor care-l compun,
propolisul se foloseşte datorită proprietăţilor sale antivirale,
antitoxice, cicatrizante, antibacteriene, imunologice, antispastice şi
antiinflamatorii. Studiile moderne referitoare la proprietăţile acestui
preparat natural i-au uimit pe oamenii de ştiinţă: nu mai puţin de 21 de
bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri
(incluzând şi varietăţile lor) sunt distruse de către propolis, acesta
ajungând să fie considerat cel mai puternic medicament antiinfecţios
natural, cunoscut.
Propolisul poate fi găsit sub
formă pură, solidă dar şi sub formă de drajeuri (în combinaţie cu alte
substanţe), tincturi, spray-uri, soluţie glicerinată, pulbere de
propolis dar şi sub formă de supozitoare (eficace în inflamaţia
prostatei).
Acţiune terapeutică
I-a
fost demonstrată eficienţa în cel puţin de 200 de afecţiuni. În ceea ce
priveşte acţiunea asupra afecţiunilor pielii şi mucoaselor, şi-a
dovedit eficienţa în refacerea ţesuturilor afectate de răni, tăieturi,
arsuri, degerături, în cicatrizarea operaţiilor, în eczeme, furunculoză,
rănile infectate, contuzii, stafilococii locale, pentru vindecarea
mucoasei bucale (stomatite şi afte), dar şi în tratarea gingivitelor şi
parodontitelor marginale, la începutul lor, având acţiune
antiinflamatoare. Sub formă de tablete, care se sug, propolisul are
calităţi de antiseptic bucal.
Prin aplicarea lui
sub formă de spray, pulbere de propolis sau tinctură, pe suprafaţa
rănilor, escarelor sau a arsurilor, se formează un strat protector,
lucios, semipermeabil, care protejează plaga, previne suprainfectarea şi
permite începerea procesului de vindecare din profunzimea ei.
Componentele
flavonoide din compoziţia propolisului au acţiune benefică asupra
aparatului digestiv (fluidifică bila, antimicrobian digestiv în enterite
şi colite), a sistemului endocrin (tiroidă, pancreas, suprarenale), au
efect antimicrobian, antiparazitar şi antivirotic. Propolisul este activ
în infecţiile cu stafilococi şi colibacili, ajutând la vindecarea
rănilor, a plăgilor, a afecţiunilor căilor respiratorii, ale aparatului
digestiv.
Propolisul mai poate fi întâlnit sub
forma diverselor combinaţii, în funcţie de acţiunea ce se doreşte a fi
obţinută: combinat cu păstură – pentru infecţiile gripale; asociat cu
mierea – pentru susţinerea efortului sportivilor de performanţă; alături
de polen şi lăptişor de matcă – pentru tratarea oboselii sau în
convalescenţă etc.
În
tinctura de propolis 30%, administrată sub formă de picături, pe miere,
în lichid (lapte sau apă) călduţ, propolisul este activ în unele
parazitoze ca giardia, dozele şi durata tratamentului fiind fixate de
către medic.
Au fost enumerate doar câteva
dintre afecţiunile ce pot fi tratate sau în care propolisul potenţează
acţiunea celorlalte medicamente administrate. Darul pe care ni-l fac
micuţele albine este nepreţuit. Depinde de noi să-i acordăm atenţia
cuvenită şi, prin folosirea produselor stupului să ne îmbunătăţim
sănătatea şi astfel, să mulţumim, măcar în parte pentru cadoul primit.
Citiţi şi:
Ghimbirul cu miere, un preparat simplu, perfect natural ce prezintă unele efecte extraordinare
Cum poţi avea o zi reuşită: cura cu apă călduţă cu lămâie şi miere
yogaesoteric
16 februarie 2016
16 februarie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu