..................................................................................................PENSIILE SPECIALE ȘI FONDURILE ALOCATE PARTIDELOR POLITICE DIN BUGETUL STATULUI SUNT ILEGALE ȘI REPREZINTĂ FURT DIN AVUȚIA NAȚIONALĂ

Totalul afișărilor de pagină

luni, 30 noiembrie 2015

Un bărbat orb și prietenul său fără mâini au plantat 10.000 de copaci

IMPRESIONANT ȘI EDUCATIV !!
Destinul i-a adus împreună, iar ei s-au completat. Un nevăzător și prietenul său fără brațe au reușit performanța de a planta 10.000 de copaci, în zece ani, pe malul unui râu din nordul Chinei.
Jia Haixia și Jia Wenqi s-au cunoscut în anul 2001 și de atunci sunt de nedespărțit. Ei au decis să formeze o echipă și să realizeze un proiect pe cont propriu. Motivul este unul ușor de ghicit: niciunul dintre ei nu reușea să se angajeze, din cauza dizabilităților pe care le aveau. Așadar, au hotărât să se completeze unul pe altul și după cum a declarat și Haixia: „Eu sunt mâinile lui. El este ochii mei. Suntem mereu niște buni parteneri”.
Ambii au 53 de ani, iar viețile lor nu au fost deloc ușoare. Haixia a rămas orb de ochiul stâng încă din copilărie, pentru că s-a născut cu cataractă congenitală. Orbirea totală a apărut în anul 2000, în urma unui accident de muncă. De cealaltă parte, prietenul său Wenqi și-a pierdut brațele la trei ani, tot într-un accident, potrivit Daily Mail.
Hotărâți să transforme o zonă anostă și pustie într-o regiune verde, de care se pot bucura și generațiile viitoare, cei doi prieteni au închiriat de la Guvern o suprafață de trei hectare, pe malul unui râu. Ei nu au fost nevoiți să plătească chirie Guvernului deoarece trăiau în condiții grele. Astfel, prin acest proiect al lor, nu numai că ajută mediul înconjurător, dar ne oferă și o lecție de viață.
Cum arată o zi din viața celor doi prieteni?
Haixia și Wenqi își încep ziua de lucru la ora 7 dimineața. Cei doi ajung la lotul de pământ destul de dificil, deoarece Haixia trebuie ghidat de prietenul său. Partea cea mai grea vine în momentul în care trebuie recoltați butașii manual, pentru că nu își permit să cumpere puieți.
Haixia colectează butașii, sapă gropile și îi plantează, acțiuni pe care le realizează ghidat de prietenul său. Wenqi udă puieții, folosindu-și picioarele. Deși tot acest proces se desfășoară foarte încet, ei nu se dau bătuți și spun că vor continua să planteze copaci.
Suntem pe picioarele noastre, reuşim să supravieţuim şi lăsăm ceva generaţiilor viitoare”, spun cei doi.
yogaesoteric
29 noiembrie 2015

duminică, 29 noiembrie 2015

Chimenul, un medicament natural uimitor

Ne-am obişnuit să căutăm alinarea acolo unde nu este. De multe ori, însă, miracolele sunt lângă noi, la doar un pas distanţă. Unul dintre ele este chimenul, micuţa sămânţă cu puteri miraculoase care de peste 5.000 de ani continuă să uimească şi să vindece chiar şi acolo unde toate încercările s-au dovedit a fi fără de folos.
Nigella Sativa, aşa cum este denumit ştiinţific chimenul negru, a fost cunoscut din cele mai îndepărtate timpuri. Interesant este faptul că nu numai înscrisurile laice pomenesc despre calităţile extraordinare ale seminţei negre, dar şi cele religioase. Din acest punc de vedere se poate spune că realizează o neaşteptată punte de legătură între credinţe – este pomenit atât în scrierile sfinte creştine cât şi în cele musulmane, fiind considerat, de aceea, un medicament sfânt.
Astfel, în Vechiul Testament, găsim spusele lui Isaia cu privire la grija şi modul în care trebuie cultivat şi recoltat chimenul, ca dovadă a interesului, încă din acel timp, de care se bucura planta cu seminţe negre. Isaia, Capitolul 28: „Plecaţi-vă urechea şi ascultaţi glasul meu! Fiţi cu luare aminte şi ascultaţi cuvântul meu! Cel ce ară pentru sămănătură, ară oare necontenit? Necontenit îşi brăzdează şi îşi grăpează el pământul? Oare după ce a netezit faţa pământului, nu aruncă el măzăriche şi seamănă chimen? Nu... şi roata carului nu trece peste chimen; ci măzărichea se bate cu băţul, şi chimenul cu nuiaua. Grâul se bate, dar nu se bate necontenit; împingi peste el roata carului şi caii, dar nu-l sfărâmi”.
Dar nu numai Biblia pomeneşte despre chimen, îl regăsim şi în vorbele Profetului Mohamed, care spune: „Utilizaţi sămânţa de chimen negru în tratamentele voastre pentru că este un tratament împotriva tuturor bolilor cu excepţia otravei”. Iar Abu Huraiara, un înţelept al vremii, a relatat de asemenea că Profetul a spus: „Există remedii în seminţele de chimen negru pentru toate bolile, în afară de moarte”.
Bun la toate
Nu se ştie cu siguranţă dacă în urma scrierilor sfinte sau a constatărilor empirice cu privire la acţiunile benefice de adevărat panaceu chimenul negru a fost inclus obligatoriu ani de-a rândul în „reţetarul” folosit pentru prepararea hranei pentru legiunile romane. De asemenea, în antichitate, grecii au inclus în numeroase reţete vindecătoare şi uleiurile provenite din presarea chimenului negru, fiind convinşi de efectul benefic ce se putea obţine în cazul bolilor infecţioase, digestive dar şi a stărilor de epuizare la sportivi, astfel că se poate spune că a fost şi unul dintre primele forme de „dopaj” cunoscut în istorie.
Dioscoride, de exemplu, un terapeut grec al secolului I, prescria tratament cu sămânţa binecuvantată pentru dureri de cap, sinuzită, viermi intestinali sau ca diuretic. În Orient, de secole, chimenul negru se foloseşte pentru vindecarea astmului, a bronşitelor, a reumatismului, dar şi în cazul deficienţelor de alăptare, când nu trebuie neglijat deloc, rezultatele fiind, o recunosc şi medicii de astăzi, cu totul notabile.
Ciudat este şi faptul că părerile despre chimen nu au fost întotdeauna favorabile, existând chiar epoci în care şi-a atras antipatia. Astfel, renumitul botanist grec Teofrast spunea că trebuie blestemat în timp ce este semănat pentru ca recolta să fie bogată, iar în aceeaşi perioadă exista şi părerea că ar putea fi nu numai un panaceu, ci şi un simbol al lăcomiei. În timpurile noastre, chimenul negru este folosit pe o scară tot mai largă atât ca aliment, cât şi ca medicament sau chiar talisman.
În Germania, de pildă, nu numai că se face o excelentă băutură alcoolică din el, este vorba despre Kummel, dar seminţe de chimen se strecoară mirelui şi miresei sale în buzunare pentru a avea parte de o căsnicie lungă, roditoare şi fericită. Rămânând la acest capitol, trebuie să amintim că în vechiul Imperiu Britanic, soţii şi soţiile considerate a avea înclinaţii spre adulter erau trataţi fără să ştie cu sirop de chimen adăugat pe ascuns în mâncare şi băuturi, efectul fiind considerat ca fiind excelent în ceea ce priveşte diminuarea „dorului de ducă” şi a stărilor de surescitare continuă terminate adesea cu părăsirea căminului conjugal.
Revenind la aspecte medicale, trebuie spus că francezii îl folosesc şi astăzi în reţetele secrete ale brânzei fermentate ca pe un ajutor neprecupeţit la digestie. Folosirea chimenului negru pentru a calma colicile la sugari (prin presărarea în apa de baie sau prin adăugarea în ceaiuri), precum şi utilizarea infuziilor pentru calmarea bolilor de respiraţie sunt practici folosite nu numai în toată Europa, dar şi în ţara noastră.
De toate pentru toţi
Cercetările de laborator au arătat că în micuţele seminţe ale chimenului negru se găsesc mai multe elemente decât ne-am fi putut imagina vreodată. Astfel, analizele au mai descoperit existenţa carotenului care este transformat, în ficat, în vitamina A, atât de folositoare în cazul prevenirii oricăror forme de cancer. S-au mai evidenţiat elemente ca, de exemplu, stimulenţi sexuali, enzime digestive, diuretice şi chiar sedative. Ultimele cercetări au arătat că folosirea preparatelor pe bază de chimen negru poate fi nu numai un mijloc de vindecare a diferitelor boli, dar şi unul de prevenire prin creşterea aproape miraculoasă (şi soldaţii legiunilor romane au simţit din plin acest efect) a imunităţii.
În prezent, numai cine nu vrea nu se informează cu privire la calităţile deosebite, chiar miraculoase am putea spune, ale chimenului. Internetul este plin de nenumărate site-uri şi există mii de articole apărute în cele mai prestigioase publicaţii medicale din întreaga lume. În toate limbile pământului se vorbeşte despre efectele chimenului negru (numit „al-sânoudj” în Algeria, „habat al-baraka” în Egipt, „al-kamoun” în Libia, „al-shounîz” în Iran, „love-in-a-mist” în engleză, „graine de nigelle” sau „cimen noir” în franceză), despre proprietăţile seminţei însăşi, a capsulelor cu pudră de chimen, a ceaiului de chimen negru sau a uleiului obţinut prin presarea seminţelor.
Medicamentele pe bază de chimen negru sunt folosite pentru: migrenă, căderea părului, insomnie, dureri la nivelul ochilor, mătreaţă şi exfolierea părului, impetigo, laringite, disfuncţii endocrine, acnee şi tot felul de boli ale pielii, lepră, în cosmetică pentru obţinerea unui ten frumos, pentru recuperarea rapidă în cazul fracturilor, reumatism, diabet, hipertensiune, nivel necorespunzător al colesterolului, hepatită, afecţiuni respiratorii, colici, balonări şi probleme digestive.
Miracolul, departe de a fi epuizat
Yashar Helmy se trage dintr-o veche familie egipteană a cărei principală preocupare, de-a lungul mai multor generaţii, a fost aceea farmaceutică. Iar chimenul, studierea capacităţilor sale vindecătoare precum şi producerea acestor remedii naturale au constituit principale domenii de acţiune, inclusiv datorită faptului că numele acestei plante a fost pomenit în scrierile sfinte.
Egiptenii au cunoscut valoarea vindecătoare a chimenului, numit «habbatu al-baraka», adică «sămânţa binecuvăntată» încă în urmă cu mii şi mii de ani. Trebuie să menţionez faptul că a fost găsit chimen în piramide, chiar în mormântul lui Tutankamon, alături de obiecte de valoare pe care faraonul a dorit să le ia cu el după moarte”, susţine Yashar Helmy.
Studii asupra puterilor terapeutice ale chimenului au fost desfășurate în întreaga lume și, în 1983, un grup de cercetători a premiului Nobel pentru Medicină pentru un produs în care fracţia provenită din chimen ocupă un rol important.
Sunt convins”, mai spune Yashar Helmy, „că această plantă sfântă nu va conteni să ne uimească cu puterile sale, puteri care sunt departe de a fi fost dezvăluite în totalitate. Cred că cercetările viitoare, din ce în ce mai sofisticate şi desfăşurate cu mijloace noi şi tehnologie modernă, ne vor face să verificăm ştiinţific ceea ce vechii egipteni, şi nu numai, au intuit şi folosit cu succes în urmă cu mii de ani.”
 yogaesoteric

Tratament anticancer: Remediul pe bază de Aloe Vera descoperit de un călugăr

Planta de aloe, binecunoscută pentru proprietățile sale curative remarcabile, stă la baza unui remediu împotriva cancerului descoperit de călugărul catolic Romano Zago. Părintele, născut în Brazilia, a scris și o carte, Cancerul poate fi vindecat, în speranța că astfel va putea ajuta cât mai multă lume. Rețeta sa simplă s-a răspândit cu repeziciune în întreaga lume.

Părintele Romano afirmă că acest remediu natural este eficient în tratarea tuturor tipurilor de cancer. Rezultatele pozitive ale acestui tratament pot fi observate în două- trei luni.
Pentru a prepara acest medicament naturist aveți nevoie de numai trei ingrediente, scrie fitfoodhouse.net: frunze de aloe, miere și alcool.
Planta de aloe este considerată unul dintre cele mai puternice remedii oferite de farmacia verde a naturii, fiind recunoscută pentru proprietățile antioxidante, antibacteriene și anticancerigene.
Dintre varietățile de aloe, Aloe Arborescens și Aloe Vera sunt cele mai bogate în principii curative. Aloe Arborescens este cea mai recomandată pentru terapie, fiind de două ori mai bogată în principii active decât Aloe Vera și având proprietăți anticancerigene cu 30% mai mari.
Reţeta
Ingrediente necesare:
300 g de frunze de Aloe Arborescens sau Aloe Vera (proaspete)
500 g de miere de albine naturală, de bună calitate
4-5 linguri de rom sau whisky (dar nu vin)
Preparare
Spălați frunzele de aloe și îndepărtați-le spinii. Tăiați-le în bucăți și introduceți-le în blender alături de miere și rom. Procesați pentru 2-3 minute, până când obțineți un amestec omogen. Păstraţi siropul la frigider într-un recipient de sticlă de culoare închisă.
Utilizare
Agitați sticla înainte de folosire pentru a amesteca ingredientele. Consumați una sau două linguri (preferabil una pentru început), de trei ori pe zi (dimineața, la prânz și seara), cu jumătate de oră înainte de masă.
Amestecul preparat din cantitățile indicate este suficient pentru aproximativ zece zile. După consumarea întregului conținut al sticlei se face o pauză de 10 zile și apoi se reia. După fiecare cură trebuie păstrat un interval de 10 zile de pauză.
În timpul tratamentului se recomandă să evitați consumul de carne, zahăr rafinat, coloranți artificiali, făină albă, lactate, chimicale, îndulcitori și alte produse asemănătoare.
Meniul ar trebui compus din alimente organice sănătoase, precum varză kale, usturoi, ceapă, spirulină, fructe proaspete, semințe germinate, ghimbir, broccoli, chlorella, conopidă și afine.
Părintele Romano recomandă tuturor să recurgă la o astfel de cură o dată pe an, pentru detoxifierea organismului. Cu atât mai mult cu cât remediul este indicat în prevenirea oricărei afecțiuni, nu doar împotriva cancerului.
yogaesoteric
28 noiembrie 2015 

joi, 26 noiembrie 2015

Cea mai misterioasă stea din galaxia noastră. Singura explicaţie este o civilizaţie extraterestră

Astronomii au observat o aglomeraţie de obiecte care se deplasează în jurul unei stele îndepărtate şi spun că singura explicaţie coerentă este prezenţa unei civilizaţii extraterestre.
Între constelaţiile Lebăda şi Lira se află o stea neobişnuită, invizibilă ochiului liber, însă observabilă cu telescopul Kepler, care a privit către aceasta mai bine de patru ani, începând cu 2009, scrie The Atlantic.
Nu am observat niciodată nimic precum această stea. Era foarte ciudat. Am crezut că datele sunt greşite sau este vorba despre mişcarea telescopului, însă nu ne-a ieşit nicio eroare”, spune Tabetha Boyajian, care face studii post-doctorale la Yale.
Telescopul Kepler a observat micile fluctuaţii în lumina emisă de această stea. De fapt, observa fluctuaţiile a peste 150.000 de stele simultan, pentru că acestea sunt deseori umbre aruncate de planetele care le orbitează. Când aceste fluctuaţii se repetă periodic înseamnă că sunt provocate de obiectele care orbitează steaua respectivă.
Telescopul Kepler a colectat multe informaţii cu privire la lumina de la toate aceste stele urmărite. Atât de multe încât oamenii de ştiinţă nu au putut procesa informaţiile pe baza algoritmilor. Au avut nevoie de ochiul uman, care rămâne un instrument neegalat încă în ceea ce priveşte recunoaşterea modelelor. Astronomii de la Kepler au înfiinţat Planet Hunters, un program care implică publicul în examinarea modelelor de lumină emise de stele.
În 2011, mai mulţi cetăţeni au atras atenţia asupra unei stele „interesante” şi „bizare”, care emitea un model de lumină mai ciudat decât orice altă stea observată de Kepler.
Modelul de lumină emisă sugerează că în jurul stelei circulă o masă haotică şi densă de materie, nimic ciudat dacă steaua ar fi tânară. Însa această stea nu este tânară şi nici nu este înconjurată de praful ce emite lumina infraroşie specifică.
Cu toate că e matură, aşadar, este încercuită de aceste obiecte care blochează un număr important de fotoni care altfel ar fi fost observaţi de Kepler. Dacă natura a creat această situaţie în jurul stelei, a fost probabil un eveniment recent. Altfel, nu ar fi rezistat până acum pentru că atracţia gravitaţională ar fi atras materia spre stea.
Boyajian, care supraveghează Planet Hunters, a publicat recent un studiu în care descrie bizarul comportament al luminii în jurul stelei. Studiul explorează o serie de scenarii ce pot explica modelul – instrumente defecte, rămăşiţele unor asteroizi, un impact la nivel planetar, de genul celui care a creat luna noastră.
Studiul respinge apoi toate aceste scenarii, cu excepţia unuia – dacă o altă stea ar fi trecut prin sistemul acestei stele bizare, ar fi atras în interiorul acestuia un roi de comete, care pot crea acest efect asupra luminii. Însă ar fi o coincidenţă extraordinară, ce trebuie că s-a petrecut cu câteva mii de ani înainte ca oamenii să creeze telescopul Kepler, deci o perioadă foarte scurtă de timp în termeni cosmici, şi, în concluzie, destul de improbabilă.
Boyajian a admis, pentru sursa citată, că studiul său ia în considerare numai scenariile „naturale” însă sunt şi altele pe care pot fi luate în considerare.
Jason Wright, astronom la Penn State University, va publica şi el un studiu alternativ al modelului de lumină emis de stea. El susţine că modelul este generat de un „roi de megastructuri”, probabil colectori de lumină intra-stelară, o tehnologie creată pentru a capta energia stelei. Nu este un scenariu SF – oamenii de ştiinţă de la SETI (Search for Extra Terrestrial Intelligence – Institutul de Cercetări asupra Inteligenţei Extraterestre) sugerează de mult timp că am putea detecta civilizaţiile extraterestre căutând uriaşe artefacte tehnologice care orbitează alte stele.
Când Boyajian mi-a arătat datele, am fost fascinat de cât de nebunesc arăta totul. Extratereştrii ar trebui să fie mereu ultima ipoteză luată în considerare, însă asta pare a fi ceva ce ai aştepta să construiască o civilizaţie extraterestră”, explica acesta.
Boyajian lucrează acum cu Wright si Andrew Siemion, directorul centrului de cercetare SETI de la Universitatea California, Berkeley, pentru a înainta propunerea de a îndrepta spre stea un uriaş radiotelescop, cu scopul de a vedea dacă emite unde radio la frecvenţe asociate cu activitatea tehnologică. Dacă se observă o cantitate importantă de unde radio, va fi pus în funcţiune Very Large Array (VLA) din New Mexico, care va putea distinge dacă undele radio sunt emise de o sursa tehnologică.
În cel mai fericit caz, prima observaţie va avea loc în ianuarie.
yogaesoteric
21 noiembrie 2015

 

Un fost oficial CIA rupe cu mult curaj tăcerea în privinţa extratereştrilor

În cadrul unei mărturii uimitoare, un fost membru al CIA a făcut pentru prima dată publice, prin intermediul unei înregistrări video, informaţii despre experienţele sale cu fiinţe extraterestre, despre navele lor şi despre o operaţiune secretă de muşamalizare.
Materialul video de 17 minute înregistrat cu acest fost ofiţer senior CIA, care a cerut să rămână anonim, a fost difuzat în data de 3 mai 2013, în ultima zi a evenimentului Citizen Hearing on Disclosure. Era evident că bărbatul în vârstă de 77 de ani, deşi se exprima clar şi stătea în capul oaselor în timp ce vorbea, avea o stare de sănătate proastă. El a lucrat pentru CIA în timpul preşedintelui Dwight Eisenhower în 1958 şi a ales să rupă tăcerea atunci când s-a apropiat de finalul vieţii.
Organizatorul evenimentului Citizen Hearing, Steve Bassett, a prezentat înregistrarea video susţinând că aceasta oferă informaţii despre suferinţa multor oficiali militari şi guvernamentali care sunt forţaţi să trăiască într-o lume a secretelor şi fricii, care sunt forţaţi să trăiască într-un aşa zis „embargou al adevărului” privind întâlnirile lor cu extratereştrii.
Dintr-un anumit punct de vedere, acest material video reprezintă poziţia multor persoane care nu au putut să apară în cadrul unui astfel de eveniment, dar care doresc să vorbească însă le este dificil să o facă. Marea majoritate a persoanelor care au interacţionat cu această situaţie în timp ce lucrau pentru guvern, în anii 1940, au luat aceste informaţii cu ei în mormânt şi nu au vorbit pentru că li s-a cerut să nu vorbească. Acest domn a fost ameninţat de multe ori de guvern să nu vorbească, dar el a dorit ca mărturia sa să fie prezentată şi noi am fost de acord. El a fost intervievat doar de doi cercetători, care sunt astăzi aici: Linda Moulton Howe şi Richard Dolan”, a declarat Steve Bassett.
După difuzarea materialului, Linda Moulton Howe a confirmat informaţiile fostului oficial CIA, declarând celor prezenţi la eveniment că a petrecut trei zile cu fostul oficial CIA şi a înregistrat 90 de minute de benzi audio, în 1994. La întoarcerea acasă, ea a primit un telefon din partea acestuia, cu care ocazie a anunţat-o că atât el cât şi soţia sa au fost deja ameninţaţi că vor suporta consecinţele dacă informaţiile devin publice, cerându-i să nu publice înregistrările.
Richard Dolan, care este vizibil în materialul video, a autentificat, de asemenea, mărturia bărbatului.
Fostul oficial CIA a fost implicat în Proiectul Blue Book al U.S. Air Force, care studia OZN-urile, şi care a fost iniţiat la scurt timp după prăbuşirea unui obiect de dimensiuni mari în Roswell, New Mexico, în 1947. În interviu el a relatat că în anul 1958 a avut acces în baze situate în celebra Aria 51, unde a văzut nava prăbuşită la Roswell precum şi alte nave extraterestre, care erau capabile să folosească propulsia anti-gravitaţională. El a văzut, de asemenea, extratereştri vii sau morţi şi a descris cum arătau aceştia.

 
Citiți și:
yogaesoteric
25 noiembrie 2015

marți, 24 noiembrie 2015

Ministerul Sănătății este preocupat de dietele la modă

În ultimii ani, paralel cu moda pentru plinuțele chubby girl, în vogă au intrat fetele extrem de slabe. Modelele anorexice au mai mulți admiratori decât frumoasele plinuțe. Chiar și fetele cu forme, în doar câteva săptămâni se transformă în schelete. La moment, Ministerul Sănătății este preocupat de această tendință și roagă sa ne refuzăm de folosirea arzătorilor de grăsimi și a dietelor drastice.
Moda de utilizare a arzătorilor de grăsimi a captivat internetul. Fetele își recomandă una alteia să consume cafea verde și să slăbească cu dieta cu ouă fierte. Aceste metode de slăbire contribuie la arderea rapidă a grăsimilor subcutanate fiecare în parte, dar folosirea lor în ansamblu va duce garantat la epuizarea totală a organismului.
 Ouăle – sursă bogată de proteine, conțin puține grăsimi și carbohidrați. Dieta cu ouă ajută să slăbiți până la 10 kilograme pe lună. Dar, din păcate, sunt și efecte secundare – o astfel de dietă sigur vă va interna în spital. Ouăle conțin o cantitate mare de colesterol care începe să se depună pe vasele de sânge, ceea ce duce la îngustarea arterelor. În final se poate ajunge până la anghina pectorală sau infarct miocardic și este factor de risc pentru accidentul cerebral vascular și pentru cardiopatia ischemică, chiar și la o vârstă fragedă.
Cafeaua verde nu are contraindicații medicale, dar consumul excesiv va duce la slăbirea bruscă chiar până la 10 kilograme pe lună. Astfel de slăbire provoacă o epuizare completă a resurselor organismului, se înrăutățește starea de bine și scad capacitățile vitale.
Institutul de Nutriție avertizează: slăbitul excesiv și rapid duce la probleme grave de sănătate!
Medicii recomandă să aveți grijă de sănătate și să respectați recomandările nutriționiștilor. Este necesar de consumat doar un ou pe zi și arzătorul Cafea verde, doar strict în conformitate cu instrucțiunile – nu mai mult de două sau trei cești pe zi. În acest fel, vă asigurați o slăbire confortabilă și moale de 3-5 kg pe săptămână, curățați organismul și păstrați dispoziția bună și sănătatea pentru mulți ani înainte.
Ai grijă de tine!
http://opinionv.me

joi, 19 noiembrie 2015

Enigma Tunguska
de Adrian Nicolae

Siberia, regiunea Krasnoiarsk, 30 iunie 1908, ora 7 si 40 de minute. Un ciudat obiect tubular inconjurat de o lumina orbitoare isi face aparitia pe cer. Numai cateva secunde mai tarziu acesta se prabuseste cu un suierat asurzitor in padurea siberiana. Impactul a fost atat de puternic incat a produs cutremure de peste 5 grade pe scara Richter pe o raza de circa 1000 de kilometri. Avusese loc fenomenul Tunguska.
Martorii oculari spun ca explozia a fost insotita de flacari uriase, iar incendiile care au urmat au durat zile in sir. Unda de soc a facut inconjurul pamantului si fenomene misterioase au inceput sa aiba loc la scurt timp dupa aceea. Intregul continent asiatic a fost udat de ploi negre nemaivazute iar cerul a fost acoperit de nori argintii care emiteau o lumina stranie. Nopti luminoase au fost semnalate pana in Europa fara ca cineva sa poate explica incredibilul eveniment. S-a estimat ca daca impactul ar fi avut loc doar cateva ore mai tarziu, orasul Sankt Petersburg ar fi fost, pur si simplu, ras de pe harta.

In ciuda fenomenelor enigmatice care avusesera loc, nimeni nu se incumetase sa cerceteze locul cu pricina. Asta pana in 1921, atunci cand Leonid Kulik, un cercetator rus, a intreprins prima expeditie  in regiunea Tunguska, in speranta de a descoperi urmele craterului a ceea ce mai toti oamenii de stiinta credeau ca a fost un meteorit. Conform calculelor lui Kulik, impactul ar fi fost produs de unul dintre cele mai mari corpuri ceresti care ar fi lovit vreodata pamantul. El chiar reuseste sa schiteze presupusul obiect si incearca sa convinga noul guvern sovietic sa finanteze o expeditie care sa porneasca in cautarea imensului bloc de fier de origine extraterestra.

Pretextand ca descoperirea unei asemenea cantitati de fier ar putea revigora economia nationala, cercetatorul primeste fondurile pentru cea de a doua expeditie care va avea loc in 1927. Cu toate acestea, in loc sa faca lumina in cazul Tunguska, calatoria avea sa adanceasca si mai mult misterul. Spre mare supriza a lui Kulik, niciun crater nu a fost descoperit. In schimb, pe o raza de peste 35 de kilometri copacii carbonizati fusesera culcati la pamant de explozia puternica ce avusese loc cu 19 ani inainte. Fapt si mai curios, in locul in care se credea ca avusese loc impactul, copacii ramasesera in picioare asemeni unor stalpi de telegraf. Nici incercarea de a gasi fragmente meteorice nu s-a soldat cu vreun rezultat. Meteoritul, pur si simplu, nu exista.

Lumea stiintifica se simtea neputincioasa si nu putea decat sa speculeze pe marginea bizarului fenomen. Doi cercetatori rusi avanseaza o noua idee, diferita de cea a lui Kulik, conform careia obiectul care a lovit Siberia nu ar fi fost un meteorit ci o cometa alcatuita din gheata si praf cosmic, fapt ce ar explica lipsa craterului si a urmelor metalice din regiune.
Explicatia nu este insa in masura sa acopere si celelate evenimente ciudate care au urmat impactului, cum ar fi unda de soc si cutremurulele puternice. Nici ipoteza meteoritului care ar fi explodat inainte de a lovi solul nu este in masura sa multumeasca oamenii de stiinta. Lipseau, pur si simplu, dovezile materiale.

Expeditiile care au urmat in anii 50-60 au scos la lumina sfere microscopice de sticla ce contineau mari cantitati de nichel si iridiu, fapt ce avea sa conduca la ideea ca originea lor ar fi una extraterestra. Ceea ce dusese la aparitia lor era insa un mister, iar teoriile tindeau sa mearga mai degraba catre pseudo-stiinta. Prabusirea unui OZN, antimaterie sau gauri negre au fost doar cateva dintre ipotezele lansate in presa vremii.

Studiile asupra efectelor bombelor atomice de la Hiroshima si Nagasaki aveau sa adanceasca si mai mult misterul Tunguska, atunci cand Aleksandr Kazantev, om de stiinta rus, descoperea similitudini intre cele doua evenimente: norii luminosi, ploaia neagra si padurea de stalpi de telegraf. Dar cum era posibil ca o explozie nucleara sa aiba loc in 1908? Probele prelevate din solul si vegetatia din zona dovedeau fara putinta de tagada ca nu exista nicio urma de radiatie. Chiar daca adeptii teoriei atomice isi sustineau opiniile si prin misterioasa epidemie care lovise majoritatea persoanelor aflata la mai putin de 100 de kilometri de explozie, si care se manifesta prin aparitia unor rani purulente, medicii rusi puneau totul pe seama variolei care afecta localnicii cu mult inainte de fenomenul Tunguska.

Controversele nu au incetat nici astazi. Daca majoritatea savantilor rusi inclina sa creada ca a fost vorba de o cometa, oamenii de stiinta americani sunt de parere ca vinovatul este un asteroid. Argumente exista de ambele parti, dar nici una dintre teorii nu poate fi general acceptata. La inceput de secol XXI, evenimentul care a creat stupoare in 1908 este inca invaluit in mister.
http://www.descopera.ro
=================================================
Omenirea a fost foarte aproape de un eveniment catastrofal, de 3725 ori mai grav decât Fenomenul Tunguska

O nouă analiză a unor observaţii istorice sugerează că Terra a fost foarte aproape de un eveniment cataclismic acum 129 de ani.
Pe 12 şi 13 august 1883, un astronom din cadrul unui mic observator din Zacatecas, Mexic, a făcut o observaţie extraordinară. José Bonilla a numărat aproximativ 450 obiecte acoperite de o „ceaţă” ciudată ce treceau prin dreptul Soarelui.
Bonilla a scris despre această observaţie neobişnuită în 1886 într-un jurnal ştiinţific, intitulat  L'Astronomie. Neavând o explicaţie pentru bizarul fenomen, editorul acestui jurnal a lansat o ipoteză implauzibilă: Bonilla a observat de fapt păsări, insecte sau praf. De-a lungul timpului, unii istorici îndrăzneţi au susţinut că observaţiile lui Bonilla sunt primele dovezi ale existenţei OZN-urilor.
Acum, o echipă de cercetători din Mexic vine cu o nouă interpretare. Hector Manterola de la Universitatea Naţională Autonomă din Mexico City, alături de alţi oameni de ştiinţă, afirmă că Bonilla a văzut fragmente dintr-o cometă care tocmai se descompusese. Această ipoteză ar explica de ce Bonilla a văzut foarte multe fragmente grupate şi de ce erau încojurate de o „ceaţă”.
Echipa de cercetători condusă de Manterola a dedus şi alte aspecte interesante. Cercetătorii au observat că niciun alt astronom de pe Terra nu a observat această cometă trecând prin faţa Soarelui, deşi în acea vreme cel mai apropiat observator se găsea la doar câteva sute de kilometri distanţă.
Experţii pot explica acest lucru prin efectul de paralaxă. Dacă fragmentele cometei erau aproape de Terra, efectul de paralaxă ar fi garantat că acestea nu ar fi fost pe linie cu Soarele pentru niciun alt observator aflat la altă latitudine. Zacatecas este situat la aceeaşi latitudine cu Sahara, nordul Indiei şi Asia de Sud-Est, în zone în care nu se găseau observatoare astronomice.
Pornind de la efectul de paralaxă, Manterola şi ceilalţi cercetători au calculat distanţa la care s-ar fi aflat fragmentele de cometă. Rezultatele cercetătorilor sunt înfricoşătoare: fragmentele de cometă au trecut la o distanţă de 538 km - 8062 km de suprafaţa Pământului.
Oamenii de ştiinţă au calculat că fragmentele ar fi variat în diametru, cele mai mici măsurând 50 de metri, iar cele mai mari 800 de metri. Cometa din care aceste fragmente au provenit ar fi cântărit peste un miliard de tone, estimează cercetătorii. Manterola şi colegii săi sugerează că ar putea fi vorba de cometa Pons-Brooks, observată în cursul aceluiaşi an de astronomii americani.
Cercetătorii au calculat cât de aproape s-a aflat Terra de un eveniment catastrofic. Pornind de la faptul că Bonilla a observat aceste fragmente timp de trei ore şi jumătate, de-a lungul a două zile, cercetătorii au concluzionat că, în medie, 131 de obiecte treceau pe lângă Terra pe ora, în total 3725 de fragmente aflându-se la o mică distanţă de sol.
Fiecare dintre aceste fragmente era cel puţin la fel de mare precum cel despre care se crede că a căzut în Tunguska. „Aşadar, dacă ar fi lovit Terra, am fi avut parte de 3725 de evenimente similare celuia din Tunguska, în cursul a doar două zile. Cel mai probabil, acest lucru ar fi dus la dispariţia vieţii pe Pământ”, concluzionează cercetătorii.
Mulţumită unor eforturi ştiinţifice precum Near-Earth Object Program (NASA) sau ADAS (Italia), omenirea are astăzi mai multe şanse să afle din timp dacă există riscul vreunui impact catastrofic. De exemplu, cercetătorii au descoperit că un asteroid cu forţa destructivă a unei bombe cu hidrogen va trece la o mică distanţă de Pământ 15 februarie 2013. Pentru a contracara ameninţarea asteroizilor, oamenii de ştiinţă plănuiesc să folosească explozii nucleare pentru a îi distruge.
Sursa: arXiv
=======================================================
Fenomenul Tungunska şi intervenţia OZN
...de Mădălina Firănescu

În urmă cu 101 de ani, mai precis pe data de 30 iunie 1908, la ora 7 şi 40 de minute, nu departe de râul Tunguska din Siberia, Rusia, se producea o explozie nemaiîntâlnită, care avea să doboare circa 80 de milioane de copaci, pe o suprafaţă de 16-17 kilometri pătraţi. Nici până astăzi nu se ştie exact ce anume a provocat mega-explozia estimată la 15 megatone (forţa câtorva zeci de bombe atomice), ipotezele avansate mergând de la căderea unui meteorit sau ciocnirea cu o cometă până la prăbuşirea unui OZN.
* Megaexplozie a fost, dar crater – ioc!
Stranie în toată povestea legată de “fenomenul Tungunska” este absenţa oricărui crater la faţa locului, crater ce ar rezulta în urma impactului cu un corp ceresc de mai mici ori mai mari dimensiuni. Cu toate acestea, specialiştii americani privilegiază teoria căderii fragmentelor unui meteorit. Expertul NASA în asteroizi, David Morrison, crede că un corp ceresc pietrificat de circa 60 m diametru a explodat la o altitudine de aproximativ 8 kilometri, resturile sale căzând în zona dezastrului, la nordul lacului Baikal. Potrivit “National Geographic”, cercetările conduse de geologul Evgeniy Kolesnikov de la Universitatea de Stat din Moscova au revelat prezenţa unor tipuri neobişnuite de nitrogen şi izotopi de carbon, datând chiar din perioada catastrofei. Aceste urme chimice ar sugera că impactului i-au urmat ploi acide intense, o reacţie cauzată de arderea meteoritului-cometă în atmosferă. În plus, stratul de turbă colectat din zona Tunguska conţinea cantităţi foarte mari de iridiu, un element care abundă în spaţiu, dar e foarte rar întâlnit pe Pământ. Oamenii de ştiinţă au luat în calcul, pe lângă varianta meteoritului, impactul cu antimateria, găuri negre în miniatură şi chiar o navă extraterestră. Ipoteza din urmă a fost relansată recent de preşedintele Tunguska Spatial Phenomenon Foundation, instituţie care se ocupă cu studierea misterului din iunie 1908.
* S-au sacrificat extratereştrii pentru noi ?
Dr. Yuri Labvin, preşedintele Tunguska Spatial Phenomenon Foundation, pretinde că o navă spaţială extraterestră s-a sacrificat acum un secol pentru a împiedica impactul devastator al Pământului cu un meteorit gigant. Rezultatul a fost explozia uriaşă, descrisă de puţinii martori oculari drept o lumină puternică însoţită de o undă de şoc (estimată ulterior la 5 grade pe scara Richter). Bazându-se pe mai multe fragmente de cuarţ scrijelite cu nişte semne ciudate şi găsite în vecinătatea zonei-cheie, Yuri Labvin susţine că am avea de-a face cu resturile unor panou de control al unei nave extraterestre."Nu avem tehnologia care să ne permită imprimarea unor asemenea desene pe cristale", a declarat Labvin unei agenţii de presă macedonene. "Am descoperit şi silicat de fier care nu poate fi produs decât în spaţiu", a adăugat el. Argumentul îi e contrazis însă de lucrarea publicată în 1997 de specialiştii Ramesh B. Borade şi Abraham Clearfield, care arătau că respectivul compus se poate obţine şi pe Pământ, prin sinteză hidrotermală. Dincolo însă de această nepotrivire ştiinţifică, varianta lui Labvin e privită cu rezerve şi de alţi cunoscuţi ufologi. Nick Pope, care a condus în perioada 1991-1994 cercetările Ministerului britanic al Apărării legate de fenomenul OZN, spune că e nevoie de analize suplimentare de laborator asupra rocilor respective, pentru a se demonstra temeinicia ori netemeinicia celei mai ciudate teorii de până acum, privitoare la evenimentul Tungunska. Mai sceptic, Benny Peiser, cercetător la Universitatea John Moores din Liverpool, crede că ipoteza cu OZN-ul e o făcătură stupidă. El spune că expediţia rusească a anunţat încă dinainte de a porni spre Siberia că intenţionează să caute rămăşiţe ale unei navete extraterestre şi…bingo!, după o săptămână le-a şi găsit.
* Experţii NASA susţin teoria meteoritului
Culmea e că teoria lui Yuri Labvin nu vine chiar din neant. Primul care s-a referit la implicarea extratereştrilor în fenomenul Tungunska a fost, în 1946, inginerul sovietic Alexander Kazantsev, în povestirea SF “Vizitatori din spaţiu”. Autorul descrie acolo explozia unei nave marţiene cu propulsie nucleară, venită pe Pământ în căutarea apei. Un scenariu similar se regăseşte în cartea “The Fire Came By”, scrisă în 1976 de John Baxter şi Thomas Atkins şi care a beneficiat de o prefaţă semnată de însuşi monstrul sacru al literaturii SF, Isaac Asimov. În această versiune, citată de site-ul SETIorganization (Search for Earth Terrestrial Intelligence), OZN-ul ar fi avut probleme tehnice şi, pentru a reduce la minimum pagubele provocate pământenilor în urma impactului, alienii ar fi ales deliberat ca loc de prăbuşire o zonă puţin populată, precum Siberia. Aşadar, extratereştrii ar fi căutat să protejeze Terra, la fel cum susţine mai nou Yuri Labvin. “Sunt absolut convins şi pot declara oficial că am fost salvaţi de forţe ale unei civilizaţii superioare”, a declarat Labvin, citat de msnbc.com. Cu ajutorul fotografiilor făcute din satelit, el ar fi identificat în apropierea oraşului Poligus fragmentele cu inscripţii ciudate, despre care spune că provin de pe nava extraterestră. Labvin mai susţine că traiectoria corpului ceresc care ameninţa Terra – forţându-i pe alieni să intervină- a fost de la vest la est şi nu dinspre sud-est, cum se credea până acum. Experţii americani - precum James Oberg, care a lucrat vreme de 22 de ani la NASA's Johnson Space Center- nu pun însă mare preţ pe vorbele lui, invocând decenii de mistificare “ufologică” din partea autorităţilor sovietice. Dar dacă ar fi adevărat?  
  http://www.independent-al.ro               
==============================================================
Fenomenul Tunguska
O ciocnire între un meteorit şi un OZN?

- S-a scris mult despre el, dar adevărul începe abia acum să se lumineze.
Despre OZN-ul care a salvat planeta Pământ.
Soarele se pregătea să răsară, când cerul a fost brusc inundat de o lumină orbitoare. O minge de foc îşi face apariţia, străbate cu o viteză colosală taigaua siberiană şi se prăbuşeşte cu un zgomot asurzitor. Impactul este atât de puternic, încât undele seismice înregistrate s-au simţit până la Londra, iar sunetul exploziei s-a auzit pânăla o distanţă de peste 800 de kilometri. În urma ciocnirii cu solul, nu s-a format nici un crater, dar pe o suprafaţă de peste două mii de kilometri pătraţi totul a fost culcat la pământ. Aproximativ 80 de milioane de copaci au fost smulşi din rădăcini. Avusese loc aşa-numitul „fenomen de la Tunguska”.
De-a lungul secolului, s-au vehiculat zeci de ipoteze şi posibile explicaţii ale fenomenului petrecut în 1908 în  îndepărtata Siberie, începând de la comete, asteroizi,fulgere globulare sau blocuri de gheaţă, până la teoria că Pământul s-ar fi intersectat cu o gaură neagră. Însă ce s-a petrecut în realitate acolo rămâne până astăzi un mister.
Conform calculelor moderne, corpul cosmic prăbuşit în Siberia avea o masă mai mare de o mie de tone şi a intrat în atmosfera terestră cu o viteză de aproximativ 50 de mii de kilometri pe oră. La 8,5 kilometri distanţă de pământ, din motive încă neelucidate, a explodat cu o putere de 185 de ori mai mare decât bomba atomică de la Hiroshima. Şi dacă obiectul nu s-ar fi descompus înainte de impactul cu solul, poate că Pământul, astăzi, nu ar mai fi existat. Printre numeroasele ipoteze legate de accident, a existat şi opinia că explozia a fost produsă de o navă extraterestră care s-a interpus, eroic,
impactului cu un meteorit gigantic, ce se îndrepta spre Pământ. Cel puţin aşa susţine inginerul rus Iuri Labvin, preşedintele Fundaţiei Tunguska şi directorul Muzeului Meteoritului Tunguska şi al altor obiecte cosmice.

De peste 20 de ani, Iuri Labvin studiază acest fenomen şi a condus zeci de expediţii în ţinutul Krasnoiarsk, acolo unde spera să descopere fragmente ale navei extraterestre salvatoare. Teoria sa are la bază argumente aduse încă de la jumătatea secolului al XX-lea, când, în urma expediţiilor organizate în regiune, din pământurile răscolite au ieşit la iveală fragmente minuscule de sticlă, compuse din mari cantităţi de iridiu, nichel şi elemente chimice de origine nepământeană.

Inginerul rus este convins că acestea nu reprezintă decât rămăşiţele tabloului de comandă al navei extraterestre.
„În prezent, nu există tehnologie care să permită realizarea unor astfel de aliaje. De altfel, cercetând solul dealurilor din regiune, am descoperit fragmente de obiecte necunoscute. În urma testelor, am depistat că acestea conţin silicat de fier, într-o formă care nu există în natură şi care, cu atât mai puţin, ar fi putut fi creată de om. Astfel de materiale sunt categoric artificiale, de origine nepământeană”, susţine savantul rus.

La finele anului 2006, profesorul Iuri Labvin a organizat o nouă expediţie, de-a lungul râului Podkamenaia Tunguska, în apropierea căruia s-a produs evenimentul. Echipaţi cu diverse instrumente şi aparate de detectare a metalelor, cercetătorii ruşi au explorat minuţios malurile râului pe o distanţă de câteva sute de kilometri, în căutarea altor fragmente din obiectul nepământean. În apropierea localităţii Baikit, din aceeaşi regiune Krasnoiarsk, la două sute de kilometri distanţă de epicentrul exploziei, savanţii au descoperit nişte pietre stranii, asemănătoare cuarţului, inscripţionate cu diverse linii şi forme geometrice.
Deşi cristalele au fost amănunţit studiate în laboratoarele Institutului de Fizică din Krasnoiarsk, nu s-a putut depista originea lor şi nici stabili elementele lor componente. „Le-am testat până şi duritatea, încercând să le aplicăm tăieturi similare celor deja existente. Deşi am utilizat un laser performant, nu am reuşit decât să le zgâriem superficial. Cu siguranţă, natura nu ar fi putut crea astfel de reprezentări. Pe de altă parte, este aproape exclus ca acestea să fi fost aplicate de om, manual. Se pare că fragmentele sunt părţi componente ale unei matrice în care sunt înmagazinate anumite informaţii. Este foarte posibil să fie elemente ce au alcătuit cutia neagră a navei extraterestre. Semnele
scrijelite probabil nu sunt decât nişte marcaje, iar informaţia esenţială se află în interior”, afirmă inginerul Iuri Labvin.

Asemenea pietre au fost descoperite în mai multe locuri, de-a lungul râului Podkamenaia Tunguska, unele la sute de kilometri distanţă de epicentrul exploziei. Dar acest amănunt, afirmă savantul rus, nu este decât un argument în plus în susţinerea presupunerii sale că deasupra Siberiei a avut loc o ciocnire între un meteorit şi o navă de origine non-pământeană, iar în urma impactului, fragmente din nava cosmică au fost aruncate la distanţe apreciabile. „Deasupra Siberiei a explodat, într-adevăr, un meteorit. Dar în acelaşi timp, acolo a explodat şi o navă extraterestră, ale cărei rămăşiţe le descoperim astăzi”.

Pasărea de foc
Timp de 20 de ani, cercetătorul rus a străbătut regiunea în lung şi în lat, adunând dovezi, culegând informaţii.
Locuitorii din împrejurimi i-au povestit că au trecut deja decenii de când în acest loc terifiant nu mai îndrăzneşte nimeni să pătrundă. Se spune că de aici, în timpul nopţilor, se aud urlete stranii, nepământene, iar pădurea freamătă neliniştit. Cei care s-au încumetat, totuşi, să cerceteze locurile povestesc că, în mod neobişnuit, nu au întâlnit în taiga nici ţipenie de vietate. De parcă ceva sau cineva le-ar fi avertizat de cataclismul ce avea să se petreacă şi apoi le-ar fi alungat definitiv  
Iuri Labvin şi pietrele cu inscripţii.
Studiind folclorul local, Iuri Labvin a descoperit cu uimire că în legendele tanguţilor, o populaţie nomadă din taigaua siberiană, se vorbeşte despre o ciocnire puternică, devastatoare, care va salva omenirea. Se pare că oamenii locului aflaseră că o tragedie este pe cale să se producă cu mult înainte ca evenimentul să aibă loc efectiv. Poate că aşa se explică faptul că în urma exploziei cumplite, nici o fiinţă omenească nu a avut de suferit. Şamanii siberieni, cei care călăuzeau viaţa spirituală a comunităţii şi vegheau asupra sufletului ei, au prevăzut viitorul dezastru. În stare de transă, au străbătut lumi diferite şi, conectându-se la surse cosmice de informaţii, au aflat despre pericolul iminent. „Spre Pământ zboară o pasăre de foc, desprinsă din Soare. O pasăre mânioasă. Dar Luna se va ciocni de Soare şi vom fi mântuiţi. Foc va fi pe Pământ, dar vom supravieţui”, au prezis şamanii tanguţi. Toţi nomazii ce sălăşluiau în acest ţinut vast au dat ascultare vorbelor bătrânilor şi au părăsit zona pe care o populau, zonă ce avea să fie aproape complet distrusă. Şi astfel, în dimineaţa exploziei, tanguţii priveau de la distanţă „filmul Apocalipsei”.
Bătrânul Serghei Pikunov, nepotul unui martor ocular al evenimentului, îşi aminteşte şi astăzi poveştile bunicului său despre acea zi înspăimântătoare. "Oamenii ştiau că ceva se va petrece, dar nu se aşteptau ca totul să fie atât de înfricoşător. Un car de foc se prăvălea peste ei, într-un zgomot infernal, zguduind pământul. Pasărea de foc, aşa cum o numeau bătrânii, avea o formă conică, asemănătoare unei iurte. Cu câteva clipe înainte de a se prăbuşi la pământ, o minge strălucitoare, apărută de nicăieri, i-a curmat zborul, nimicind-o. Săgeţi de foc au căzut pe pământ şi totul s-a cutremurat. Dar asta ne-a fost salvarea”.
În arhivele Fundaţiei Tunguska, înfiinţată de Iuri Labvin, există zeci de mărturii similare, care atestă faptul că ceva sau cineva, dintr-un motiv necunoscut, ar fi ales să se autodistrugă pentru a salva Planeta de la pieire. Deşi ipoteza cercetătorului rus pare desprinsă dintr-un roman science-fiction, totuşi, nu putem să nu ne întrebăm dacă ea nu are o bază reală.

Pădurea transformată în deşert
Chiar din primele luni de după explozia de la Tunguska, în regiunea în care s-a produs catastrofa au început să se manifeste diferite anomalii şi fenomene stranii. După incident, din taigaua deasă de conifere, ce se întindea pe mii de kilometri pătraţi, nu a mai rămas decât jumătate.
Milioane de copaci au fost smulşi din rădăcini şi culcaţi la pământ, ca într-o imagine post-apocaliptică. Însă, la scurt timp, în mod miraculos şi într-un ritm neobişnuit de rapid, din solul nisipos au început să crească alţi copaci, însă de specii care nu se întâlnesc în această zonă: mesteceni, stejari, fagi. În plus, exact în locul unde se presupune că ar fi avut loc explozia, copacii cresc anormal, unul răsărind din celălalt, într-o încrengătură stranie. Din trunchiul unui pin gros porneşte, paralel, tulpina subţire a unui mesteacăn. „Un asemenea fenomen nu se mai întâlneşte nicăieri în lume”, susţine acelaşi Iuri Labvin, care studiază atent fiecare amănunt ce îl poate ajuta la demonstrarea teoriei sale. „Aici întâlnim o mutaţie genetică provocată de obiectul cosmic. Tocmai explozia a creat acest efect. Pădurea este plină de asemenea «malformaţii», cu specii total diferite de copaci ce cresc din aceeaşi rădăcină, cu mesteceni de o înălţime de peste 20 de metri, cu arbori ce nu ar trebui să se dezvolte în mod normal în asemenea sol şi climă, crescând cu o viteză accelerată. Aşa ceva în natură nu mai există”.


Vasul furat

Tocmai aici, în acest loc atât de misterios, în anii 60 ai secolului trecut, fizicianul rus Kiril Kabanov, în timpul unei expediţii ştiinţifice secrete, a descoperit în solul nisipos din taiga un obiect aparent banal, care avea să îi schimbe întreaga existenţă. Încă din anul 1950, în Rusia a început să se vehiculeze ipoteza conform căreia obiectul căzut în taigaua siberiană nu fusese un meteorit sau un asteroid, aşa cum se susţinea oficial, ci o navă extraterestră.
Teoria a fost lansată de scriitorul şi inventatorul rus Alexandr Kazanţev şi sugera faptul că incidentul de la Tunguska se datorase unei explozii nucleare provocate de un aparat de zbor de origine nepământeană.
Presupunerea sa pornea de la similitudinile existente între exploziile nucleare de la Hiroşima şi Nagasaki şi fenomenul ce avusese loc în Siberia.
Drept urmare, în 1961, conducerea de la Kremlin a desemnat o echipă de cercetători, cosmonauţi, ingineri şi geologi, pentru a porni într-o expediţie secretă în taigaua siberiană. Misiunea lor era de a descoperi dacă într-adevăr acolo se prăbuşise sau nu o navă extraterestră. Conform rapoartelor ulterioare, expediţia nu s-a soldat cu succes, cercetătorii întorcându-se la Moscova fără nici un fel de dovezi. Însă nimeni nu ştia că fizicianul rus Kiril Kabanov, unul dintre membrii expediţiei, făcuse o descoperire ce putea revoluţiona toate teoriile referitoare la fenomenul Tunguska. Printre copacii căzuţi la pământ, savantul găsise, absolut întâmplător, un pocal dintr-un material straniu.

Pocalul

Dar în loc să declare obiectul, acesta a preferat să şi-l însuşească. Ajuns acasă, Kiril Kabanov a început să studieze pocalul şi a depistat că acesta este creat dintr-un material care are la bază siliciul, un element chimic răspândit în natură, dar care nu se găseşte în stare liberă. Cercetătorul a realizat că vasul este unul cu totul special şi a hotărât să se folosească de el. Pocalul devenise aproape un obiect de cult. Noaptea dormea cu el lângă cap, iar ziua îl folosea pentru a bea apă din el.
Cu timpul, a constatat că se simte excelent, că are mult mai multă energie şi vigoare, deşi nu mai era de mult la vârsta tinereţii. Kiril Kabanov a trăit 103 ani şi nu a suferit niciodată de vreo afecţiune. Înainte de a muri, i-a povestit nepotului său că obiectul are o legătură directă, specială, cu locul în care s-a petrecut explozia de la Tunguska. Cel mai probabil, pocalul are o origine extraterestră şi a fost creat în scopuri terapeutice. „Aşa ceva nu mai are nimeni pe Pământ. El vine de Acolo”, a spus Kiril Kabanov cu privirea aţintită în sus. Povestea pocalului a fost recent relatată în presa rusească de către Igor Poduhevici, nepotul savantului, cel care în urmă cu 12 ani a moştenit vasul miraculos.

 

Graalul rusesc

Are proveniență extraterestră şi a fost creat în scopuri terapeutice. „Aşa ceva nu mai are nimeni pe Pământ. El vine de Acolo”, a spus Kiril Kabanov cu privirea aţintită în sus. Povestea pocalului a fost recent relatată în presa rusească de către Igor Poduhevici, nepotul savantului, cel care în urmă cu 12 ani a moştenit vasul miraculos.
Când a primit pocalul, Igor Poduhevici, un om pragmatic,nu a crezut o vorbă din spusele bunicului. A pus vasul într-o cutie din garaj şi a uitat complet de existenţa lui. Până într-o zi, când soţia lui a fost diagnosticată cu cancer la pancreas. Deşi a fost operată de urgenţă, medicii nu erau deloc optimişti în privinţa supravieţuirii sale. Sentinţa a căzut nemilos peste familia lui Igor Poduhevici, care de abia atunci şi-a amintit de spusele bunicului şi de pocalul tămăduitor. L-a adus de îndată şi, punându-l pe masă, i-a spus soţiei pe un ton poruncitor: „De azi înainte, vei bea doar din acest vas. Sunt sigur că el este salvarea noastră!”. Şi aşa s-a întâmplat. În mai puţin de un an, Vera Poduhevici, spre uimirea medicilor, era complet vindecată: nici urmă de celule canceroase active în organism. Cazul însănătoşirii ei miraculoase, cu ajutorul pocalului misterios, a fost larg dezbătut în presa din regiunea Krasnoiarsk şi, curând, vestea s-a răspândit în întreaga Siberie.

Marile cotidiane din nord-estul Rusiei titrau cu litere de-o şchioapă pe prima pagină: „Graalul rusesc” sau „Vasul tămăduitor - un dar al extratereştrilor”. Nu după multă vreme, o mulţime de oameni au început să bată la uşa apartamentul familiei Poduhevici, cu rugămintea de a le permite măcar să atingă paharul miraculos. „Unii se prăbuşeau în genunchi, cuprinşi de evlavie, convinşi fiind că pocalul este chiar Sfântul Graal, potirul din care a băut Iisus Hristos în timpul Cinei celei de Taină”, povesteşte Igor Poduhevici. „Din moment ce a fost un dar venit de Sus, am considerat că trebuie să se bucure de el toată lumea, astfel că nu am oprit pe nimeni să se folosească de virtuţile lui. Oamenii veneau ca la tratament, zi de zi, doar pentru a-şi sorbi ceaiul din el. Şi, mare ne-a fost şi nouă mirarea când am văzut că, treptat, tot mai mulţi se vindecau: ba de boli pulmonare, ba de diverse afecţiuni ale ochilor, ale pielii sau chiar de tulburări mai grave”.
În câteva luni, ştirea a ajuns până la Moscova şi familia Poduhevici a fost contactată de mai multe institute de cercetare, cu cererea de a le oferi pocalul către studiu.
Astfel, cupa miraculoasă a făcut înconjurul Moscovei, trecând prin mâinile diverşilor experţi. Rapoartele sunt absolut uluitoare. „După toate probabilităţile, conform compoziţiei sale chimice, obiectul nu are o origine pământeană. A fost creat din 95,5% siliciu şi restul dintr-un amestec din metale, precum: molibden, zirconiu, cupru, osmiu, argint, seleniu, cobalt şi neodim”, atestă Nikolai Podgornâi, directorul Institutului Naţional de Geologie şi Mineralogie de la Moscova. „În urma unui experiment, am ajuns la o concluzie uimitoare. Lăsat timp de 20 de ore într-un recipient cu apă, pocalul modifică calităţile acesteia, transformând-o într-una cu proprietăţi terapeutice. Astfel, în contact cu elementele chimice din care este compus pocalul, concentraţia sărurilor minerale din apă creşte”.
Deşi obiectul a fost studiat şi analizat de diverse instituţii ştiinţifice, cercetătorii ruşi nu au reuşit să stabilească cu exactitate originea şi tehnologia lui de fabricare. Toţi au căzut însă de acord asupra aceleiaşi păreri: pocalul, cel mai probabil, nu a fost creat de mâna omului. Dar care este provenienţa lui, nu se poate spune cu siguranţă.
Cert este faptul că între acest obiect misterios şi evenimentul petrecut în taigaua siberiană există o tainică legătură. O legătură care ne duce cu gândul către aceeaşi idee: cineva sau ceva din Univers, o inteligenţă superioară, necunoscută, ne veghează şi ne susţine.
=====================================================================
Extratereştrii au salvat Terra de meteoritul Tungus
Koreţki, A. Zaharova ; 5 ianuarie 2012, 15:35

Iuri Lavbin, om de ştiinţă din Siberia, a lansat ipoteza că în urmă cu peste 100 de ani, extratereştrii au salvat Terra de nimicire. Atunci când de planeta noastră s-a apropiat o cometă enormă, o navă a extratereştrilor a atacat-o direct. În urma ciocnirii s-a produs o explozie puternică, fragmentele cometei s-au împrăştiat deasupra Siberiei, iar cel mai mare din ele a primit denumirea de meteoritul Tungus, a relatat Iuri Lavbin.
Deocamdată nu se cunosc motivele acestui comportament eroic al extratereştrilor. Probabil, ei au încercat să salveze Terra. Conform unei alte versiuni, acesta a fost un concurs fatal de împrejurări. Iată ce a relatat în interviul pentru Vocea Rusiei,  Iuri Lavbin, preşedintele fondului „Fenomenul Tungus”.
Este vorba de o navă kamikaze. Probabil că navei nu-i ajungeau resursele de energie, iar masa cometei era foarte mare, de aceea a atacat-o direct. Cometa s-a fărâmiţat şi noi descoperim fragmentele ei în toată Siberia. Sub locul unde a avut loc explozia, în regiunea Krasnoiarsk (Siberia Răsăriteană), am descoperit un crater cu un diametru de 500 de metri şi câteva cratere mici de 100-150 de metrii în jur”.
Tot acolo s-au descoperit fragmente ale navei extratereştrilor. Analiza chimică a demonstrat că materialul (un aliaj deosebit din siliciu şi fier), din care sunt compuse fragmentele, nu poate fi creat pe Pământ, a relatat Iuri Lavbin.
„Pe 30 iunie 1908, deasupra taigalei siberiene a avut loc o explozie, cu o putere de distrugere de 50 de milioane de tone, în echivalent de trotil. Explozia este egală cu toate exploziile care au avut loc în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei şi de 2-3 mii de ori mai puternică decât bombele lansate de americani asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki. O asemenea explozie s-a produs atunci când URSS a testat bomba cu hidrogen în Arctica, pe Novaya Zemlya. Seismologii din întreaga lume au înregistrat această explozie, care nu s-a produs nici pe pământ, nici în cosmos, ci undeva în atmosferă”.
Omul de ştiinţă siberian este convins că din toate ipotezele lansate în decurs de 100 de ani, numai una singură este întemeiată şi anume cea referitoare la participarea unor civilizaţii extraterestre.
„Sunt convins 99% că au participat extratereştrii, deoarece concomitent cu înregistrarea valului seismic s-a înregistrat şi o furtună magnetică. Iar furtuna magnetică poate apare numai în caz că în atmosferă explodează un dispozitiv tehnic”.
Iuri Lavbin a descoperit încă o confirmare a teoriei sale extraterestre. Este vorba de nişte pietre mici pe care sunt desenate pătrate şi romburi.
„Acestea sunt cristale de cuarţ, care în ce priveşte duritatea cedează doar în faţa diamantelor. Pentru a desena aceste figuri, este nevoie de o tehnologie deosebită. Noi am decis să verificăm cu ce au fost desenate romburile şi pătratele. La Institutul de fizică există o instalaţie laser, însă ea a reuşit doar să zgârie un pic acest cristal, cu toate că ea taie uşor oţelul. Când am arătat cristalul geologilor, ei au spus că el are o provenienţă extraterestră”.
Nu este exclus că aceste cristale pot conţine informaţii. Descifrarea desenelor misterioase poate explica tainele meteoritului Tungus şi poate povesti foarte multe despre Univers şi fiinţele care îl populează.
 http://romanian.ruvr.ru/2012/01/05/63424513/