”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

vineri, 23 ianuarie 2015

Câteva dintre misterele dezvăluite ale stării de somn

Rostul somnului este să permită trupului şi minţii să se odihnească, să se recupereze şi să se regenereze printr-un amplu proces de autovindecare naturală. Somnul care poate fi apreciat ca fiind bun din punct de vedere calitativ este acela în care, după o anumită durată de somn, ne trezim odihniți, împrospătați şi dinamici, fiind gata să facem faţă cerințelor şi solicitărilor următoare. Somnul este o necesitate vitală a organismului. Atunci când această necesitate nu este îndeplinită în mod corect, fiinţa umană poate ajunge să se confrunte cu felurite dezechilibre. 

Misterele somnului i-au captivat pe mulţi cercetători, care și-au dedicat timpul cunoaşterii cât mai profunde a acestui mister al existenţei umane. Unul dintre aceştia este neurobiologul Michel Jouvet, un mare specialist al fiziologiei somnului, care la vârsta de 87 de ani a primit medalia de aur oferită de Centrul naţional francez de cercetări ştiinţifice, pentru cei 50 de ani de viaţă pe care i-a consacrat cercetărilor sistematice asupra somnului. Michel Jouvet precizează că motivul principal pentru care dormim se află la nivel cerebral, unde avem un ceas biologic deosebit de complex, care ne determină să ne trezim ziua şi să dormim noaptea. Explicația acestui ciclu este că fiinţele vii, cheltuind energia lor vitală ziua, au nevoie de o anumită perioadă de repaus în timpul căreia trupul lor operează anumite modificări ale metabolismului corporal şi eliberează anumiţi hormoni, care fie repară pierderea zilnică de energie, fie (ca în cazul cortizolului), începând cu orele 3-4 dimineaţa, pregăteşte trupul pentru trezire şi pentru o nouă sesiune de folosire intensă a energiei pe care o avem la dispoziţie pentru durata unei zile. 

Mai mulţi fiziologi şi neurologi au remarcat faptul că există o relaţie de proporționalitate între timpul petrecut de fiinţele umane în starea de somn şi nivelul de energie pe care îl pot folosi în decursul perioadei de activitate din starea de veghe. Există totuşi unele fiinţe vii, este adevărat foarte puţine, care nu dorm aproape niciodată. Unele dintre acestea sunt mamifere marine. De exemplu, la delfin doar o parte a creierului adoarme. La oameni durata somnului este variabilă şi depinde de mai mulţi factori. Un om spitalizat aflat sub strictă supraveghere medicală nu a închis ochii timp de 4 luni. În această perioadă nu i s-a făcut somn niciodată. Uneori, foarte rar, ochii săi se închideau timp de 2-3 minute, dar acesta nu adormea. Surprinzător este că acest om nu a manifestat în cele 4 luni de privare totală de somn nicio perturbare a atenţiei sau a memoriei, ba chiar a făcut progrese în atenţia manifestată în jocul de cărţi. Echipa medicală care l-a supravegheat nu i-a diagnosticat niciun deficit, în afară de halucinaţiile de la începutul nopţii, în timpul cărora respectiva persoană credea că este la vânătoare de fazani pe Lună. La ora actuală acesta este singurul caz cunoscut în lume în care un om nu a dormit timp de 4 luni. 

În timpul epidemiei de „gripă spaniolă“ din 1918, bolnavii nu au dormit uneori timp de o săptămână, dar, deoarece nu au fost înregistrați, este dificil să fie cunoscute mai multe detalii. Americanii au realizat unele experienţe de privare voluntară de somn şi au reuşit să-i menţină în stare de veghe pe cei care au participat în cadrul acestui experiment timp de 264 de ore , adică aproximativ 11 zile. La final participanții erau extrem de epuizați şi a fost necesar să îi stropească cu apă foarte rece pentru a-i împiedica să ațipească. După aceste experienţe aceştia au fost foarte slăbiți.

Observațiile realizate, precum şi multiplele informaţii legate de felurite experienţe cu privire la reducerea duratei somnului au condus la evidențierea câtorva recomandări şi sfaturi importante care pot fi de folos celor care urmăresc reducerea armonioasă a duratei somnului şi totodată îmbunătăţirea calităţii acestuia. Aceste aspecte practice fac parte din așa-numita igienă a somnului sănătos şi reprezintă un ansamblu de mijloace practice şi simple pentru a putea beneficia de o odihnă regeneratoare ce poate fi realizată dormind cât mai puţin.

Un prim sfat este acela de a ne asigura că în cursul activităţilor unei zile folosim suficientă energie vitală şi că o cheltuim printr-o activitate dinamică care ne solicită în mod armonios atât trupul, cât şi mintea. A fost remarcat faptul că exercițiul fizic favorizează somnul profund, a cărei funcţie principală constă în refacerea resurselor vitale şi funcţionale ale trupului. De exemplu, un mers rapid ce este realizat timp de 30 de minute poate fi suficient pentru a acoperi necesităţile de exerciţiu fizic cotidian în vederea unui somn sănătos şi nu foarte îndelungat. În acest sens pot fi utile mai multe tipuri de activităţi dinamice solicitante cum sunt mersul cu bicicleta, înotul şi practica unor exerciţii fizice armonioase, care să solicite aproape în egală măsură diferitele grupe musculare ale trupului, aşa cum sunt cele mai multe dintre posturile trupeşti de bază (ASANA) cunoscute în HATHA YOGA.

Un alt factor important care contribuie în mod eficient la reducerea armonioasă a duratei de somn este expunerea unei cât mai mari suprafeţe a trupului direct la lumina solară în timpul zilei şi apoi dormitul în întuneric. Contrastul lumină-întuneric poate pune în valoare ciclul natural veghe-somn şi poate să conducă la o cât mai bună acordare a trupului la specificul anumitor ritmuri vitale existente în natură. Tocmai de aceea este foarte bine să realizăm, în timpul zilei, cât mai multe activităţi armonioase în aer liber sau cel puţin aproape de o fereastră bine însorită şi apoi, în timpul nopţii, să ne asigurăm un întuneric cât mai deplin în intervalul de noapte în care urmează să dormim. Supranumită hormonul somnului odihnitor, melatonina este secretată atunci când fiinţa umană doarme în întuneric şi astfel ea reglează în mod profund organismul în timpul somnului.

Pentru a ajunge la o reducere armonioasă a duratei somnului, este, de asemenea, foarte bine să ne facem obiceiul binefăcător de a aerisi de fiecare dată încăperea în care urmează să dormim, chiar înainte de a adormi, şi totodată să scădem uşor temperatura mediului ambiant atât cât ne este cu putinţă. Aerisirea camerei favorizează activitatea creierului care, fiind aproape hiperactiv în timpul viselor, consumă mult oxigen în timpul fazei de somn paradoxal. În plus, somnul este mult mai regenerator atunci când dormim într-o cameră răcoroasă decât într-o cameră călduroasă. Unii specialişti recomandă chiar să dormim la o temperatură a mediului ambiant de 15-17 ºC, temperatură care facilitează un somn bun. 

Un alt sfat util este acela de a realiza câte o scurtă relaxare yoghină completă înainte de a adormi. Dacă realizăm mai mereu o astfel de relaxare profundă în perioada de tranziţie de la starea de veghe la starea de somn, aceasta ne permite să beneficiem de o decuplare mult mai bună de la factorii de stres care apar zilnic. De asemenea, o stare de spirit cât mai calmă poate induce rapid somnul odihnitor. Pentru a intra într-o astfel de stare favorabilă, putem, de exemplu, să ascultăm o muzică liniștitoare, plăcută şi armonioasă, cu puţin timp înainte de a adormi, sau putem să citim ceva captivant şi liniștitor, ori să realizăm o scurtă introspecţie sau o meditaţie, care ne pot calma eventuala agitaţie mentală generată de stresul cotidian.

Poate fi de mare folos în direcţia reducerii armonioase a duratei somnului să folosim cu înţelepciune şi promptitudine anumite situaţii ce sunt oportune relaxării şi destinderii şi care apar pe parcursul unei zile. În astfel de perioade vom urmări să beneficiem de avantajele unor procedee eficiente de relaxare pentru a diminua oboseala acumulată. De fiecare dată când avem puţin timp la dispoziţie, chiar şi atunci când facem pauze scurte, de numai câteva minute, putem aplica câteva măsuri foarte simple de regenerare rapidă. Putem face aceasta de fiecare dată când ne simţim obosiți. De exemplu, simplul fapt de a închide ochii şi de a ne decupla în mod ferm şi prompt de la fluxul mental existent, chiar şi numai pentru câteva minute, poate produce o regenerare instantanee la nivel cerebral, care să ne scutească de multe zeci de minute de somn după aceea, pe timpul nopţii. În plus, realizarea unei scurte relaxări yoghine profunde, timp de 10-15 minute, după-amiaza, poate permite o refacere rapidă a energiilor vitale şi prin aceasta să contribuie în mod eficient la reducerea armonioasă a duratei zilnice de somn care ne este necesară.

Un alt sfat practic este acela de a urmări să ne trezim în mod voluntar cu puţin timp înainte ca să sune ceasul deșteptător. Revenirea naturală la percepţia realităţii fizice ne ferește de trezirea bruscă în mijlocul unui ciclu de somn profund. Creierul poate deveni mult mai alert şi poate intra mult mai armonios în starea sa activă ce este specifică stării de veghe atunci când a fost finalizat un ciclu natural complet de somn profund sau de somn paradoxal. Nu trebuie să ne îngrijorăm că nu ne vom trezi la timp, deoarece este suficient ca înainte de a adormi să ne exprimăm în mod clar şi ferm intenţia precis formulată de a ne trezi fie cu câteva minute înainte de a suna ceasul deșteptător, fie la o anumită oră a dimineţii, şi aceasta se va petrece întocmai. 

Folosind cu înţelepciune toate aceste sfaturi, vom putea remarca în scurt timp faptul îmbucurător că durata somnului zilnic se va reduce gradat şi în mod armonios şi că, de asemenea, calitatea somnului se va îmbunătăţi considerabil. Experimentarea practică a acestor sfaturi ne va permite să ne convingem de eficienţa lor şi astfel, fiecare dintre noi le vom putea aplica în funcţie de necesităţile noastre reale. Fiecare om este diferit şi are necesităţi diferite. Fie că vom face pauze periodice în timpul zilei, fie că somnul va fi adaptat după un ritm personal, ori că ne propunem să adormim mai devreme sau poate mai târziu, fiecare putem să aplicăm cu înţelepciune aceste sfaturi pentru a ne îmbunătăţi calitatea somnului şi pentru a putea reduce astfel în mod gradat şi armonios durata acestuia. Aplicând aceste sfaturi putem deveni deosebit de creativi în ceea ce priveşte obișnuinţele noastre referitoare la somn. 

În plus, beneficiind de un așa-numit „somn mult mai eficient“, vom putea să avem o mult mai bună experienţă onirică. Cu ajutorul viselor putem deveni chiar şi mai creativi. Neurobiologul Michel Jouvet a descoperit că un anume vis poate reapare după şapte zile şi că fiecare dintre noi putem învăţa gradat să ne controlăm visele. Visul deţine o importantă funcţie reglatoare şi formatoare totodată. El este în măsură să contribuie în mod activ şi constant, în fiecare noapte, la definirea individualităţii noastre psihologice. 

În fiecare noapte, folosind un stilou cu cerneală fosforescentă, cercetătorul francez și-a notat visele într-un caiet. El a descoperit astfel o serie de caracteristici ale unei a treia stări cerebrale, pe care a numit-o somnul paradoxal, stare pe care a identificat-o cu acurateţe în anul 1959. Această stare este denumită „paradoxală“ deoarece, în timp ce trupul este în atonie musculară profundă generalizată, activitatea corticală este foarte intensă, fiind însoţită de mişcări oculare rapide şi complexe. Această stare a creierului nu este o fază propriu-zisă a somnului. Starea identificată este la fel de diferită de starea de veghe, aşa cum starea de veghe este diferită de somn. Fiecare dintre noi putem trăi astfel de episoade aşa-zis „paradoxale“ în timpul stării de veghe, aşa cum se petrece în mod foarte evident în cazul persoanelor narcoleptice. În condiţii normale, somnul paradoxal intervine după aproximativ o oră de la debutul somnului şi revine de cinci ori câte 20 de minute în timpul somnului obişnuit de noapte. În total, în cursul unei durate obişnuite de somn sunt incluse aproximativ 100 de minute de somn paradoxal.
În timpul acestuia, noi visăm. Somnul paradoxal ne evidenţiază totodată rolul viselor. 

Este binecunoscut faptul că, în general, trăsăturile noastre comportamentale sunt înnăscute. Noi ne naștem fie timizi, fie volubili, fie înclinaţi spre matematică, fie spre literatură, fie sportivi, fie contemplativi, fie temători, fie curajoşi etc. Date fiind aceste particularităţi ale fiecăruia dintre noi, nu trebuie să considerăm că visele ar fi doar nişte momente de fantezie în care mintea noastră ar inventa felurite situaţii şi roluri. În fiecare noapte, timp de cinci cicluri a câte 20 de minute, omul prezintă o activitate corticală crescută, în care creierul generează mesaje care ne restructurează într-un mod specific individualitatea psihologică. Astfel că, în realitate, visele sunt foarte utile pentru stabilitatea caracteristicilor noastre individuale, psihologice şi comportamentale.

Această teorie ştiinţifică se află încă în curs de validare. Până acum s-a constatat că, dacă se face o înregistrare în timpul somnului paradoxal pe gemeni monozigoţi care au fost crescuţi împreună sau la 8.000 km distanţă, mişcările lor oculare au acelaşi tipar. Aceasta este dovada că aceştia au aceeaşi activitate onirică. Această funcţie programatoare a viselor este în prezent cea mai pertinentă explicaţie pentru existenţa acestei faze a somnului, care s-a păstrat constantă pe parcursul evoluţiei umane din ultimii 40.000 de ani, deşi pentru fiinţa vie ea reprezintă o fază de mare vulnerabilitate. Timp de aproximativ 100 de minute în fiecare noapte sunt generate în creierul nostru anumite episoade care fac ca în dimineaţa următoare să ne trezim fiind exact noi înşine. Evoluţia a păstrat aceste momente speciale în care fiinţa umană este extrem de vulnerabilă, dar cu toate acestea exact în aceste momente individualitatea ei este temeinic consolidată prin complexele mecanisme informaţionale pe care somnul paradoxal le vehiculează.
 
O altă particularitate a somnului de noapte în cazul bărbaţilor este manifestarea erecțiilor. Pe parcursul vieţii sale, un bărbat trăieşte experienţa erecţiilor nocturne pe o durată echivalentă cu şase ani. Nu doar la om se petrece astfel. Câţiva cercetători americani au înregistrat, folosind o aparatură complicată, erecţii nocturne chiar la şobolani. Cei care au sistematizat toate aceste observaţii s-au întrebat care este rolul acestor erecţii. Aproape toţi bărbații prezintă erecție în timpul viselor, deşi ea nu este neapărat corelată cu conţinutul viselor. Aceasta este, de altfel, o mare enigmă. Până acum s-a observat că erecția ajută la dezvoltarea şi la menţinerea circuitelor neuronale care sunt necesare chiar acestei funcţii fiziologice. Biologii darwinişti consideră că selecția naturală a favorizat această strategie de reproducere, cele mai multe animale fiind capabile de erecții în timpul somnului, iar aceasta le conferă o capacitate de împerechere mărită. De exemplu, în creierul pisicii a fost identificat un anumit punct, de câţiva milimetri diametru, prin extirparea căruia pisicile dorm foarte bine, dar nu mai visează, iar atonia musculară este suprimată. Aşadar, s-a putut trage concluzia că este extrem de probabil ca acel punct să fie corelat cu un anumit focar energetic prin intermediul căruia sunt declanşate marea majoritate a viselor. Şi la oameni este la fel. În prezent se încearcă în medicina alopată tratarea multora dintre tulburările frecvente de comportament, cum este de exemplu tulburarea maniaco-depresivă, prin administrarea timp de 3-4 luni de remedii care suprimă sinteza proteinelor cerebrale, împiedicând fiinţele umane respective să viseze în această perioadă. Astfel, cei în cauză manifestă o diminuare a simptomelor, ceea ce este probabil corelat cu împiedicarea conectării psihicului la anumite zone inferioare ale astralului. 

Activitatea onirică este ritmată cu precizie. Visele au un anumit ritm a cărui latenţă cu evenimentele trăite este de 7 zile. Acest ritm decalat se poate observa cel mai uşor mai ales atunci când facem o călătorie în alt loc, aflat la o oarecare depărtare. În locul îndepărtat unde vom ajunge vom visa doar ambianţa obişnuită, cotidiană, în primele şapte zile. S-a observat că noii astronauți care stau mai mult de 6 luni în spaţiu în stare de imponderabilitate continuă să aibă vise referitoare la casa lor, la pisica lor, la soţia lor. Acest calendar oniric reface evenimentele după o matematică ce este încă misterioasă. Creierul nostru ascunde încă foarte multe secrete. 

Folosind rezonanța magnetică, un grup de cercetătorii japonezi din Tokyo au realizat un experiment prin care au înregistrat trei persoane pe parcursul somnului. De fiecare dată când subiecţii traversau o fază onirică, o anumită zonă a creierului lor devenea activă. În cadrul experimentului, cercetătorii îi trezeau brusc pe participanţi şi îi întrebau ce au visat şi ce imagini au văzut. Ei au repetat aceasta de aproape 200 de ori pe noapte, până când, remarcând anumite corespondenţe, au ajuns să „ghicească“ peste 60% din visele participanților la acest experiment. În plus, ei au remarcat faptul că întotdeauna conţinutul viselor are un anume sens. Acest sens nu poate fi câtuşi de puţin explicat în mod adecvat din perspectiva teoriei psihanalitice freudiene, în ciuda unor intuiţii juste ale acesteia. De fapt, una dintre dificultăţile înregistrate în cercetările efectuate asupra somnului şi viselor este că psihanaliza a inhibat prin dogmele sale studiile ştiinţifice autentice asupra viselor, pentru o lungă perioadă de timp. În realitate, subconştientul uman dispune de sisteme care stimulează memoria de lungă durată, prin anumite mecanisme lăuntrice, ce sunt încă neexplicate şi misterioase.
Articol preluat din Programul Taberei yoghine de vacanță Costinești 2013, publicat la Editura Shambala, tipărit de Ganesha Publishing House.

yogaesoteric
21 ianuarie 2015


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu