”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 21 ianuarie 2015

Adevărul despre păr şi de ce în unele culturi oamenii nu se tund niciodată

Neurologii au descoperit un mod surprinzător în care anumite informaţii ajung la creier. Descoperirea este cel puţin uluitoare: se pare că anumiți stimuli exteriori se transmit prin intermediul firelor de păr, care nu sunt simple celule moarte, cum se credea până acum, ci adevărate antene! Deşi oamenii de ştiinţă abia încep să înţeleagă ce este în realitate părul, în ştiinţele milenare precum Yoga sau Ayurveda se cunoaşte deja faptul că părul nu a fost lăsat la întâmplare să ne acopere trupul, şi că el are funcţii foarte importante în preluarea şi transmiterea informaţiilor şi energiei.

Dintre cele cinci simţuri principale, percepţia tactilă este cel mai puţin înţeleasă de cercetători. În pielea mamiferelor, există mai bine de 20 de tipuri unice de terminaţii nervoase. Cum şi ce detectează acestea, cum codifică şi transmit semnale către creier, precum şi modul în care aceste semnale sunt decodate şi apoi utilizate sunt în continuare întrebări la care nu avem răspunsuri clare.

Cum pot celulele neuronale, precum cele care pornesc de la degetul mare de la picior şi ajung până la şira spinării, să îţi transmită că un ţânţar este pe cale să te ciupească sau că în încăpere a pătruns briza de afară prin ușa ușor crăpată?

O modalitate prin care acest lucru se produce – pe care cercetătorii abia sunt pe cale să o descifreze – implică o mulţime de antene, structuri celulare aparent moarte (proteine de cheratină), pe care, indiferent de tipul de celule care le formează sau de locaţia lor, le numim pur şi simplu „păr”. De fapt, „părul” nu este atât de banal precum credeam. În realitate el este o matrice complexă de structuri distincte care conlucrează. Mai mult, partea situată sub piele – foliculul – este un organ care conţine celule stem care pot dezvolta mai mulţi foliculi sau chiar celule dermice, aşa cum se petrece când pielea se reface în urma unei răni.

Din cele aproximativ 5 000 de specii de mamifere care se găsesc pe Pământ, doar câteva nu sunt înzestrate efectiv cu păr: elefanţii, rinocerii, hipopotamii, morsele, anumiţi porci, balenele şi cele mai multe dintre cetacee, precum şi anumite rase de şobolani.
Oamenii sunt singura specie de primate supusă pierderii semnificative a părului. Renunţând la camuflaj, la protecţia împotriva radiaţiilor ultraviolete sau a frigului şi la bariera care ne poate proteja de răni, oamenii au avut totuşi de câştigat – capacitatea de a transpira şi de a fabrica în propriul trup vitamina D, de care aveau nevoie atunci când au fost forţaţi de către condiţiile meteorologice dure sau de vecini agresivi să migreze către polul Nord, unde iernile sunt lungi şi zilele de scurtă durată.


„Se pare că în timpul Războiul din Vietnam forţele speciale ale Ministerului de Război au trimis experţi sub acoperire pentru a recruta indieni din triburile din rezervaţiile din America. Ei căutau cercetaşi talentaţi, bărbaţi puternici, pricepuţi în a se mişca pe furiş pe teren accidentat. Erau mai ales în căutare de bărbaţi cu abilităţi de urmărire deosebite, aproape supranaturale. Înainte de a fi abordaţi, tinerii selectaţi au fost urmăriţi foarte atent de către experţi în urmărire şi supravieţuire. Apoi, cu ademenirile obişnuite, cu frazele bine ticluite utilizate pentru a înscrie noi recruţi, unii dintre aceşti trackeri indieni au fost înrolaţi. Odată înscrişi, s-a petrecut un lucru uimitor. Talentele şi abilităţile pe care le posedau înainte, în rezervaţii, păreau să dispară în mod misterios. Recruţii nu au reuşit să îşi demonstreze calităţile, aşa cum era de aşteptat. Pierderile grave şi eşecurile au condus la testarea acestor recruţi, comandată de guvern. Iată ce s-a descoperit.

Când au fost întrebaţi despre eşecul lor în a-şi îndeplini sarcinile aşa cum era de aşteptat, recruţii au răspuns în mod constant că după ce li s-au aplicat tunsorile militare nu au mai putut «simţi» duşmanul, nu au mai putut accesa un «al şaselea simţ», «intuiţia»” lor nu a mai funcţionat fără greş ca înainte, nu au mai putut «citi» semnele subtile, şi au pierdut accesul la informaţii extrasenzoriale subtile.

Astfel, Institutul de Testare a recrutat în continuare trackeri indieni, dar autorităţile au decis să le păstreze tinerilor părul lung şi i-au supus mai multor teste. Apoi, au format echipe de câte doi oameni care avuseseră acelaşi scor la toate testele anterioare. Înainte de a relua testele, unuia dintre ei i-au păstrat părul lung, iar celuilalt i-au aplicat o tunsoare militară. De fiecare data, bărbatul cu părul lung atingea scoruri ridicate. Pe de altă parte, cel cu părul scurt nu a reuşit să treacă testele la care anterior se dovedise foarte bun. Iată un test tipic. Recrutul doarme în pădure. Un «duşman» înarmat se apropie de omul adormit. Bărbatul cu părul lung este trezit din somn de un puternic sentiment de pericol şi fuge cu mult timp înainte ca orice sunet al apropierii inamicului să fie audibil.
Într-o altă versiune a acestui test, omul cu părul lung intuieşte că inamicul îl va ataca fizic. El îşi urmează «al şaselea simţ» şi rămâne nemişcat, pretinzând că doarme, apoi apucă rapid atacatorul şi îl «ucide» în timp ce acesta din urmă se apleca spre el cu intenţia de a-l sugruma. Acelaşi om, după ce a trecut cu bine testele, a fost tuns în stil militar. A picat în mod constant multe teste care anterior nu îi puseseră niciun fel de problemă.
Astfel, autorităţile au recomandat ca toţi trackerii indieni să fie scutiţi de la tunsori militare. De fapt, au subliniat că este chiar necesar ca trackerii să îşi păstreze părul lor lung.

Abilităţile de supravieţuire ale oamenilor şi animalelor par uneori a fi aproape supranaturale, iar ştiinţa face continuu noi descoperiri în această direcţie. S-a descoperit astfel că fiecare parte a trupului depune extrem de multă muncă pentru supravieţuirea şi bunăstarea întregului organism, ca ansamblu. Există un motiv pentru care fiecare parte din acesta există.

Părul este o extensie a sistemului nervos, ce poate fi văzută ca nervi exteriorizaţi, un fel de «antene» foarte evoluate care transmit mari cantităţi de informaţii importante la trunchiul cerebral, sistemul limbic şi neocortex.

Inclusiv părul facial al bărbaţilor este ca o autostradă de informaţii care ajung la creier! Însă schimbul de informație se realizează și în sens invers – părul emite în mediul exterior energia electromagnetică transmisă de către creier. Acest lucru se observă în fotografiile Kirlian atunci când o persoană este fotografiată cu părul lung şi apoi refotografiată după ce părul i-a fost tăiat. Când părul este tăiat, primirea şi trimiterea de informaţii dinspre şi către mediul ambiant sunt mult diminuate. Tăierea părului este un factor care contribuie la necunoaşterea/neperceperea stresului de mediu în ecosistemele locale. Este, de asemenea, un factor care duce la amorţeală şi care contribuie la insensibilitate în relaţiile de toate tipurile. Aceasta contribuie inclusiv la apariția sentimentului de frustrare sexuală.

Concluzie:
În căutarea de soluţii pentru situaţia în care se află actualmente lumea noastră, poate ar fi timpul să luăm în considerare faptul că multe dintre ipotezele noastre fundamentale despre realitate sunt eronate. Este posibil ca o parte importantă a soluţiei să se afle chiar în faţa noastră în fiecare dimineaţă, atunci când ne uităm în oglindă.

Povestea cu Samson şi Dalila din Biblie conţine un adevăr codificat: Dalila îi taie părul lui Samson, cel care niciodată nu mai fusese învins până atunci, după care el îşi pierde puterile şi este înfrânt.

Felul în care ne purtăm părul ar putea fi doar o modă, dar dacă vom cerceta cu atenție, vom afla că singuri ne-am privat până acum de una dintre cele mai valoroase surse de energie pentru vitalitatea umană.

Să luăm în considerare posibilitatea că părul de pe capul nostru poate face mai mult pentru noi decât să ne ajute să arătăm bine. Omul e singura creatură la care părul creşte din ce în ce mai lung pe cap, odată cu înaintarea în vârstă. Lăsat netăiat, părul creşte până la o anumită lungime după care se opreşte de la sine la lungimea potrivită pentru fiecare.
Părul este un dar uimitor de la natură, și în anumite condiții, așa cum afirmă unii înțelepți, poate chiar să ajute la ridicarea energiei Kundalini.

Cu mult timp în urmă, oameni din multe culturi nu-şi tăiau părul, considerându-l o parte din fiinţa lor. Nu existau saloane de hairstyling.
În vechime se obişnuia ca atunci când oamenii din anumite aşezări erau cuceriţi sau luaţi ca sclavi, părul lor să fie tăiat ca semn recunoscut al sclaviei. Tăierea părului a fost aplicată multă vreme ca pedeapsă sau ca modalitate de a scădea puterea celor înrobiţi.

Atunci când Ginghis Han a cucerit China, considerându-i pe chinezi foarte înţelepţi, oameni inteligenţi care n-ar fi permis să se lase subjugaţi, a cerut tuturor femeilor din ţară să-şi taie părul şi bretonul, pentru că ştia că acest lucru va servi pentru a le menţine timide şi mai uşor de controlat.
Pe măsură ce triburi sau societăţi întregi au fost cucerite, tăierea părului a devenit atât de răspândită încât peste câteva generaţii importanţa părului lung s-a pierdut, în detrimentul coafurilor la modă.


Informaţiile despre păr au fost printre primele învăţături oferite de Yogi Bhajan, atunci când a ajuns în America.
«Când părul de pe cap este lăsat să ajungă la lungimea sa completă, matură, atunci sunt produse fosforul, calciul şi vitamina D, care intră în fluidul limfatic şi chiar în lichidul cefalorahidian prin cele două conducte limfatice din partea de sus a creierului. Această schimbare ionică creează o memorie mai eficientă şi duce la o mai mare energie fizică, la o rezistenţă îmbunătăţită şi la răbdare.» Yogi Bhajan a explicat că «dacă alegi să-ţi tai părul, tu nu pierzi numai acel plus de energie şi hrană, dar trupul tău trebuie apoi să ofere o cantitate mai mare de energie vitală şi de nutrienţi pentru a continua re-creşterea părului lipsă
În plus, firele de păr sunt antene care adună şi transmit energia soarelui – sau prana – către lobii frontali – acea parte a creierului folosită pentru meditaţie şi vizualizare. Aceste antene acţionează în calitate de conductori pentru a vă aduce cantităţi mai mari de energie subtilă, cosmică. Tăierea bretonului, care acoperă fruntea, împiedică acest proces. Este nevoie de aproximativ trei ani de la ultima tunsoare pentru formarea de noi antene la capetele firelor de păr.

De acest aport suplimentar de energie prin intermediul părului beneficiază și glanda pineală, care influeţează tiroida, hormonii sexuali, activitatea creierului, fiind esenţială pentru dezvoltarea unor funcţii intelectuale mai înalte, precum şi pentru o percepţie spirituală mai rafinată.
În timpul zilei, părul absoarbe energia solară, iar pe timp de noapte – pe cea lunară. Păstrarea părului prins sus în timpul zilei şi apoi lăsat în jos în timpul nopţii ajută acest proces. Împletirea părului pe timp de noapte ajută la echilibrarea câmpului nostru electromagnetic.
Iată cuvintele lui Yogi Bhajan: «Părul vostru nu este acolo din greşeală. El are un scop bine definit, pe care cei puri îl vor descoperi


Un alt mare înţelept al Indiei, Rabindranath Tagore a spus: «Când am înţeles Unitatea a tot ceea ce Este, mi-am aruncat trusa de bărbierit în ocean. Am renunţat la ego-ul meu şi m-am abandonat naturii. Am ales să trăiesc în forma pe care mi-a dat-o Creatorul meu
Când oamenii permit părului să crească, ei spun bun venit maturităţii, responsabilităţii de a fi complet dezvoltat şi puternic.”

Deocamdată datele pe care știința le oferă nu sunt suficiente pentru a susţine afirmaţiile din articolul de mai sus. Există totuşi un punct de plecare: părul este o extensie a sistemului nervos. Dacă transmite informaţii importante la creier rămâne o întrebare deschisă, dar unele studii indică posibilităţi interesante.

Într-un articol publicat pe site-ul Science Daily este descris un experiment pe şoareci de laborator, în care oamenii de ştiinţă au studiat cum funcţionează un anumit tip ce receptori senzoriali – celulele nervoase LTMR, care se întind de la măduva spinării până la celulele foliculilor de păr, şi au aflat că informaţiile din mediul înconjurător sunt transmise către creier pornind de la firele de păr.

Cercetătorii au descoperit că fiecare fir de păr este asociat unui set specific de terminaţii nervoase. „Aceasta înseamnă că fiecare fir de păr este un organ senzorial”, afirmă unul dintre cercetători, Dr. David Ginty, profesor de neuroştiinţă la Universitatea Johns Hopkins din SUA.

Oamenii de ştiinţă s-au întrebat cum interpretează creierul experienţele fiecărui fir de păr. „Cum se petrece aceasta este remarcabil... dar nu avem nici cea mai vagă idee!” a declarat Ginty. Totuşi, această cercetare deschide uşi nebănuite înainte pentru studii ulterioare în acest domeniu.

Pe de altă parte, practica milenară Ayurveda oferă unele răspunsuri care au scăpat ştiinţei. Într-un articol disponibil pe internet se arată că părul este un ţesut vital secundar, în strânsă legătură atât cu măduva spinării cât şi cu creierul. Mai mult, starea părului arată eventualele dezechilibre ale fiinţei. Astfel, părul foarte uscat provoacă anxietate şi este un semn al unui dezechilibru Vata, în timp ce părul care încărunţeşte prematur sau chelia sunt un semn al unui dezechilibru Pitta.
În plus, în Ayurveda părul este văzut ca o reţea de antene care preiau energii subtile din mediul înconjurător.
Uleiurile din păr, susţine autorul articolului, ajută şi la absorbţia vitaminei D, importantă pentru sănătatea sistemului nervos central.



yogaesoteric
19 ianuarie 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu