”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

vineri, 28 noiembrie 2014

O scurtă incursiune în istoria mai puţin cunoscută a omenirii (3)


de Marvin Atudorei

Dacă față de acceptarea oficială a faptului că piramidele de pe fundul oceanelor, din Bosnia sau de pe planeta Marte au fost construite de fiinţe inteligente, există încă în mediul academic o mare rezervă pe motiv că acestea ar putea fi doar anumite formațiuni geologice naturale ceva mai ieşite din comun, există însă şi o serie de artefacte foarte incomode pentru concepția convențională a istoriei, pentru că în cazul lor nu se mai poate spune că sunt de origine naturală şi întâmplătoare. Aceste obiecte ce denotă fără nicio îndoială un foarte avansat nivel tehnologic, care provin din perioade extrem de îndepărtate din trecutul omenirii, răstoarnă în mod evident versiunea oficial acceptată a istoriei! În parte pentru că nu le pot explica, dar nu numai, susţinătorii liniei oficiale promovate de „elita” francmasonică mondială, preferă fie să evite să vorbească despre ele, fie să le minimalizeze importanța, iar uneori chiar să şteargă pur şi simplu dovezile existenței lor. Cu toate acestea, pentru orice minte lucidă şi lipsită de prejudecăți, este clar ca lumina zilei că pe Pământ au existat cândva civilizații foarte avansate, ale căror urme mai transpar încă până la noi, şi că Pământul a fost vizitat de fiinţe venite din cosmos.

Un prim exemplu de asemenea artefact este harta lui Piri Reis. În anul 1929, în palatul Topkapi din Istanbul, a fost descoperită o veche hartă ce a aparţinut amiralului Piri Reis, comandantul suprem al marinei otomane în secolul XVI. Ceea ce este senzaţional la această hartă este faptul că ea este extraordinar de exactă atât în ceea ce priveşte contururile tuturor continentelor, cât şi în evidențierea caracteristicilor topografice din interiorul acestora. Mai mult, pe această hartă sunt figurate detalii de cartografiere ale Antarcticii, care a fost descoperită de exploratori abia în 1818, la 300 de ani după moartea lui Piri Reis…
Ceea ce este încă şi mai uimitor este faptul că în proporţie de 98% acest continent se află sub o calotă glaciară veche de zeci de mii de ani (după unele referiri ştiinţifice e vorba chiar de milioane de ani), care are o grosime de peste 1 kilometru! Ei bine, abia în anul 1958 teritoriul de sub această calotă glaciară a putut fi investigat prin intermediul metodelor nou apărute la acea vreme, bazate pe unde radar. Datele obţinute au confirmat în totalitate reprezentările de pe harta amiralului turc! În plus, contururile continentelor prezintă o curbură-alungire, care iniţial a fost pusă pe seama unor erori ale hărţilor amiralului. După obţinerea primelor imagini din satelit – care au fost realizate de la o înălţime de 80-100 km –, s-a constatat însă că aceste imagini ale continentelor arată totuşi exact ca în hărţile lui Piri Reis…
Cel mai probabil hărțile amiralului turc sunt doar reproduceri după anumite originale despre care nu putem decât să deducem că au existat. Aşadar, cine sunt cei care au făcut o hartă atât de exactă a Antarcticii pentru perioada când ea nu era acoperită de gheață? Este imposibil să ne aşteptăm la aceasta de la nişte rudimentari oameni preistorici. Sunt mult prea multe detalii uimitor de precise ca să acceptăm posibilitatea că aceste hărți au fost confecționate doar din pură fantezie sau din întâmplare. Nivelul cunoştinţelor pe care le cuprind, pur şi simplu nu se încadrează în nicio perioadă ce aparţine consemnărilor istoriei convenţionale.


Maşinăria de la Antikythera” este un alt exemplu de realizare antică neverosimil de avansată faţă de cadrul istoric convenţional. Acest mecanism sofisticat ce se află la Muzeul Naţional de Arheologie din Atena, are o vechime de peste 2000 de ani. Dispozitivul a fost descoperit în anul 1900 pe fundul Mării Egee de către culegătorii de bureți în epava unui vas scufundat, lângă o insulă numită Antikythera. Ceea ce au găsit ei era de fapt o cutie confecționată din aliaje metalice, a cărei destinație le-a fost de neînțeles. Această cutie a stat timp de 50 de ani la muzeul din Atena fără ca nimeni să înțeleagă ce reprezintă. Abia în anul 1950 ea a fost scanată cu raze X şi s-a constatat astfel că se compune dintr-o placă de bronz gravată cu cercuri şi inscripţii astronomice, pe care sunt fixate 20 de roţi dinţate foarte fine, interconectate, câteva ace mobile protejate prin tocuri de bronz pe care sunt gravate formule matematice, un mecanism selectiv diferenţial, câteva plăcuţe gradate şi o roată cu coroană dinţată aflată în legătură cu un arbore cilindric plasat într-o latură a aparatului. Acesta este nici mai mult nici mai puțin decât un computer mecanic, ba chiar unul foarte sofisticat! Acest aparat conține literalmente mai multe dispozitive şi mecanisme interconectate decât un ceas elveţian modern. Cadranele indică mişcările şi poziţiile corecte ale Soarelui, Lunii şi tuturor planetelor, chiar şi pe cea a lui Pluto, care a fost descoperită însă în civilizaţia „modernă” abia în anul 1930. Cercetările realizate au arătat că acest dispozitiv era destinat să aibă două utilizări. Prima era aceea de instrument astronomic şi sistem de navigaţie pentru indicarea exactă a unei poziţii geografice. A doua se pare că era aceea de realizare a unor complexe şi eficiente predicţii astrologice rezultate din alinierea planetelor! După ştiinţa din zilele noastre, în acea perioadă de dinaintea erei noastre, nu doar grecii antici, dar nimeni în cultura pământeană nu ştia nici măcar faptul că Terra se roteşte în jurul
Aşadar, cine a putut crea acest mecanism? În 1950, când arheologii au examinat pentru prima dată acest obiect, au declarat că nu este posibil ca grecii antici să fi realizat un aparat atât de complex. Câțiva dintre ei au făcut chiar o analogie foarte sugestivă şi plină de umor, spunând că această descoperire este ca şi cum ar fi găsit un avion cu reacție în mormântul lui Tutankamon. 

 Faimoasele cranii de cristal sunt şi ele un exemplu de realizare tehnică uimitoare. Acestea au fost descoperite la începutul secolului trecut în America de Sud, în zonele asociate cu civilizaţia Maya (Mexic şi insulele Belize şi Honduras). Cel mai faimos craniu de cristal, ce cântăreşte aproximativ 5 kilograme, este cunoscut sub numele de „craniul Mitchell-Hedges”, după numele exploratorului britanic care afirmă că l-a descoperit între ruinele unui templu mayaş din Lubaantun, în anul 1924. Uimitor la aceste cranii de cristal, ce reproduc cu fidelitate caracteristicile unui craniu uman, este faptul că sunt realizate cu o foarte mare fineţe, însă materialul din care au fost sculptate este extrem de dur şi foarte dificil de prelucrat. În plus, aceste cranii au unele proprietăți uimitoare. Cum au reuşit mayaşii în urmă cu cel puțin 1000 de ani să realizeze aceste adevărate capodopere tehnice? Dincolo de teoriile şi speculațiile care au fost lansate cu privire la proveniența acestor artefacte, obiectele înseşi continuă să-i uimească pe oamenii de ştiință care le-au analizat.
Astfel, în anul 1970, craniul Mitchell-Hedges a fost analizat la laboratoarele Hewlett-Packard din Santa Clara, California. După efectuarea unor analize computerizate, conducătorul acestor studii, Frank Dorland, a apreciat că din punct de vedere ştiinţific şi tehnic acesta este realizat la un grad de precizie „revoltător”, printr-o tehnică necunoscută astăzi, pe care nici cel mai talentat sculptor sau inginer din zilele noastre nu o poate egala. Cercetătorii au descoperit că aceste cranii au fost realizate fiecare din câte o singură bucată de cristal, ce a fost şlefuit perpendicular pe axa naturală a acestuia. Este important să menţionăm că toţi sculptorii moderni evită să facă acest lucru pentru că ei ştiu că aceasta ar expune în mod aproape sigur cristalul respectiv la sfărâmare. Aceasta este valabil chiar şi în cazul folosirii tehnologiei ultramoderne de şlefuire şi chiar a laserelor. Şeful catedrei de cristalografie şi mineralogie de la Universitatea din Pasadena, John Rowen, a explicat faptul că „Un cristal creşte pe trei planuri diferite de-a lungul unor axe cristalografice. În funcţie de unghiul în care se află aceste planuri se formeaza fețele pietrei. Dacă un cristal e prelucrat în sens invers axelor sale, materialul se sparge pur şi simplu în bucăți foarte mici. Ţinând cont de mijloacele tehnice existente astăzi, e imposibil de realizat aşa ceva”.
Cu o duritate de 7 pe scara Mohs, cristalul din care este confecţionat craniul Mitchell-Hedges ar fi fost imposibil de sculptat în lipsa unor unelte dure facute din diamant sau rubin, necunoscute însă pe vremea mayaşilor. Specialiştii în prelucrarea cristalelor afirmă că felul în care au fost tăiate aceste obiecte este atipic şi este aproape imposibil ca ele să fi fost realizate de mâna unui om. În plus, testele efectuate asupra suprafeţei acestor cranii au evidenţiat că nu există aproape niciun fel de urmă (fie ea şi microscopică) de şlefuire.


Un alt fapt, cu totul neobişnuit, este acela că temperatura craniului de cristal rămâne neschimbată, indiferent de temperatura mediului ambiant. De asemenea, s-a constatat că aceste cranii creează o senzaţie hipnotică atunci când sunt privite în orbite. Ele emană o aură colorată, iar ocazional emană chiar şi mirosuri sau sunete. Proprietățile optice ale craniilor sunt, de asemenea, uluitoare, lumina focalizându-se dinspre ceafă către orbite. Unui sculptor din ziua de astăzi i-ar fi imposibil să creeze acest efect în lipsa realizării prealabile a unui model 3D al sculpturii, pe care să-l urmeze apoi, la micrometru, în manoperă.

În tradiţia mayaşă se afirmă că aceste cranii de cristal au cea mai înaltă frecvență de vibraţie posibilă pentru un obiect din planul fizic şi că în timpurile străvechi au fost îngropate 13 cranii de cristal în anumite locuri secrete din întreaga lume. Mayaşii susţin că aceste cranii de cristal reprezintă de fapt un fel de memorii uriaşe, în ele fiind înmagazinate cantităţi impresionante de informaţii esențiale pentru umanitate. Acestea vor fi reactivate la momentul potrivit, în viitorul foarte apropiat, atunci când toate cele 13 cranii vor fi adunate la un loc, generând o transformare majoră a nivelului de conştiinţă în întreaga lume. Până acum se pare că au fost găsite şapte dintre aceste cranii. IBM a confirmat capacităţile uriaşe de stocare de informaţii a cristalelor de cuarţ (pot stoca milioane de gigabiţi), astfel că orice cristal de cuarţ sau craniu de cristal ar putea stoca mai multă informaţie decât orice calculator din ziua de azi.

Una dintre cele mai elocvente dovezi a faptului că istoria planetei conţine evenimente ce nu se înscriu nicidecum în linia clasică este existenţa triburilor Dropa şi Ham. În anul 1938, un profesor universitar de arheologie din Beijing, pe nume Chi Pu Tei, a realizat împreună cu studenții săi o expediție într-una dintre cele mai inospitaliere zone din lume, situată la aproape 650 de km de cea mai apropiată aşezare umană, în munţii Bayan Kara-Ula, la frontiera dintre China şi Tibet. Scopul expediţiei era acela de a studia un sistem de peşteri interconectate despre care existau informaţii că ar fi fost sculptate artificial. În apropierea acelor peşteri locuiau două triburi neobişnuite, numite Dropa şi respectiv Ham, având împreună aproximativ 3000 de membri, dar care nu aveau caracteristicile niciunei alte populaţii din China sau Tibet. În interiorul peşterilor a fost descoperit un şir ordonat de sute de morminte, ce conțineau schelete complet neobişnuite, ale unor fiinţe umanoide de aproximativ 1,30 metri înălțime, cu oase fragile, dar cu o capacitate craniană foarte mare, de cca 2500 cm cubi. Prin metoda carbon 14, vechimea acestor schelete a fost estimată la minim 12.000 de ani. Pe pereții peşterilor, având aceeaşi vechime, au fost descoperite anumite desene care reprezintă Soarele, Luna, dar şi câteva zeci de stele, între care sunt trasate anumite linii punctiforme. Cea mai uimitoare descoperire a fost însă aceea a peste 700 de discuri de granit, având aproximativ 25 cm diametru şi 6 cm grosime. Pe suprafața lor discurile aveau gravate anumite şanţuri foarte fine, care descriau o spirală ce mergea de la centru către periferie. La o analiză mai atentă, folosind o lupă puternică, se putea constata că de fapt respectivele şanţuri erau şiruri de hieroglife ale unui limbaj complet necunoscut. O parte dintre discuri au fost date Uniunii Sovietice, iar restul au fost duse la Beijing pentru a fi analizate. În urma analizelor efectuate, s-a constatat că discurile au o vechime de 11-12.000 de ani, iar materialul din care erau făcute nu era o simplă piatră, ci un fel de material electromagnetic, având în compoziție 40% cobalt şi 8% aluminiu. Puse în contact cu o sursă de energie electrică, ele intrau într-un ritm oscilatoriu surprinzător de mare. Chiar dacă lucrurile erau deja uimitoare până în acest moment, surpriza cea mai mare a venit abia după efortul laborios pe care un alt cercetător din Beijing, doctorul Tsum Um Nui, l-a depus pentru a traduce inscripţiile microscopice de pe discuri. Ele indicau faptul că în urmă cu 12.000 de ani, o navă spaţială de pe o planetă îndepărtată s-a prăbuşit în acea zonă şi nu a mai fost posibilă repararea navei. Ca urmare, fiinţele din spaţiu au ajuns să convieţuiască cu oamenii locului. Aceasta poate să explice caracteristicile stranii ale triburilor Dropa şi Ham, care nu pot fi încadrate în nicio rasă umană terestră. Statura lor nu depăşeşte 1,30 metri, sunt fiinţe fragile, cu orbitele foarte mari şi o capacitate a cutiei craniene cu 100 cm3 mai mare decât media rasei Homo Sapiens. Analizele sanguine au relevat faptul că sângele lor nu poate fi nici el încadrat în vreo grupă sanguină cunoscută.

Deşi rezultatele acestor cercetări erau foarte clare, Academia de Preistorie din Beijing a interzis publicarea lor sub pretextul de a nu provoca un şoc în societate. Totul a fost trecut sub tăcere de către guvernul chinez, orice referiri sau probe materiale au fost interzise accesului public, iar astăzi nici măcar identitățile celor implicați în această descoperire nu mai pot fi verificate. O singură ştire referitoare la acest subiect a mai apărut totuşi în anul 1995, fiind însă „amputată” de aspectele cele mai extraordinare. Autoritaţile chineze confirmau descoperirea unui trib necunoscut în regiunea Sichuan, la câteva sute de kilometri distanţă de masivul Bayan Kara-Ula, din care făceau parte circa 120 de indivizi, care nu depăşeau înălţimea de 1,15 metri. Accesul străinilor în zonă a fost însă complet interzis. În aceste condiții, acum, din punct de vedere oficial, se consideră că neobişnuitele caracteristici ale acelor omuleţi şi discurile misterioase nu au fost de fapt decât o simplă ficțiune.
Totuşi, cele câteva fotografii ale discurilor care au scăpat de cenzura drastică impusă de autorităţi, precum şi mărturiile mai multora dintre cei implicaţi sunt foarte semnificative şi totodată suficiente pentru a ne convinge că trecutul planetei noastre este plin de mistere şi departe de istoria cuminte ce ne este servită.


Un alt exemplu ce sfidează dogmele istoriei este capodopera metalurgică din India numită „stâlpul lui Ashoka”.
Stâlpul lui Ashoka se află în curtea unui templu din New Delhi (India), în fața unei porți monumentale în stil arab. Cu o vechime de circa 1600 de ani, acest stâlp are o înălţime de aproximativ şapte metri, (fiind înfipt 93 de cm în pământ), un diametru de 42 de cm la bază şi 32 cm la vârf, iar greutatea sa este de 6 tone, conform datelor publicate în revista belgiană Inforespace. Stâlpul este turnat dintr-o singură forjă, ceea ce pentru dimensiunile sale foarte mari reprezintă deja un indiciu al metalurgiei avansate. Ceea ce a făcut însă ca acest stâlp să devină faimos în întreaga lume este faptul că el nu a ruginit absolut deloc de-a lungul timpului, în ciuda umezelii foarte ridicate din India. Aliajul din care este realizat are o compoziţie extrem de complexă, ce îl face să nu poată fi erodat nici măcar de către poluarea acidă…


Publicistul francez Jaques Scornaux a prezentat un studiu metalurgic de specialitate ce concluzionează că „Trebuie să ne explicăm inalterabilitatea acestui material numai printr-o puritate excepţională, a cărei realizare este inaccesibilă celei mai avansate tehnici pe care o avem astăzi”. Cu toate acestea, enigma stâlpului nu este încă nici pe departe rezolvată, întrucât analizele metalurgice au arătat că materialul stâlpului are totuşi o eterogenitate neaşteptat de mare: carbon 0,15 %, fosfor 0,18 %, siliciu, cupru, nichel în doze infime, dar şi oxizi de fier, care ar fi putut – conform ştiinţei noastre – să conducă inevitabil la amplificarea reacţiilor de oxidare.
Cine şi cum a construit acest stâlp de fier, într-un mod pe care tehnologia actuală nu îl poate reproduce? Am fi putut crede că indienii de acum 1600 de ani abia descoperiseră metalurgia… Însă conform anumitor analize realizate la Universitatea Hyderabad, precum şi la Institutul Srimaharshi din India, se pare chiar că tradiției vedice nu-i era străină nanotehnologia!


Nevoiţi să ofere totuşi o explicaţie convenţională, oficialii spun că, nici mai mult nici mai puţin, stâlpul a fost mereu uns cu ulei în cadrul repetatelor ritualuri, ceea ce l-ar fi ferit de rugină!  Această explicaţie este cel puţin hilară, mai ales dacă avem în vedere că stâlpul respectiv nu a fost nici integral şi nici permanent acoperit cu ulei în cei peste 1600 de ani de când se află amplasat acolo, iar pe de altă parte, dispozitivele contemporane ce conţin fier şi lucrează mereu în baie de ulei sunt departe de a se bucura de o asemenea fiabilitate. Interesant este că atât în India cât şi în Nepal există încă numeroase alte obiecte de cult care au aceeaşi enigmatică proprietate de a nu oxida absolut deloc.

Stâlpul lui Asoka, deşi a fost ceva mai mult mediatizat, nu este singurul exemplu de acest gen. Au mai fost descoperite – aşa cum vom vedea în articolul viitor – obiecte foarte complexe de metal ce sunt cu mult mai vechi şi mai enigmatice decât acest stâlp. Vechimea acestor obiecte a fost estimată la sute de mii sau chiar milioane de ani, în perioade când conform istoriei oficiale pe Pământ nu exista viaţă inteligentă, iar omul nici măcar nu apăruse.

yogaesoteric
15 noiembrie 2012

miercuri, 26 noiembrie 2014

O scurtă incursiune în istoria mai puţin cunoscută a omenirii (2)

de Mugurel Atudorei
Am putea să ne aşteptăm ca în faţa acestor descoperiri extraordinare (la care ne-am referit  în articolul anterior) a unor gigantice structuri piramidale ce se află prezente în foarte multe locuri de pe planeta noastră, inclusiv pe fundul unor oceane, comunitatea ştiinţifică a arheologilor precum şi mass-media să manifeste o puternică reacţie de mobilizare în vederea continuării cercetărilor.
Şi totuşi, dincolo de interesul mai mult sau mai puţin izolat al câtorva jurnalişti, reacţia oficială lipseşte aproape cu desăvârşire. Iată ce scria în acest sens ziaristul american Frank Josef în revista Ancient American în anul 1996 în legătură cu descoperirile subacvatice din zona Yonaguni-Japonia: „Una dintre cele mai mari descoperiri din istoria arheologiei a fost făcută vara trecută lângă Japonia. Acolo, răspândite la o impresionantă adâncime de 311 metri, pe fundul oceanului, sunt foarte bine conservate rămăşiţele unui oraş antic. Au fost descoperite adevărate străzi, mari bulevarde, magnifice scări, blocuri enorme de piatră perfect tăiate şi îmbinate între ele – totul dispus armonios într-o arhitectură cum nu a mai fost văzută vreodată. Nimic despre toate acestea nu a fost însă menţionat în niciuna dintre publicaţiile arheologice ale altor ţări, exceptând Japonia şi, foarte sporadic, în America. Ne-am fi imaginat că o asemenea descoperire uluitoare va reprezenta cea mai senzaţională ştire la care un arheolog se poate aştepta. Totuşi, vălul tăcerii a acoperit toate acestea. De ce? Cum poate să persiste această tăcere imensă în legătură cu o descoperire de o asemenea amploare? Cu riscul de a fi acuzat de paranoia, nu pot decât să concluzionez că suntem dominaţi de o cât se poate de reală conspiraţie a cenzurii informaţiilor.” 
Mai categoric şi într-un sens mai larg, scriitorul Robert Charroux afirma în lucrarea sa Cartea stăpânilor lumii că: „Istoria autentică a civilizaţiei este interzisă. Conjuraţii puternice veghează asupra menţinerii stricte a unei versiuni alterate, singura care are autorizaţia de a fi exprimată”. 
Aceasta este opinia mai multor cercetători sinceri care, în entuziasmul lor de a împărtăşi tuturor descoperirile pe care le-au făcut, s-au lovit de zidul tăcerii şi al ignorării, pe care o stranie şi îndârjită conducere ascunsă îl impune. Nu putem vorbi despre istoria reală a omenirii, fără să ne întrebăm la tot pasul cum este posibil ca lucruri atât de uimitoare şi de semnificative să rămână de atât de mult timp aproape complet necunoscute maselor de oameni. Cei care au urmărit să-i sensibilizeze şi pe ceilalţi semeni ai lor asupra faptului că sunt menţinuţi în mod intenţionat într-o cumplită ignoranţă, au fost acuzaţi că propagă periculoase teorii ale conspiraţiei. Nu este foarte dificil să constatăm că toţi cei care au dorit să dezvăluie aceste realităţi esenţiale pentru umanitate au fost sistematic ridiculizaţi şi marginalizaţi de către „elita specialiştilor”.
Faptele se află însă chiar sub ochii noştri şi ele vorbesc de la sine. Cum am mai putea, de exemplu, să-i credem pe cei care stabilesc reperele oficiale ale istoriei omenirii, când în faţa unor construcţii foarte complexe, scufundate de cel puţin 10.000 de ani, ei continuă să susţină că oamenii care au existat pe Pământ în acea perioadă erau cu toţii la un stadiu de civilizaţie primitiv? Deşi puşi în faţa evidenţei acelor construcţii, aceste „autorităţi atotştiutoare” se învârt la nesfârşit în dezbateri ce ar urma, chipurile, să stabilească dacă nu avem cumva de-a face cu nişte formaţiuni naturale mai originale. Ei admit, desigur formal, că pe viitor… cercetările vor continua. Faptul că peste toate aceste adevărate revelaţii se aşterne însă invariabil tăcerea, arată foarte clar că în realitate nu se doreşte ca adevărul să fie cunoscut.
Acest adevăr nu poate fi însă ascuns la nesfârşit. În definitiv este vorba despre a şti cine suntem noi ca specie umană. Realitatea în care trăim este mult mai fascinantă decât îşi imaginează cei mai mulţi oameni care se complac să accepte pasivi ca această conducere tenebroasă să gândească în locul lor, oferindu-le doar cadrul limitat al unor concepţii care uneori sunt aproape infantile. Pentru cei care au curajul să cerceteze şi să aprecieze singuri concluziile, este însă din ce în ce mai evident că semnele vremurilor când marile secrete ale omenirii vor fi dezvăluite, au sosit. „Elita” arogantă şi iresponsabilă care se consideră îndreptăţită să ascundă adevărul şi să manipuleze destinele a miliarde de oameni a început deja să fie demascată. Este necesar să cunoaştem adevărul pentru că acesta ne va da puterea care ne va face liberi.
Vălul tăcerii stă aşternut deocamdată şi asupra altor descoperiri senzaţionale ce ar putea pune istoria omenirii într-o cu totul altă lumină. Corelat cu piramidele prezentate anterior este semnificativ să prezentăm în continuare şi alte patru structuri piramidale, care de această dată sunt de aproape zece ori mai înalte decât piramida lui Keops din Egipt. Alături de ele se află un chip asemănător Sfinxului egiptean, dar care priveşte spre cer, având 500 metri înălţime şi 1500 metri diametru. Acest ansamblu a fost fotografiat pe planeta Marte în anul 1972 de către sonda spaţială automată Mariner 9, în zona numită Cydonia Region. La data de 31 iulie 1976, sondele spaţiale americane Viking 1 şi Viking 2 au ajuns apoi şi ele, una după alta, în apropierea acestui ansamblu şi au realizat fotografii de la o înălţime de 1500 km (înălţime mai mică decât cea de la care au fost realizate anterior clişee de către sonda Mariner 9), din diferite unghiuri.
Fotografiile au evidenţiat cu claritate prezenţa unor piramide uriaşe având latura bazei de aproximativ 1500 metri şi o înălţime de 1000 de metri şi care sunt perfect simetrice şi dispuse la distanţe egale între ele. Detaliile giganticului chip au putut indica destul de precis nasul, gura, bărbia, scobiturile ochilor şi chiar conturul pupilei. Se pare că există chiar mai multe astfel de chipuri uriaşe pe suprafaţa planetei Marte. Unul dintre savanţii care au examinat aceste fotografii, West Churchman, şeful catedrei de astronomie al Universităţii Berkeley-California, a afirmat că toate acestea reprezintă „indicii serioase privind prezenţa unei vechi civilizaţii marţiene”, iar în opinia cercetătorului şi scriitorului Johannes von Buttler „aceste structuri nu sunt un capriciu al Naturii, ci opera unor fiinţe inteligente.”
Observaţii recente ale NASA au indicat faptul că pe planeta Marte a existat cândva şi apă. În 2002, sonda spațială Mars Odyssey a detectat uriașe întinderi de gheață sub solul marțian, în zona polilor, iar anul acesta în luna iunie, o echipă de oameni de știință de la Universitatea din New Mexico condusă de cercetătorul Francis McCubbin, a anunțat că planeta Marte este un fel de soră a Pământului, deoarece conține în interiorul ei o mare cantitate de apă (în mantaua sa). De asemenea, observații și mai recente, din august 2012, transmise de robotul Curiosity, care a aterizat pe suprafața lui Marte, au evidențiat cu claritate urmele lăsate pe solul marțian de apa ce a existat cândva din abundență acolo. Aceste rezultate fac foarte plauzibilă posibilitatea ca pe această planetă să se fi dezvoltat în trecutul îndepărtat viaţa şi chiar o civilizaţie avansată. Putem urmări în continuare o succintă prezentare video a acestor informaţii.

În legătură cu chipul şi piramidele de pe Marte este util să menţionăm – cel puţin ca pe o ipoteză ce poate fi luată în considerare – faptul că în cadrul unei conferinţe naţionale de presă din SUA, Dr. Steven Greer, care este principalul exponent al programului public de dezvăluire a prezenţei extraterestre pe planeta noastră (Disclosure Project), a afirmat că se află în contact cu persoane responsabile care cunosc „din interior” faptul că NASA ştie de multă vreme că există construcţii artificiale pe Marte (cum ar fi chipul şi piramidele pe care le-am prezentat pe scurt mai sus) şi că aceste construcţii au fost realizate de către o civilizaţie extraterestră acum aproximativ 45.000 de ani.
Aici trebuie să facem o clarificare foarte importantă, care se referă la aspecte esenţiale mult mai recente ale istoriei, dar care sunt aproape complet necunoscute majorităţii oamenilor. Este deja destul de evident pentru cei mai mulţi dintre noi faptul că informaţiile care ni se oferă prin sistemul mass-media oficial reprezintă de obicei doar un aspect absolut superficial al realităţii, doar cel pe care deţinătorii acelui mijloc media doresc să îl arate publicului, în conformitate cu anumite interese. Acest fapt este cu atât mai mult valabil în cazul aspectelor fundamentale care ar putea trezi marea masă a populaţiei din somnul conştiinţei şi al sclaviei tehnologice în care este menţinută. Ca un exemplu, am putea să constatăm că este cu totul naiv să credem că din anul 1969, când s-a realizat (oficial) prima aselenizare a cosmonauţilor de la NASA, programele spaţiale cu oameni la bord nu au mai făcut aproape niciun progres semnificativ. Tot ceea ce ni s-a mai spus de atunci în această direcţie este că singurele acţiuni întreprinse pe această linie au fost doar alte câteva aselenizări ale misiunilor Apollo între anii 1969 şi 1972, în care au mai pus piciorul pe Lună încă 12 astronauţi, ocazie cu care au mai fost plasate pe solul selenar alte şase steaguri simbolice şi că de atunci s-au mai trimis doar sonde spaţiale automate (de exemplu satelitul LROC în 2009) care să verifice din când în când dacă a mai apărut ceva nou pe acolo. Dacă însă ne gândim – ca într-o logică paralelă – că din punctul de vedere al tehnologiei accesibile populaţiei obişnuite, în 43 de ani s-a realizat un salt aproape exploziv de la nivelul din anul 1969 al magnetofoanelor şi al televizoarelor alb-negru, la nivelul microprocesoarelor extrem de performante din zilele noastre, putem fi absolut siguri că s-au făcut progrese tehnologice uriaşe şi în domeniul navelor spaţiale. Şi totuşi, dacă ar fi să ne luăm după informările oficiale, constatăm că (aparent) nimic foarte semnificativ nu s-a mai produs în legătură cu explorările spaţiale, ceea ce – dacă suntem suficient de lucizi – este foarte greu de crezut. 
Din dezvăluirile pe care unii dintre cei implicaţi mai mult în activităţile NASA le-au făcut (în ciuda secretului drastic pe care sunt constrânşi să-l păstreze), s-a aflat, însă, de-a lungul timpului, prin multiple dovezi convergente, că această agenţie – care este cea mai consistent finanţată din lume - are în realitate două programe paralele: cel oficial, ce este într-o anumită măsură prezentat public şi cel neoficial, al programelor strict secrete (black projects), care au atins nivele de dezvoltare şi un avans tehnologic ce depăşesc imaginaţia omului obişnuit. Prin mărturiile lor, aceste persoane din interiorul sistemului afirmă că proiectele strict secrete ale NASA se află în subordinea unui grup restrâns de oameni care domină din umbră toate resorturile mondiale şi care acţionează doar în avantajul lor, populaţia lumii nefiind pentru ei nimic altceva decât o masă de exploatat.
Această grupare  de indivizi lipsiţi de scrupule, ce a cuprins ca o caracatiţă malefică întreaga omenire, este de fapt secta satanică a francmasoneriei mondiale, cea care cheamă în mod insidios, prin politicienii săi zeloși, toate țările la înfăptuirea unei „Noi Ordini Mondiale”. Prin cercetările sale secrete, această grupare a francmasoneriei a ajuns la concluzia că viaţa de pe Pământ ar putea fi ameninţată de anumite pericole, cum ar fi escaladarea extremă a poluării, încălzirea globală, furtunile solare, distrugerea stratului de ozon din atmosferă şi, nu în ultimul rând, suprapopularea. Ca urmare, în unele dintre operaţiunile lor secrete, reprezentanţii acestei „elite” au stabilit un număr de măsuri numite „alternative” prin care să fie protejaţi în primul rând ei înşişi, „aleşii iluminaţi”. În consecință, o structură a acestui grup, numită Majestic 12, a elaborat un număr de trei asemenea „alternative” de acțiune prin care, în viziunea lor aberantă, aceste probleme ar fi (doar pentru ei, fără să le pese de restul populaţiei), rezolvate.
Într-o prezentare foarte succintă a acestora, menţionăm că în cazul Alternativei 1, un obiectiv major pe care gradele înalte ale francmasoneriei urmăresc să-l atingă este, nici mai mult nici mai puţin decât reducerea populației globului cu aproape 90%!  Ei caută cu o satanică îndârjire să obţină aceasta prin: declanşarea de războaie cât mai extinse şi mai violente (generând cu o diabolică abilitate conflictul între două părți, pe care apoi tot ei le finanțează în secret); prin metode ce vizează politici alimentare (de exemplu prin impunerea programului normelor obligatorii din cadrul Codex Alimentarius, care interzice în mod straniu foarte multe plante medicinale tradiționale, introducând în schimb cu forța aditivii în majoritatea alimentelor); prin răspândirea unor boli extrem de grave în rândul maselor de oameni  (prin infectarea deliberată cu virusul SIDA sau cu alți viruşi injectaţi prin vaccinări generalizate şi obligatorii); prin blocarea accesului public la metode de tratament naturiste, eficiente şi necostisitoare; prin răspândirea în atmosferă a „dârelor morţii” (chemtrails); prin folosirea dispozitivelor de tip HAARP etc.
Dacă Alternativa 1 nu ar fi – în această viziune nebunească – suficient de „eficientă”, atunci Alternativa 2 presupune retragerea „elitei” în baze subterane foarte adânci şi tehnologizate, în care ei consideră că ar fi astfel protejaţi şi chiar ar putea declanşa de acolo un eventual holocaust nuclear la suprafaţa planetei. Este cunoscut faptul că în acest sens guvernele mai multor naţiuni au început încă de după Cel de-al Doilea Război Mondial să construiască asemenea baze. Au fost folosite în secret dispozitive de foraj ce au devenit din ce în ce mai performante, ajungând să poată săpa în adâncimea pământului chiar şi 11 kilometri într-o singură zi. În acest mod s-a ajuns la realizarea unor tuneluri lungi de mii de kilometri, având peste 10 metri în diametru, prin care circulă trenuri extrem de rapide ce pot depăşi viteza de 2 Mach (2000 km/h) şi care conduc la adevărate oraşe subterane.

Planul lor nu s-a oprit însă aici şi ei au considerat că, dacă nici Alternativa 2 nu ar fi de ajuns, atunci – conform planurilor numite Alternativa 3 – au decis să realizeze baze pe planeta Marte, unde să se retragă dacă securitatea lor ar fi amenințată. Chiar dacă aceste planuri pot să pară de domeniul ştiinţifico-fantastic, există o serie întreagă de dovezi care arată că realizarea acestor baze pe planeta Marte nu numai că este posibilă, dar ele deja au fost realizate de mai bine de 50 de ani! Pentru a putea aborda de acest subiect, este semnificativ să menţionăm că există multe dovezi şi mărturii care atestă faptul că în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, naziştii reuşiseră să construiască nave de zbor extrem de performante, numite Haunebu, ce puteau atinge dimensiuni de peste o sută de metri în diametru şi care aveau o foarte mare autonomie de zbor.
După ce totuşi Germania hitleristă a fost înfrântă, savanţii germani au fost trecuţi, prin operaţiunea secretă de acoperire numită  Paperclip, în subordinea Guvernului Statelor Unite ale Americii, fiind ulterior incluşi în cadrul personalului NASA, care a fost fondată la scurt timp după aceea. S-au realizat apoi de către NASA diverse programe strict secrete pentru public, printre care şi programe de explorare spaţială. Există mărturii bine documentate ce susţin faptul că rezultatele atinse au fost cu totul remarcabile. Astfel, în anul 1960, un program secret NASA a reușit construirea a două baze pe Lună, iar la 22 mai 1962 au reușit chiar să trimită o navă cu oameni la bord pe planeta Marte! Conform acestor mărturii, se pare că la scurt timp după acest eveniment extraordinar a început rapid chiar construirea de baze pe Marte.
O prezentare foarte îndrăzneaţă a unor investigații pe această linie și a câtorva mărturii ale celor implicați din interior (insideri) a fost realizată în anul 1977 de către o televiziune engleză numită Secpeter TV, în cadrul unui serial numit Science Report. Această televiziune a prezentat la o oră de maximă audienţă un documentar intitulat Alternativa 3, care a avut un impact uriaş în rândul telespectatorilor. Iată un scurt fragment din acest documentar, în care este redată o filmare ce pare a fi chiar a acelei prime aterizări pe Marte din 1962. Este semnificativ să știm că odiseea acestei filmări este lungă. Mulți dintre cei care au fost în posesia ei au murit în accidente misterioase.

Imediat după difuzare, conducerea postului de televiziune respectiv a fost somată de către mai mulţi oficiali că dacă va mai difuza vreodată acel documentar, licenţa postului lor de televiziune va fi retrasă. Ca urmare a presiunilor la care au fost supuşi, reprezentanţii canalului de televiziune respectiv au afirmat ulterior public că tot ceea ce a fost prezentat în cadrul acelui documentar nu a fost altceva decât o… farsă. Faptele prezentate în film, precum și corelațiile pe care le putem face noi înșine, dacă analizăm cu atenție toate aceste aspecte, ne conduc însă la tulburătoarea concluzie că totul este cât se poate de real.
Vă oferim în continuare un alt material video, care se constituie a fi o prezentare sintetică şi echilibrată a documentarului din 1977, cât şi a proiectelor secrete ale NASA pentru planeta Marte. Aşa cum veţi putea viziona în acest material, conform mai multor mărturii semnificative, se pare că Alternativa 3 este acum mult dincolo de stadiul teoriilor, fiind deja pusă în aplicare într-un mod extrem de avansat tehnologic. Aflăm astfel, prin mărturia fizicianului Henry Deacon, că în ceea ce priveşte nivelul tehnologiei care este folosită de către membrii elitei complexului militaro-industrial în proiectele secrete, acest nivel se situează cu zeci de ani înaintea principiilor acceptate de fizica actuală. Henry Deacon, un fost angajat al NASA, actualmente membru al grupului Project Camelot (din care fac parte mai mulţi oameni de ştiinţă eminenţi, ce au curajul să iasă din convenţiile menținute artificial în cadrul ştiinţei oficiale) afirmă că nivelul tehnologic la care se lucrează în acele black projects (proiecte secrete) se află dincolo de credinţele, experienţele şi imaginaţia multor fizicieni din domeniul public. De exemplu, conform mărturiei şi informaţiilor sale, tehnologia folosită pentru deplasările pe distanţe foarte lungi implică acum anumite portaluri energetice, cunoscute şi sub numele de „găuri de vierme”, care reprezintă  o conexiune extrem de rapidă (ca o scurtătură) între două puncte îndepărtate din spaţiul cosmic. Orice altceva, spune Henry Deacon, pur şi simplu nu are rost, este ineficient. Deacon dezvăluie faptul că au fost create astfel de tuneluri de legătură între Pământ şi Marte, ce pot realiza foarte rapid legătura dintre cele două planete, indiferent unde s-ar afla acestea pe orbitele lor.
O altă mărturie semnificativă prezentată în acest film aparţine fostului director al companiei aeronautice Lockheed Skunk Works, pe nume Ben Rich, care a fost, de asemenea, implicat în aceste proiecte secrete. El afirmă: „Avem deja mijloacele necesare să călătorim către stele, dar aceste tehnologii sunt închise în proiecte negre, din care doar Dumnezeu ar putea să le scoată pentru beneficiul umanităţii. În orice caz, prin aceste tehnologii, orice vă puteţi imagina, noi deja ştim cum s-o facem”. Într-o altă mărturie, Ben Rich spunea cu umor că „noi facem acum să zboare în deşertul Nevada (în zona numită „Aria 51”) aparate în faţa cărora George Lucas (producătorul seriei de filme SF, Războiul Stelelor) ar fi beat de admiraţie. Aceste aparate sunt la fel de îndepărtate de tot ceea ce se cunoaşte oficial, precum e naveta spaţială faţă de paraşuta lui Leonardo da Vinci”.

Citiți și:
 
yogaesoteric
7 noiembrie 2012
 
 

luni, 17 noiembrie 2014

SCRISOARE DESCHISĂ PREȘEDINTELUI

Domnule Președinte Traian Băsescu,
Vă rog să primiți sincerele noastre mulțumiri pentru marea contribuție pe care ați avut-o la alegerea noului președinte (prin conferințele de presă și comunicatele pe care le-ați făcut, și care au dejucat unele intenții ale guvernului, au demascat fapte de corupție și au arătat cine este Ponta și guvernul său).
Probabil că, la fel ca mulți alții, printre care mă număr și eu,  nu l-ați considerat pe Iohannis mai potrivit decât alți candidați, care au ieșit din cursă după primul tur (Macovei și Udrea). Dar, comparativ cu tot ceea ce face Ponta, cu tot ceea ce demonstrează primul ministru în acest simulacru de guvernare, Iohannis este un înger.

Domnule Președinte, îmi permit să vă scriu această scrisoare din cauza unei mari îngrijorări care ar putea să fie justificată dacă liderii partidelor de dreapta, care și-au impus candidatul la președinție, nu vor fi suficient de înțelepți și reticenți față de ideea de a veni la guvernare.
Sunt convins că „baronii dreptei” (să nu ne facem iluzii că „dreapta” este curată ca lacrima) vor dori cu ardoare să vină la putere pentru a fura ei ceea ce poate ar mai putea fi furat.
Ideea de a forma acum un guvern de dreapta ar fi o monumentală eroare.
În doi ani Ponta și guvernul său au înrăutățit incredibil starea economiei, finanțelor, învățământului, sănătății, prestigiul și demnitatea națională, prin multele măsuri aberante, clientelare și haotice. S-au făcut mari cheltuieli sub formă de pomeni electorele, plata datoriilor politicienilor psd-iști față de cei care i-au susținut financiar și politic, furtul organizat al celor de la psd în toate domeniile, numiri în funcții importante ale unor persoane incapabile, lipsite de experiență etc.
Ponta a iertat, prin abuz de putere, o țară asiatică, de sute de milioane de euro, datorii față de România.
Majoritatea bugetelor pe ministere au fost făcute tot pe criterii clientelare.
Bugetul țării (cel care expiră) a fost extrem de dezechilibrat, căci el nu s-a întocmit ținând cont de realități ci de relații.
Obiective de importanță strategică n-au mai fost finanțate, s-au amânat sau au fost anulate (drumurile, de ex).
Legi și OG. aberante au fost puse în operă în învățământ și sănătate etc.
Guvernul actual nu a depus nici până acum în parlament Programul de Buget pe 2015, motivat evident de speranța că Ponta va ajunge la Cotroceni.

Domnule Președinte, sunt convins că toate acestea (și multe altele) vă sunt arhicunoscute. (De altfel, ceea ce știm noi, am aflat mai ales de la dv.)
Eu am dorit doar să punctez câteva lucruri pentru a-mi susține pledoaria.
Toate datoriile, toate dezechilibrele făcute de guvernanții actuali, toate taxele suplimentare adăugate își vor face efectul cu precădere în anul 2015 (parțial, poate și în 2016).
Abia atunci românii vor înțelege cât de aberant conduce acest guvern treburile și economia țării.
Abia atunci cei care s-au bucurat pentru că psd-ul le-a făcut cadou o pungă cu alimente, contra susținere și vot, vor înțelege că Ponta n-a dat din buzunarul său, sau al coaliției de la guvernare, ci i-a făcut datornici tot pe ei.
Și, poate că atunci ignoranții vor înțelege și aproba corectitudinea, necesitatea și efectul salvator al măsurilor luate de guvernul Boc.
Dacă partidele de dreapta se vor grăbi să treacă la guvernare, vor pierde ocazia istorică de „a trezi” majoritatea populației, de a arăta clar cine este responsabil de dezmățul din țară, de hoția și corupția generalizată.
Lumea va înțelege, în sfârșit, și se va lecui de minciuna comunistoidă. Stârvul lui Iliescu va apărea în toată hidoșenia lui.

Actualul guvern TREBUIE MENȚINUT cu necesitate.
Partidele de dreapta și noul președinte au, după părerea mea, următoarele sarcini fundamentale pentru perioada de acum până cel puțin la sfârșitul lui 2015:
-) să monitorizeze atent tot ceea ce face guvernul Ponta și să-l „scoată la tablă” ori de câte ori greșește,
-) să nu-l mai lase să crească datoria țării, și nici să ia măsuri aberante, care să afecteze România în viitor.
-) să ceară mereu judecarea și condamnarea corupților, a hoților, indiferent din ce partide fac parte. Dar, mai ales, să insiste pentru recuperarea prejudiciilor.
-) să lupte pentru elaborarea unor legi viabile, pentru popor nu pentru tagma jefuitorilor,
-) să lupte pentru reducerea numărului și privilegiilor parlamentarilor,
-) Parlamentul să nu mai aibă dreptul să refuze cercetarea niciunui parlamentar. Toți românii trebuie să răspundă în mod egal pentru faptele lor și încălcarea legilor,
-) să sancționeze orice „ieșire în decor” a guvernanților și parlamentului actual, în relația cu occidentul (SUA, UE, NATO).

Cu alte cuvinte, guvernul actual trebuie forțat să-și recunoască și să-și îndrepte greșelile care au afectat atât de profund țara
Dacă psd-ul ar trece în opoziție lăsând redresarea țării în sarcina „dreptei”, s-ar repeta scenariul (mult amplificat, însă) când Tăriceanu a dezechilibrat economia (din interese clientelare sau incompetență), lăsând PDL-ul să se sacrifice și să-și compromită imaginea.
Psd-ul trebuie să fie „ complet dezbrăcat” pentru ca lumea să-l vadă și să-l perceapă așa cum este.

În încheiere, dați-mi voie să mulțumim cu pioșenie și cu nemărginit respect românilor aflați peste hotare care au înțeles să-și ajute țara acum când îi era mai greu.
Mă închin în fața fiecărui român care a făcut sacrificii pentru a-și exprima voința prin vot, în pofida tuturor piedicilor pe care le-au pus actualii guvernați, mai cu seamă Ponta și Meleșcanu. Fie și numai pentru această gravă umilință, responsabilii trebuie să plătească, înclusiv cu libertatea. 
Români din diaspora, ne-ați redat demnitatea și mândria de a fi ROMÂN. Vă mulțumim!  
Cu stimă

Constantin Mihăilescu

sâmbătă, 15 noiembrie 2014

O ISTORIE VIDEO A LUI VICTOR PONTA ȘI A SERVITORILOR SĂI ACTUALI

EXCEPȚIONAL - ACCESAȚI
http://www.curentul.info/politic/7455-o-istorie-video-a-lui-victor-ponta-si-a-actualilor-sai-servitori

Categorie: Politic


Peste 500000 de persoane au vizionat clipul cu Victor Ponta și foștii săi criticii, actuali lingăi: Mircea Badea, Gabriel Oprea, Radu Tudor, Victor Ciorbea ș.a. Vezi ce nervos se adresa  Marian Vanghelie lui Ponta. Deh, intelectualii între ei!




ACCESAZĂ AICI
ÎNREGISTRARE EXPLOZIVĂ dintr-o şedinţă PSD. Planul de ARANJARE A ALEGERILOR PREZIDENŢIALE pentru Victor Ponta

Incredibil! Mama lui Ponta își desființează fiul înainte de alegeri

  de Laurentiu Mihu ,13 noiembrie 2014


Portretele celor doi candidați, realizate de regizorul Florin Iepan și difuzate miercuri seara de DIGI 24, sunt, din multe puncte de vedere, interesante.
Unul din materiale, însă, cel dedicat lui Victor Ponta, conține un detaliu care-l face cap de pluton.
Acolo, în film, mama premierului, Cornelia Naum, ne lămurește pe deplin asupra caracterului îndoielnic al fiului ei.
Cel mai probabil, femeia nu își dă seama de gafă, dar mărturia ei e esențială.
Policromia cameleonismului lui Victor Ponta se ivește în toată splendoarea atunci când doamna Naum dezvăluie că fiul său a intrat în partidul lui Ion Iliescu doar pentru a avansa cât mai repede în profesie și în societate.
Și-a întors fără să clipească fața de la evenimentele sângeroase din Piața Universității, a pus în dulap tot ce i se păruse grotesc și condamnabil la Mineriada din 13-15 iunie 1990 și a fugit rapid în brațele călăului Ilici, un comunist lipsit de scrupule, dar probabil un model la care Ponta continuă să se raporteze atunci când își face UPDATE la planurile de carieră.
Iată, deci, ce spune mama lui Ponta în filmul lui Iepan: „A venit să-și cumpere trei costume. Da' ce-ți trebuie atâtea costume? <
>. Și-atunci eu l-am întrebat: bine, Victor, și de aia am mâncat noi bătaie pe 13 iunie? Iar el mi-a răspuns, și n-a negat, că a mai făcut o dată această afirmație: <>”.
„Au fost singurii care mi-au dat o șansă” - iată, deci, elementul-cheie. Pentru tânărul Victor Ponta nu a contat nimic, nici morții, nici răniții, nici dezastrul de imagine care a lovit atunci țara. Important pentru acest ambițios fără limite era că pedeseriștii i-au dat "o șansă".
Ce piruetă, deci! Ce gri a fost dansul de atunci al premierului, mai ales când te gândești că mama acestuia deplânge în documentarul de pe DIGI 24 violențele de neînțeles din timpul mineriadei, consideră că ea și băiatul său au avut mare noroc să scape nevătămați și rememorează cum oameni bătuți erau târăți și apoi lăsați să se chinuie în plină stradă, tocmai în centrul Capitalei!
Și așa a fost, Iliescu și Năstase i-au dat acea șansă, spre deosebire, probabil, de liberalii respectivelor vremuri.
Căci, da, o spune tot mama premierului: în 1990, Victor s-a înscris la liberali. E drept, cuscra lui Ilie Sârbu nu ne spune de ce nu a mai continuat Victoraș cu ei, cu liberalii, dar putem presupune și singuri că PNL-ul de atunci nu i-a dat „o șansă”.
Mai mult, Mihai Deacu, un fost coleg de liceu al lui Victor Ponta, își amintește în filmul lui Iepan ce reproșuri dure îi adresa Ponta în 1990: că e un neocomunist retrograd (pentru că domnul Deacu veadea în Ion Iliescu un progresist); că nu-și dă seama că Iliescu este exponentul vechiului regim; că nu vede faptul că doar de fațadă crează Iliescu o democrație și că trebuie dat jos de acolo.
Astăzi, de sub pulpana lui Ion Iliescu, la președinția României candidează Victor Ponta, nu Mihai Deacu.
Oare cine s-a dovedit a fi cu adevărat un neocomunist retrograd?
Oare vă dați seama cât de ușor va vinde Ponta orice și pe oricine, dacă, la schimb, primește șansa de a mai urca o treaptă?
P.S.:
Filmul poate fi urmărit AICI.
 http://www.romanialibera.ro/

vineri, 14 noiembrie 2014

PONTA MINTE DIN NOU

Comunicate de INS. Reacția PSD
de Alexandru Ion , 13 noiembrie 2014

UPDATE 11.40: Datele prezentate de premierul Victor Ponta în cadrul dezbaterii televizate de la B1 provin din estimări proprii ale partidului pe care îl conduce, nu din informații ale INS, arată un comunicat al Partidului Social Democrat.
"Presedintele PSD, Victor Ponta, a transmis, miercuri, cu ocazia dezbaterii televizate la care a participat, estimarea proprie cu privire la cresterea economica a Romaniei din trimestrul al III-lea si absenta recesiunii in Romania in baza prognozelor si estimarilor publicate de catre Comisia Europena", reiese din comunicatul PSD.
Comunicatul menționează și faptul că premierul Ponta a făcut referire la prognoza Comisiei Europene din data de 4 noiembrie 2014 din care reiese o crestere economica pentru România de 1% in trimestrul 3 si de 1,6% in trimestrul 4.
”Dat fiind faptul ca, in aceasta dimineata, s-au declansat atacuri murdare cu evident iz electoral in presa cu privire la acest subiect, solicitam imperativ tuturor reprezentantilor presei sa nu manipuleze date oficiale si sa nu afecteze, in acest fel, credibilitatea institutiilor statului", subliniază biroul de prsă al PSD.
-----
Cifrele anunțate de premeirul Victor Ponta în timpul dezbaterii televizate de miercuri seara cu privire la creșterea economică a României în trimestrul 3 sunt inexacte, potrivit șefului Insititutului Național de Statistică (INS), Tudorel Andrei. Acesta a precizat că Insititutul nu a fost contactat de nimeni din Guvern pentru a afla aceste date înainte de termenul stabilit oficial.
"Nimeni de la Guvern nu a sunat la Statistică pentru a afla cu prioritate datele și oricum, cifra anunțată de premier nu este cea care va fi comunicată. Repet, nu s-a primit aici niciun telefon", a declarat Tudorel Andrei, potrivit Hotnews.ro.
În plus, Tudorel Andrei a explicat pentru Adevărul că valorile prezentate de premierul Ponta ”sunt cu mult sub cele ce vor fi publicate mâine (vineri, 14 noiembrie - n.r.). Probabil s-a mers pe estimarea Comisiei Europene privind creşterea PIB în trimestrul al treilea. Introducând o nouă valoare în seria de date, respectiv trimestrul al treilea, se recalculează datele desezonalizate pentru trimestrele anterioare şi pot interveni modificări. Este un program econometric care se poate descărca gratuit de pe portalul Eurostat”.
Victor Ponta a declarat miercuri seara că INS va anunța vineri o creștere de 1% a economiei României.
„Vineri, INS anunță două lucruri - eu sunt gata să-mi pun tot prestigiul pe aceste două lucruri: în primul rând că în trimestrul trei avem creștere economică peste 1%, nu știu cât dar peste 1%, și al doilea lucru foarte important, faptul că, în primul trimestru al acestui an, s-a recalculat și nu am fost niciodată în recesiune tehnică”, a declarat premierul în confruntarea televizată cu Iohannis.
Înregistrarea și pasajul cu afirmațiile premierului pot vi văzute AICI, la minutul 19.50.
Pe de altă parte, principalul consilier pe probleme economice al INS, Cristian Socol a precizat că ”ce a spus premierul putea spune orice economist care a făcut cursuri de modelare macroeconomică și macroeconomie”.
Totuși, deși nu se cunoaște momentan de unde a avut Victor Ponta datele prezentate în dezbaterea televizată de miercuri seara, dacă ele provin de la INS, acest fapt reprezintă o încălcare gravă a legii Statistice.
În acest sens, legea 226/2009, articolul 32(4) cu privire la funcționarea INS stipulează că "Difuzarea datelor statistice oficiale înainte de termenul de diseminare stabilit, precum și tratamentul preferențial acordat utilizatorilor de către orice persoană din sistemul statisticii oficiale constituie îcălcări ale sarcinilor de serviciu și atrag răspunderea disciplinară a persoanelor care se fac vinovate de aceste fapte".
Conform planului oficial, INS va anunța abia vineri datele oficiale cu privire la rezultatele economice ale României în trimestrul 3.

SURSA: http://www.romanialibera.ro/economie/companii/ins--cifrele-anuntate-de-victor-ponta-sunt-false-357241?c=q2561
================================================

Ponta Plagiatorul,
Ponta Mincinosul,
Ponta Iresponsabilul,
Ponta Dedublatul,
Ponta Perversul,
Ponta Carlanul,
Ponta Golanul,
Ponta Prostul,
Ponta Animalul,
Ponta Criminalul...
Toti acesti Ponta indesati intr-un singur maimutoi nu puteau exista si rezista in fruntea guvernului unei tari fara SUSTINEREA SISTEMULUI TICALOSIT !
Traian Basescu l-a numit pe maimutoi de doua ori in fruntea tarii tot la ordinul sistemului ticalosit!
Nasul Maior de la SRI, sponsorul Niro, partenerii …
Ponta Plagiatorul, Ponta Mincinosul, Ponta Iresponsabilul, Ponta Dedublatul, Ponta Perversul,Ponta Carlanul, Ponta Golanul, Ponta Prostul, Ponta Animalul, Ponta Criminalul…Toti acesti Ponta...
WWW.NASUL.TV