”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

joi, 25 septembrie 2014

Alegerile care pot distruge România



de Razvan Chiruță, 23 septembrie 2014 

Miza alegerilor prezidențiale de anul acesta este mai uriașă ca oricând, din moment ce politicienii și serviciile secrete aruncă în luptă, pe față și fără menajamente, toată muniția de care dispun. Varianta optimistă ar fi să credem că se confruntă două zone de influență, două blocuri care vor să îndrepte țara fie spre democrația din Vest, fie spre autoritarismul din Est.

R.C.
Dar în realitate, e doar un război al unor grupuri de oameni care s-au săturat să facă afaceri oneroase tot mai pe ascuns, al unor personaje care s-au jucat destul de-a justiția independentă și acum s-au plictisit să fie “hăituite” de procurori.
Urmăriți discursurile publice ale celor care și-au anunțat deja candidatura la prezidențiale și veți vedea că, dintre toți, doar Monica Macovei afirmă vocal și cât se poate de clar că susține întărirea instituțiilor statului de drept și a Justiției.
În rest, ceilalți politicieni ne aburesc fie cu marea unire, fie cu ofițerii acoperiți, fie cu o nouă suspendare și ce altceva vor mai inventa, doar pentru a nu discuta cu adevărat despre ceea ce îi doare pe ei și pe noi cel mai tare.
Nu mai departe de sâmbătă, la megalansarea de neam prost a lui Victor Ponta, trecută prea ușor cu vederea pe fondul scandalului Turcescu, liderul PSD a vorbit despre un lucru care, hai să fim sinceri, este absolut nesemnificativ nu doar pentru zilierul care e sclav pe câmpurile din Bărăgan, dar și pentru corporatistul băgat între dosare în pătrățica lui cu geamuri de sticlă: unirea cu Republica Moldova. Desigur, ar fi bine dacă s-ar face, dar dinspre Victor Ponta e doar o perdea de fum pe care ne-o aruncă în speranța că nu vom vedea că de doi ani și jumătate România se afundă tot mai mult economic.
De altfel, dintre rândurile discursului de lansare, reiese clar ce dorește de la noi Victor Ponta. “Azi simt că România are nevoie de pace, de construcţie, de unire. Vă cer sprijinul pentru a face pace şi pentru a face marea unire de care România are nevoie”. Aveți sentimentul că ați mai auzit undeva, în trecut, aceste cuvinte? Păi, chiar așa și e. În 1990, Ion Iliescu i-a păcălit pe părinții și bunicii noștri cu exact aceeași retorică și uite cum arată societatea după 24 de ani.
Reforme moderate, liniște socială, stabilitate a sistemului le-a promis fostul activist comunist transformat în primul președinte postrevoluționar. Ei bine, eu unul nu vreau unire și pace cu politicienii corupți, cu oamenii de afaceri care mulg statul de fonduri, cu interlopii care scriu cărți ca să scape de pușcărie. O astfel de pace probabil că e benefică PSD-ului, dar cu siguranță nu României.
Un om de afaceri puternic din agricultură mi-a mărturisit recent că i-a fost frică să plătească un funcționar care-i ceruse șpagă pentru a i se debloca niște fonduri, convins fiind că va cădea în capcana flagrantului. De fapt, s-a speriat atât de tare, încât a mers chiar el să-l denunțe pe funcționar, oferindu-se drept momeala procurorilor.
O zi mai târziu, mi-a povestit omul de afaceri, a primit un telefon în care i s-a comunicat că treaba a picat, deoarece și funcționarul îl reclamase anchetatorilor anticorupție. Iată, așadar, de ce e nevoie de pace și unire; cu atâta dezbinare nu se mai pot face averi uriașe ca pe vremuri.
Nici următorul candidat de pe liste, deși a fost în trecutul recent un susținător al DNA-ului și al Justiției în general, nu mai pare interesat de aceste instituții, care acum stau în calea interesului personal. Traian Băsescu - și nu, nu e o greșeală de documentare, președintele țării e mult mai activ decât Elena Udrea în promovarea acesteia din urmă – e dispus să pârjolească totul în cale pentru a nu fi obligat, după decembrie, să rămână doar un oarecare membru al opoziției, iar pupila sa să fie implicată în vreun dosar penal.
Tăvălugul pe care l-a pornit deja e tot mai evident pentru majoritatea comentatorilor și în acest marș disperat spre supraviețuire politică nu mai contează dacă sunt compromiși jurnaliști, distruse destine umane și periclitate instituții importante precum DNA și serviciile secrete. Iar desființarea celorlalți contracandidați ai Elenei Udrea e deja un mizilic.
Miza alegerilor prezidențiale de anul acesta este atât de mare și pentru că, din păcate, România încă depinde de politică până la cele mai mici straturi. Alți doi oameni de afaceri cu care am discutat în ultimele săptămâni mi-au explicat că au decis să intre în politică pentru că și-au dat seama că e singurul mod de a-și proteja patrimoniul de tăvălugul controalelor și al presiunilor. “Altfel deschizi ușa când ești primar”, a afirmat unul dintre cei doi, care acum este și deputat.
“După ce am devenit consilier județean, am fost lăsat în pace. Controalele mă omorau”, a motivat și al doilea. Politica face și desface totul în România, tocmai de aceea sunt importante alegerile pentru politicieni și tocmai de aceea este păguboasă pentru noi nepăsarea față de lumea politică – o atitudine ridicată la rang de virtute în ultima vreme, din păcate. Dacă nu îți pasă ție, de ce le-ar păsa lor?
În fine, ca și cum cele două tabere nu erau suficient de puternice și distrugătoare și așa, în scenă a mai intrat, pentru a zăpăci pe toată lumea, Teodor Meleșcanu, până acum două zile director al Serviciului de Informații Externe. Mutarea arată, pe de o parte, că politicienii chiar sunt pregătiți să calce totul în picioare pentru a obține scaunul de președinte, dar mai ales că serviciile secrete fac, în premieră, o mutare fățișă în această campanie electorală.
În ultimele două decenii, s-a spus mereu că alegerile sunt decise, în culise, de servicii, dar alegerile prezidențiale din 2014 par să fie primele în care acestea joacă aproape cu cărțile pe față. Cât privește faptul că semnăturile pentru candidatura lui Teodor Meleșcanu ar fi fost strânse de colonelul Mircea Dogaru, personajul care a acționat deschis împotriva democrației, a Constituției, a DNA-ului, a statului de drept în ansamblu, nu poate decât să ne dea o puternică durere de cap.
Despre Călin Popescu Tăriceanu nu pot fi spuse prea multe. M-a amuzat însă șmecheria de adolescent întârziat a lui Victor Ponta, care a declarat că acum liberalii “au doi candidați” - Tăriceanu și Meleșcanu, adică. Rămâne de văzut dacă electoratul va fi atât de fraier încât să muște momeala asta.
Concluzia a tot ceea ce se întâmplă acum pe scena politică a exprimat-o cel mai bine Ilie Sârbu, atunci când a fost întrebat ce câștigă românii din o nouă suspendare a președintelui: “Nimic. Aici nu e vorba despre cetăţeni”. Putem să nu-i dăm dreptate? 


SURSA: http://www.romanialibera.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu