”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

duminică, 24 noiembrie 2013

Momentul antologic al prăbușirii lui Ponta. Marioneta și-a tăiat singură sforile, în direct și la o oră de vârf



Adrian Pătruşcă, EVZ.ro


Victor Ponta a suferit cea mai cumplită înfrângere din cariera sa. Nici când dormea în Gare du Nord, la Paris, nu a fost atât de umilit ca vineri seara. Este meritul unei mâini de ziariști excepționali. Întrebările lor precise ca un ceas elvețian, tăioase ca oțelul suedez, dar elegante ca melonul britanic, l-au scos pe Ponta din țâțâni.

Niciodată nu l-am văzut atât de disperat. Nu știa cum să scape din capcană: își mușca buzele, își zbura ochii în toate părțile, se fâțâia de pe un picior pe altul.
Spre final, masca de politician matur, tencuită în ani, cu migală și perseverență la școala de actorie Iliescu&camp; Năstase, i se crăpase de tot. 
De sub ea se ițea mutra jalnică a unui țânc chelfănit pe maidan, care imploră: „Nu mai da, nene!” El, Arogantul, Sarcasticul, Zeflemistul, se năruise de tot, se topise ca Vrăjitoarea cea Rea din Oz, după ce a fost stropită cu apă.
Sub tirul necruțător al întrebărilor, Victor Ponta a arătat că a ajuns premier al României doar printr-un accident nefericit al istoriei. Până vineri se știa că e tufă la Economie. S-a demonstrat însă că habarnamismul său este universal. Constantin Dăscălescu, prin comparație, era un astru. Până vineri, bunul simț ne îndemna să credem că măcar la Drept Ponta se descurcă, dacă nu strălucit - doar nu e doctor! - totuși decent, de vreme ce a ajuns procuror. Aiurea! Știe tot atâta Drept câtă Sanscrită știu eu!
Dincolo de dezvăluirea surprinzătoarelor ascunzișuri ale ființei premierului, pe care, de aici încolo, ar trebui să le studieze mai degrabă psihanaliștii, episodul de vineri demonstrează două lucruri de o importanță capitală.
Primul este fragilitatea lui Ponta. Numai fațada e de el. În realitate, este un om slab, nepregătit și labil. Nu trebuie să-ți storci prea mult imaginația pentru a ghici care este poziția lui Ponta în fața unor șacali ca Mazăre, Oprișan, Dragnea. Și a înțelege cine și cum conduce cu adevărat țara.
Din această perspectivă, aberațiile descentralizării capătă nuanțe apocaliptice. Până acum, pârghiile lungi ale ministerelor, chiar așa, conduse de co-gășcari, îi mai incomodau, le mai dădeau peste mâini. Îi mai jenau la furat. Descentralizați, eliberați de orice control, dezlănțuiți de orice opreliști, vor prăda și pârjoli. Vor rade tot. Cine să li se opună? La Centru e Marioneta arivistă: tăria ei o reprezintă înseși sforile. Cu cât este trasă mai mult de ele, cu cât e mai folosită, știe că puterea îi crește. Înseamnă că e utilă, iar poziția atârnătoare nu e în pericol.
Sigur că Marioneta are ambițiile ei. Ca toate marionetele, speră într-o zi la eliberare, la puterea absolută, atunci când își va răzbuna toate complexele și umilințele îndurate. Până atunci, însă, cârdășia dintre Buratino și Baronime ne va pune cruce.
Al doilea lucru capital demonstrat vineri seara este că lui Ponta îi e frică. Așa cum anticipam ieri, Traian Băsescu are la dispoziție o armă devastatoare. O armă care poate răvăși tot câmpul de bătaie politic: șeful statului a demonstrat cu cifre că acciza pe benzină nu era necesară. Că în buzunarul bugetar al lui Liviu Dragnea au fost băgate sume uriașe pentru destinații precum „regenerare urbană” ori „dezvoltare rurală”, când acești bani se puteau lua din fonduri europene.
USL știe însă, că, prin accesarea fondurilor europene, clientelei sale politice nu îi pică nimic. Or, într-un an electoral ca 2014, era esențial ca USL (iar nu Uniunea Europeană, cu al său temut Oficiu de Luptă Antifraudă) să filtreze banii. Să-i prăduiască.
Miercuri, Băsescu a amenințat că va trimite înapoi la Guvern bugetul (fapt care nu s-a mai întâmplat după 19889), dacă Ponta nu renunță la acciza la benzină. Amenințarea a trecut neobservată de majoritatea publicului, abil excitat cu Scandalul Nana și cu Comisia Călărași. Ponta însă a amușinat pericolul. Șmecherul fricos de la Victoria a sesizat imediat primejdia. Vă dați seama cum ar fi fost ca Băsescu să o țină gaia-mațu, demonstrând aritmetic, cu cifre seci, fără ideologie, că majorarea prețului la benzină (cu toate scumpirile în lanț care urmează) este de fapt doar o manevră murdară a USL pentru a-și umple buzunarele personale și a cumpăra alegerile de anul viitor?
Așa că premierul a ieșit vineri seara la contraatac. A încercat să-l strivească pe Băsescu cu cizmele de cauciuc ale populismului socialist. Prea speriat, însă, a greșit cumplit: anularea accizei ar pune în pericol salariile profesorilor și doctorilor, a gâlgâit demagogic premierul. Asta a rupt zăgazurile. I-a dezlănțuit pe admirabilii ziariști de la Guvern. Cum? Deci banii din majorarea accizei nu se duc la Fondul Special pentru Infrastructură? Nu se duc la autostrăzi, așa cum promisese Ponta, cu gurița lui, ci în hârdăul fără fund și control al bugetului? „El s-a demascat!”, ar fi țopăit Petre Roman.
Ponta, chircit sub lovituri, nici măcar nu a observat pe loc ce greșeală fatală a făcut. Cum a confirmat el însuși manevra mizerabilă de care îl acuza Băsescu. S-a arătat singur în toată măreția sa de Mincinos.
Asistăm la o bătaie cumplită. Scandalul Nana l-a făcut groggy pe Băsescu. În vreme ce șeful statului încearcă să se scuture, să iasă din buimăceala șocului, împotriva sa se va dezlănțui infernul. Comisia Călărași și televiziunile atașate sunt pregătite pentru un spectacol îndelungat. Cu oameni săraci, care nu au ce pune pe masă, în vreme ce Băsescu și ai lui sunt urmașii moșierilor îmbuibați, care-l exploatează pe sărmanul neam de opincă.
Se pregătește o tele-răscoală ca-n 1907, cu coase și topoare. Dogaru își așteaptă momentul. Doar că arma de contraatac a lui Băsescu e cumplită. De aia s-a și scăpat Ponta pe sine vineri seara. Băsescu nu va izbi cu butaforie sau cu imagini, ci cu realități. Cu cifre reci. Aici este marele său atu. Sau mai degrabă, călcâiul lui Ahile al USL. Antipatiile, ura viscerală anti-Băsescu se poticnesc în fața peticului de hârtie pe care fiecare familie își ține socotelile.
Bomba lui Băsescu este imparabilă. Ponta însuși, în criza de nervi de vineri seara, a confirmat-o. Marioneta are toate motivele să se teamă: prin slăbiciunea sa, a pus în pericol întreg sistemul de sfori și riscă să fie decuplat.


(pentru conformitate,C.M.)




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu