”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

luni, 2 iulie 2012

Problema intervenţiei extraterestre în contextul actual al omenirii (III)


 „Elita” masonică mondială, care este formată din câteva persoane extrem de bogate ce deţin aproximativ trei sferturi din avuţia lumii, conduce de asemenea – într-un mod mai mult sau mai puţin „la vedere” – cele mai importante instituţii financiare de pe mapamond. „Venerabilii” care fac parte din această „elită” satanică sunt cei care cunosc cu adevărat dimensiunea actuală a situaţiei financiare la nivel global, fiind mult mai direct şi mai intim „conectaţi” la ceea ce se petrece în cercurile financiare ale lumii, în spatele scenei pe care o vedem cu toţii, dar care ne ascunde în cea mai mare parte adevărul. Totuşi, dacă urmărim cu atenţie declaraţiile, comportamentul şi mai ales acţiunile acestor reprezentanţi ai cabalei malefice - chiar dacă ele transpar prea puţin prin mediul informaţiilor din presă şi de pe internet -, putem să ne facem o idee despre ceea ce urmează să se petreacă în curând. 
Aşa după cum ne putem da seama cu uşurinţă, societatea actuală materialistă este structurată în cea mai mare parte pe resursele financiare, adică pe bani. În consecinţă, urmărind nebunia financiară care se desfăşoară în prezent pretutindeni în lume, putem să înţelegem destul de bine cam ce ne aşteaptă în curând în Europa. De pildă, în ultimele zile sume enorme de bani au fost transferate din sudul Europei (aici ne referim în special la Grecia) către nordul Europei, deoarece corporaţii uriaşe, care au făcut bani frumoşi în această ţară, îşi retrag peste noapte fondurile din bănci şi le transferă către alte ţări considerate „mai sigure”. Aceasta ne arată foarte clar că pătura superioară a „nobilimii” financiare consideră deja că ieşirea Greciei din zona euro este inevitabilă şi că, probabil, multe dintre ţările din sudul Europei reprezintă deja o „cauză pierdută”. Totuşi, să nu uităm faptul că un colaps financiar în sudul Europei (care include şi Italia) ar atrage după sine aproape în mod automat o recesiune devastatoare la nivel mondial. Atunci când afirmăm aceste lucruri suntem însă conştienţi că prea puţini oameni vor fi dispuşi să le creadă şi să acţioneze preventiv. La fel a fost situaţia şi înaintea colapsului băncii Lehman Brothers, în anul 2008; credea atunci cineva că va urma o criză economică mondială din care lumea nu a ieşit nici acum? Cu toate acestea, colapsul a avut loc şi a fost dramatic. Ce se va întâmpla însă atunci când va colapsa nu o bancă, oricât de mare ar fi ea, ci o ţară întreagă, atrăgând în acest vârtej o serie de alte ţări importante? Scenariul este uşor de intuit şi în mare parte noi l-am prezentat în partea a II-a a acestei serii de articole. 

Din nefericire, cei mai mulţi oameni nu vor să creadă adevărul decât atunci când este prea târziu. Semnalele de alarmă sunt însă peste tot. Astfel, preşedintele Federal Reserve Bank din Philadelphia, Charles Plosser, sfătuieşte fondurile de investiţii să-şi reducă expunerea pe pieţele din Europa. Pe de altă parte, preşedintele băncii centrale din Elveţia a admis că ţara sa elaborează în prezent „un plan de acţiune” pentru a putea face faţă colapsului zonei euro. Chiar şi Comisia Europeană (CE) a cerut ţărilor membre să pregătească planuri de rezervă pentru ieşirea Greciei din zona euro. Economistul Marc Faber avertizează că în prezent există o probabilitate de 100% de a se intra în recesiune economică mondială. Ca un fel de încununare a acestor semnale, Banca Angliei a organizat în pripă, la sfârșitul lunii mai, un „summit secret” al șefilor celor mai importante bănci din lume, pentru a discuta despre criza financiară europeană. 
Prin urmare, „focarul” agitaţiei şi marasmului financiar în zona Euro pare a fi Grecia, dar aceasta este doar o observaţie superficială, pentru că după cum am arătat, motivaţiile sunt cu mult mai profunde şi mai complexe. Totuşi, într-un fel sau altul poporul grec trebuie să depăşească această criză şi tocmai de aceea se pare că guvernul face deja pregătiri pentru revenirea la moneda anterioară: drahma grecească. Dacă Grecia părăseşte zona euro, economiştii apreciază  că pierderile în costuri pentru restul Europei vor fi astronomice (aproximativ 1 trilion de euro). Aceste sume nu includ însă şi costurile contagiunii întregii zone, deoarece pieţele de capital se întreabă deja febrile şi foarte nervoase care va fi următoarea ţară care va intra în insolvență. În vizor apar imediat Spania şi Italia, deoarece ele nu sunt atacate doar de uriaşele lor datorii guvernamentale, ci şi de situaţia aproape falimentară a sistemului lor bancar. 

Problema în Europa nu se referă însă doar la datoriile de stat; adevărul este că întregul sistem financiar european este foarte aproape de a se prăbuşi. Nimeni nu mai întrevede nicio soluţie viabilă la orizont, care ar putea să redreseze economia zonei Euro, astfel încât cel mai probabil, aşa după cum am arătat, economia Europei se va prăbuşi şi aceasta va atrage după sine, inevitabil, prăbuşirea dolarului şi a economiei mondiale. Totuşi, politicienii şi mass-media (mai ales cea din SUA) păstrează o linişte suspectă, de parcă nimic nu s-ar întâmpla în această privinţă. În realitate, aceasta se explică prin faptul că băncile din Statele Unite au împrumutat aproape 400 de miliarde de dolari statelor europene cu economii slăbite, precum şi băncilor din Germania şi Franţa, care ar suferi de pe urma căderii altor naţiuni europene. Pe de altă parte, UE este cel mai de seamă partener economic pentru SUA; în cazul colapsului economic în Europa, exporturile din America s-ar prăbuşi peste noapte, aducând țara în dezastru. Politicienii nu au niciun interes să toarne gaz peste foc, mai ales că 2012 este an electoral în SUA şi de aceea ei evită să aducă în discuţie astfel de subiecte delicate, dar foarte actuale.

Aşadar, problema gravă nu este neapărat cea a Greciei, care îşi poate reveni destul de repede după ce va stăpâni inflaţia iniţială, ci ea constă în faptul că „traiectoria” acestei ţări ar putea să „tenteze” şi alte state să urmeze acelaşi drum, cum ar fi Portugalia, Spania, Italia sau Irlanda, care sunt foarte şubrede la capitolul bancar şi cel al datoriilor. La reuniunea europeană care a avut loc de curând la sfârşitul lunii mai, oficialii zonei Euro au transmis fiecărei ţări membre să se pregătească pentru o ieşire probabilă a Greciei din UE. Grecia ar avea o fereastră de 46 de ore pentru a realiza aceasta; ieşirea ar fi anunţată într-o vineri, pe la 5 dupa-amiza, atunci când bursa din New-York se închide şi va dura până luni dimineaţa, când se deschid bursele asiatice. În acest timp, autorităţile greceşti vor trebui să calmeze panica ce va cuprinde populaţia, să introducă o monedă nouă, să recapitalizeze băncile, să oprească transferurile de capital peste graniţă şi să găsească totodată o cale de a plăti datoriile.
Pe de altă parte, pe data de 22 mai, în Parlamentul European a luat cuvântul politicianul britanic Nigel Farage, atrăgând ironic atenţia că moneda euro a fost creată în scopul creşterii economice şi a sporirii locurilor de muncă, dar că în realitate ea le distruge pe amândouă. El îndeamnă parlamentarii europeni să voteze pentru renunţarea la moneda euro, redând astfel demnitatea oamenilor, restaurând democraţia şi arătând că ideea monedei şi a Uniunii Europene a fost greşită. 
 
Dacă suntem atenţi la reacţiile din mass-media, observăm că tema socială dominantă se referă la faptul că nu mai sunt bani şi că guvernele nu sunt de niciun ajutor în această privinţă. Aceasta este însă o temă ce are ca ţel real ideea de a face populaţia să se simtă lipsită de speranţă şi de forţa de a acţiona pentru a se redresa. Declaraţiile de acest gen se bazează în special pe crearea sentimentului de frică; la un moment dat, ele propun  anumite soluţii globale (care să fie dirijate de „elita” masonică), ca „antidot” la colapsul bancar mondial. 
Ironia constă în faptul că situaţia de criză a fost creată chiar de această „elită” satanică a francmasoneriei mondiale şi ea se datorează în principal sistemului de credit şi de îndatorare, care este artificial. Oamenii trebuie să înţeleagă faptul că „crearea” şi controlul banilor se află în mâinile doar a câtorva persoane în această lume. Dacă aceste persoane – care sunt de fapt reprezentanţii familiilor ce au instaurat marile dinastii de bancheri, dintre care cele mai cunoscute sunt Rockefeller şi Rothschild – doresc să tipărească mai mulţi bani, ele pot face acest lucru foarte uşor. Ele chiar au acţionat în această direcţie, tipărind mai mult de 50 de trilioane de dolari, în încercarea disperată şi totodată nebunească de a evita colapsul sistemului lor financiar, care în prezent nu mai poate fi controlat. În realitate, „Iluminaţii” doresc o anumită instabilitate şi disfuncţionalitate financiară la nivel mondial. Aproape sigur ei vor să creeze recesiunea economică globală, care ar implica în mod automat acţiunile militare şi haosul economic, pentru a genera astfel condiţiile necesare pentru a instaura aşa-zisul Guvern Mondial.
Dan Bozaru
Ca o confirmare a acestor supoziţii, este interesant să remarcăm faptul că doar în urmă cu câteva zile (pe data de 30 mai), dinastia bancară a familiei Rothschild a decis să investească 37% din acţiunile sale în afacerile celeilalte mari dinastii de bancheri din lume (Rockefeller), formând astfel un „parteneriat strategic” cu aceasta. Imensa suma care a fost implicată în această tranzacţie nu a fost divulgată. Detalii despre această „mutare” a cabalei satanice pot fi citite aici: http://uk.reuters.com

În timp ce „Iluminaţii” se agaţă încă de ideea că moneda euro este singura care mai poate salva ieşirea Greciei din UE, care acum apare ca fiind inevitabilă, unii membri ai „elitei” par să fi renunţat complet la interesul pentru zona Euro. Într-un articol din ziarul Financial Times (http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:Au9WCRh7dssJ:www.ft.com/cms/s/0/fadc71fc-a41e-11e1-84b1-00144feabdc0.html+&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro#axzz1xNxmYFwS), fostul membru al grupului Bilderberg, Sir Martin Jacomb, recunoaşte că întregul efort de a salva moneda euro a fost în van şi adresează prin aceasta un apel celor 17 state „să se hotărască neîntârziat să revină la monedele naţionale”. Bătrânul „venerabil”, ajuns probabil la vârsta când „elita” nu-l mai poate speria în mod semnificativ, a fost încă de la început un sceptic al introducerii monedei unice. El afirmă că, după căderea monedei euro va fi necesar să se impună o „vacanţă bancară de cinci zile”, pentru a permite pieţelor financiare să absoarbă şocul generat de acest colaps. Pauza de cinci zile va fi necesară pentru a evita activităţile speculative care s-ar putea declanşa deja anticipat. Jacomb afirmă că pentru buna desfăşurare a lucrurilor va fi necesar ca toate cele 17 ţări din UE să revină deodată la moneda naţională şi să facă acest anunţ simultan, fără nicio avertizare prealabilă a pieţelor sau a populaţiei.
În realitate, nu e dificil de observat că grupul Bilderberg al „Iluminaţilor” este disperat să salveze moneda euro, pentru că ea reprezintă însăşi fundaţia agendei lor globale de dominare şi control financiar. În acelaşi timp, aceasta pare să fie doar o foarte abilă interpretare a rolului de  „bancheri grijulii” pe care ei şi l-au asumat, deoarece ţelul lor adevărat este chiar opus, în sensul că „elita” masonică doreşte colapsul întregului sistem financiar mondial, din raţiunile pe care le-am expus mai sus. Planul lor ascuns ar fi fost eficient dacă această prăbuşire economică mondială s-ar fi petrecut în mod controlat de ei, însă ceea ce are loc acum în lume este o „avalanşă” care le-a scăpat complet de sub control şi îi face să simtă fiori îngheţaţi pe şira spinării. Astfel, colapsul „programat”, deşi se va petrece, nu va mai servi interesele lor criminale, ci va constitui în mod paradoxal însăşi lovitura necesară pentru a rupe orice legătură a economiei şi finanţelor mondiale cu tumoarea „elitei” masonice, oferind în plus cadrul propice pentru eliminarea ei definitivă de pe această scenă.

Ecuaţia financiară complexă care tinde să zdruncine întreaga lume este în ultima vreme în mod activ şi direct prezentată, cu informaţii tulburătoare, mai ales de doi aşa-numiţi „whistleblowers”, adică de nişte persoane care deconspiră prin declaraţiile lor anumite secrete, fapte şi aspecte care luminează înţelegerea omului de rând şi îl determină să ia atitudine, strămutându-l astfel din inerţia şi letargia vieţii cotidiene în care se află. Aceşti doi „vestitori” ai transformărilor inevitabile pe piaţa economică şi financiară mondială sunt Benjamin Fulford şi David Wilcock. În mediul internaut, ei sunt bine cunoscuţi prin postările pe care le realizează cu regularitate şi de asemenea prin interviurile pe care le oferă unor posturi de radio. 

Benjamin Fulford, care trăieşte actualmente în Japonia, a fost redactor şef al revistei Forbes Magazine pe relaţia Est-Vest. El confirmă afirmaţiile lui Sir Martin Jacomb în ceea ce priveşte renunţarea la euro şi cele cinci zile de „vacanţă” bancară, adăugând în plus că situaţia financiară foarte tensionată la nivel mondial este în mod special amplificată în Japonia prin tentativele cabalei criminale de a crea panică în rândul populaţiei în legătură cu terorismul nuclear. El mai afirmă că singura ţară europeană, în afară de Germania, care are suficienţi bani să rezolve criza fără să depindă de restul lumii este Rusia. Fulford spune că, odată ce guvernul SUA va cădea şi dolarul se va prăbuşi, valuta de schimb internaţională va deveni yuanul chinezesc, numit și Renminbi. Conform spuselor sale, două surse guvernamentale de încredere l-au înştiinţat că acest lucru se va petrece în jurul datei de 16 septembrie 2012. 

Căderea dolarului va fi cel mai mare eveniment din istoria umanităţii şi de asemenea el va fi primul eveniment care va avea consecinţe directe asupra fiecărei fiinţe de pe această planetă. Practic, toate activităţile umane sunt controlate de bani, astfel încât colapsul unei valute nu poate trece deloc neobservat; cu toate acestea, problemele generate de căderea oricărei alte valute de pe piaţa actuală pot fi considerate simple intensificări ale vântului, prin raport la uraganul teribil pe care îl va dezlănţui căderea dolarului. Colapsul va fi global, deoarece căderea dolarului va antrena cu ea toate celelalte valute, pentru că în esenţă ele nu sunt diferite, ci sunt controlate de la aceeaşi „masă centrală” a bancherilor mondiali „Iluminaţi”.
În acest context, foarte interesantă este afirmaţia preşedintelui SUA, Barack Obama, care într-un interviu oferit în cadrul emisiunii 60 Minutes de la un canal TV a declarat încă de pe 4 ianuarie 2011 că „dolarul este de fapt o iluzie”, specificând că ceea ce a determinat criza financiară mondială în 2008 – cea a datoriilor imobiliare – nu a fost o problemă specifică Statelor Unite ale Americii, ci a fost o problemă a sistemului financiar în sine. (http://www.mmnews.de/index.php/english-news/7593-obama-dollar-just-an-illusion-)
Consecinţa imediată şi totodată dramatică a căderii dolarului va duce la „volatilizarea” tuturor bunurilor oamenilor, pentru că dolarul reprezintă actualmente valuta de rezervă a întregii lumi. El suportă economia globală, asigurând comerţul bunurilor peste tot în lume şi în special comerţul cu petrol, care reprezintă cam jumătate din ponderea comerţului mondial. În această direcţie, o situaţie foarte specială şi totodată elocventă, care ne atrage atenţia şi ne poate da anumite indicii importante, este că China a cumpărat în mod sistematic, în ultimii trei ani, cantităţi imense  de produse naturale cum ar fi lemn, cupru, metale preţioase, ori terenuri (mai ales în Africa) sau petrol. Este o dovadă indirectă a faptului că, la anumite niveluri, se cunoaşte deja felul cum vor evolua lucrurile în viitorul apropiat.

Mulţi economişti şi finanţatori sunt de părere că dispariţia dolarului ca valută de piaţă este prevăzută matematic şi ea este inevitabilă. Motivele sunt evidente: pentru ca sistemul fundamental al îndatorării să poată exista, guvernele – şi mai ales cel american – au trebuit să crească datoria statală an după an, întotdeauna la o dobândă de îndatorare mai mare de cât cea din anul precedent, astfel încât să nu se intre într-o spirală deflaţionistă a datoriilor, care ar conduce la moartea economiei. Atunci când se creează o „datorie”, se creează bani; iar atunci când o datorie este plătită, banii sunt „distruşi”. De aceea, vrând-nevrând, trezoreriile naţionale tipăresc din ce în ce mai mulţi bani, pentru a se menţine astfel ciclul financiar în mişcare. Tipărirea de bani este însă un lucru foarte delicat, care poate nu doar să ajute, ci şi să provoace dezastru, dacă este realizat fără discernământ. Tocmai de aceea, astfel de aspecte nu sunt decât rareori discutate de politicieni şi atunci doar în sotto voce. Iată însă că pe 1 iunie, fostul premier italian Silvio Berlusconi a făcut o declaraţie incendiară în acest sens: „Europa trebuie să ştie că Banca Centrală Europeană trebuie să înceapă să tipărească bani. Banca Centrală are acum altă misiune. Să vă spun ideea nebunească pe care o am: haideţi să începem să tipărim euro cu fabricile noastre de bani. Dar, dacă Europa nu va acorda atenţie cererii noastre, atunci noi [Italia (n.n.)] vom spune ’ciao, ciao’ şi vom părăsi zona euro. Ieşirea din UE nu va însemna sfârşitul lumii. Marea Britanie, de exemplu, este o ţară puternică şi ea nu a aderat niciodată la euro.” Declaraţiile lui Silvio Berlusconi sunt un „atac” pe faţă la economia mondială, căci o emisie necontrolată sau în orice caz, masivă, de euro pe piaţă, ar însemna un şir inepuizabil de probleme care ar implica în primul rând inflaţia, stocurile, locurile de muncă etc. Dar cel mai important element aici ar fi acela că „elita” criminală a masoneriei mondiale şi-ar prelungi influența financiară prin intermediul acestui sistem corupt şi dezastruos, pe care l-a infiltrat în ultima sută de ani în economia lumii. 
Aceste declaraţii vin şi pe un fond tot mai agresiv pe pieţele de capital, unde pare că nimic nu mai merge cum trebuie. Tranzacţiile în Europa aproape au încetat datorită scăderii dramatice a producţiei manufacturiere, aruncând indicii bursieri în zona neagră a disperării. În mod ironic, această cădere îşi are provenienţa mai ales în Marea Britanie, deși productivitatea ei în domeniu este renumită. 

Pe de altă parte, preşedintele Băncii Centrale Europene, care este Mario Draghi, a spus că banca nu poate „umple golul” lăsat de lipsa de poziţie şi activitate a statelor Uniunii în ceea ce priveşte fiscalitatea, ceea ce aduce zona Euro în pragul dezintegrării. Pentru a agita şi mai mult spiritele, el a spus că BCE nu va interveni pentru a opri tornada datoriilor băncilor din Spania, afirmaţie dublată şi de şefa FMI, Christine Lagarde, care a declarat că nu există nicio înţelegere între Spania şi Fond pentru un plan de salvare fiscală. De altfel, Spania deja nu mai are acces pe piaţa de obligaţiuni, dovadă în acest sens fiind nivelul foarte ridicat al dobânzilor la care ea se împrumută. Refinanţarea unor datorii de stat în valoare de 82 de miliarde de euro, susţinerea unor regiuni spaniole cu alte 16 miliarde de euro, precum şi sprijinirea sau recapitalizarea unor bănci aproape falimentare (cum ar fi Bankia), pare a fi o sarcină foarte dificilă pentru Spania, dacă nu chiar imposibil de realizat în condiţiile actuale. 
La toate acestea se adaugă o sumbră cădere a indicilor bursieri în SUA, deoarece economiile statelor sunt corelate. Cireaşa de pe tort a fost pusă de companiile de asigurări europene, care au refuzat să se implice în ceea ce priveşte transportul mărfurilor greceşti, argumentând că Grecia ar putea opta pentru un guvern anti-austeritate - la apropiatele alegeri anticipate care vor avea loc peste câteva zile -, care ar forţa ieşirea ei din zona Euro. Într-un astfel de caz, drahma grecească ar cădea dramatic faţă de euro, iar firmele de asigurări ar pierde sume imense. 

Totuşi, aşa după cum am spus, ieşirea Greciei din UE sau chiar căderea monedei euro nu ar însemna prea mult faţă de cataclismul economic provocat de colapsul dolarului. Se pare că lumea se află în pragul lui, deoarece la momentul actual s-a atins „vârful” rezistenţei financiare în privinţa datoriei guvernamentale ce afectează aproape orice ţară de pe glob, dar mai cu seamă Statele Unite ale Americii. Dobânzile au crescut foarte mult, iar aceasta conduce la hiperinflaţie. Semne ale acestei crize totale au început să apară încă de anul trecut, atunci când SUA au traversat în luna august o „sincopă” foarte periculoasă, dată de un nou nivel de îndatorare a ţării. Datorită presiunilor formidabile ale „elitei” masonice, în cele din urmă s-a ajuns la un compromis între taberele opuse ale politicienilor din această ţară, însă anul acesta este foarte probabil ca situaţia economică mondială şi problemele financiare care apar în cascadă să nu mai poată fi ţinute în frâu. „Ingineriile” financiare ale cabalei satanice mondiale au adus lumea în pragul falimentului, pentru a-şi săvârşi planurile odioase. În urma crizei pe care au declanşat-o în 2008, ceea ce s-a obţinut au fost probleme ale unor corporaţii de bănci şi firme; în prezent, ceea ce se profilează şi apare ca fiind iminent sunt probleme de ordin naţional. În acest context, Grecia va juca probabil rolul băncii Lehman Brothers (a cărui colaps a declanşat criza din 2008), iar guvernul american va juca rolul giganticei firme de asigurări AIG, care de asemenea a fost capitalizată în 2008, după căderea lui Lehman Brothers. 

Problema e că nu există practic soluţie de salvare, care să acţioneze după aceleaşi principii şi după acelaşi sistem financiar ca cel din prezent. Niciun guvern pe această planetă nu are capacitatea să absoarbă colosala datorie angrenată de-a lungul zecilor de ani de guvernul american, fără a mai vorbi de datoriile celorlalte state ale lumii şi mai ales a celor din Europa. Ce se va întâmpla atunci când nu va mai fi nici mâncare, nici combustibil pentru populaţia din oraşe, cu precădere a celor care trăiesc în metropolele lumii? Urmând scenariul unor situaţii asemănătoare de criză din trecut, care au fost însă cu mult mai puţin importante decât ceea ce va urma să se petreacă în curând pe piața economică și financiară, mulţi oameni vor suferi probabil şocuri psihice datorită faptului că ei nu s-au pregătit şi nu au anticipat această situaţie; alţii vor recurge la sinucideri, iar alţii se vor deda la acte de violenţă şi de vandalism. Cu alte cuvinte, aproape peste tot pe suprafaţa globului se va crea anarhie. De aceea considerăm că este important ca aceste lucruri şi adevăruri să fie cunoscute cât mai bine, deoarece astfel vom putea să gestionăm mult mai eficient situaţia în care ne aflăm, pentru a găsi cele mai bune soluţii chiar într-un mod anticipat. 
Pe măsură ce întreaga lume se va „trezi” şi va înţelege imensa fraudă a sistemului financiar, care a fost impus de „elita” masonică mondială, centrele financiare cele mai importante din lume vor fi practic distruse. Este foarte probabil că economia mondială va cădea – când totul se va declanşa - în decurs de numai câteva zile şi atunci chiar şi cei mai bogaţi şi mai aroganţi dintre preşedinţii de bănci şi de concernuri, care trăiau până la acel moment numai în lux, înconjuraţi de bogăţii imense, vor ajunge să se întrebe dacă vor avea ce să mănânce a doua zi.
Căderea guvernului federal al SUA va avea consecinţe dezastruoase asupra economiei naţionale şi, prin influenţă, asupra economiei mondiale. Atunci, din ce în ce mai multe guverne vor găsi necesar să-şi impună controlul asupra situaţiei naţionale proprii, astfel încât este de aşteptat că SUA vor pierde repede puterea, importanța şi controlul pe care le deţineau până atunci în lume. Sumele de bani care au fost create şi vehiculate în sistemul circulaţiei financiare vor deveni lipsite de valoare. Problema atinge însă aspecte civice importante, pentru că pensiile şi alte facilităţi se vor „evapora” atunci aproape instantaneu. 

Aceste aspecte sunt în general greu de „digerat” de către omul contemporan, care este comod şi arogant. Victimizarea sau acuzele nu sunt de asemenea o soluţie, pentru că nu rezolvă nimic, nu sunt constructive. A invoca „lezarea conştiinţei” sau faptul că prin aceste ştiri – care abundă de altfel pe internet – s-ar crea panică, ar însemna să fim ca cel ce vede că locuinţa lui a luat foc, dar totuşi nu-şi trezeşte soţia pentru a o salva, de teamă ca ea să nu se supere pentru că a fost deranjată din somn. Putem ignora realitatea, dar nu putem ignora consecinţele ignorării acestei realităţi. Chiar dacă elementele care au fost prezentate până acum par imaginare, ele vor începe totuşi să se manifeste destul de curând. Acest colaps va fi o problemă naţională a SUA şi totodată el va deveni fulgerător o problemă globală; în opinia experţilor financiari, el este o realitate care a devenit matematic inevitabilă.

Benjamin Fulford precizează însă că există deja alternative la această situaţie, care sunt aproape de finalizare şi de implementare. Astfel, aproximativ 140 de ţări (dintre care cele reunite în organismul BRICS – Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud sunt reprezentative) sunt decise să adopte un nou sistem financiar de tranzacţionare şi comerţ, bazat pe cinste şi echitate. Fulford trasează chiar şi liniile generale pe care le va urma noua situaţie creată: oamenii din afara SUA, care deţin dolari, vor primi contravaloarea sumei în aur, alături de un set de alte avantaje bancare şi valute alternative. De asemenea, euro va dispărea, iar ţările Europei vor reveni la moneda proprie. Acest lucru va fi urmat de o ştergere integrală a datoriilor statelor. 
Aspectele de ordin economic şi financiar sunt însă foarte strâns corelate cu acţiunile oculte din sfera serviciilor secrete sau a influenţei lor în special în Orient. Fulford, care se află în legătură cu aşa-numita Societate a Dragonului Alb din Asia – organizaţie ocultă ce acţionează de mult timp pentru eliminarea dominaţiei cabalei criminale în lume şi care are legături foarte importante pretutindeni în lume, până la nivel guvernamental -, afirmă că această organizaţie va juca un rol determinant în evenimentele următoare pe pământ. Serviciile secrete, cum ar fi CIA, vor fuziona cu filialele lor oculte din Asia, pentru a-şi asigura o minimă finanţare până vor reuşi să se restructureze astfel încât să devină din nou independente. Acest lucru va fi permis de Societatea Dragonului Alb şi de noul sistem financiar doar cu condiţia ca CIA să participe susţinut la masiva campanie de eliminare a sărăciei în lume, de oprire a distrugerii şi poluării mediului şi de răspândire a tehnologiilor revoluţionare, bazate pe energia liberă, care au fost în mod criminal ascunse până acum de către cabala masonică.

În prezent lupta este foarte strânsă şi, deşi semnele înfrângerii „Iluminaţilor” sunt evidente, totuşi situaţia este încă foarte periculoasă şi orice eroare ar putea sfârşi într-un dezastru la nivel planetar. „Elita” masonică nu este deloc dispusă să renunţe pur şi simplu la luptă (aşa cum a fost de altfel invitată în repetate rânduri şi în numeroase runde de „negocieri” pentru renunţare la putere), ci continuă să spere că va putea să deschidă un nou centru de influenţă financiară mondială în zona Pusan din Coreea de Sud. În plus, ea continuă să propage frica în populaţie prin manipularea opiniei publice, ori provoacă dezastre nucleare de genul celui de la Fukushima, din Japonia. Fulford, ca şi alţi „denunţători” ai sistemului actual corupt şi mincinos, speră că armata SUA şi serviciile secrete din această țară să dovedească faptul că ele sunt într-adevăr de partea bună a lucrurilor şi că vor acţiona în consecinţă, asumându-şi rolul de eroi şi protectori ai planetei noastre. 
Acest lucru este cu atât mai necesar, cu cât  dolarul american va ceda foarte curând şi la fel şi moneda euro. Totuşi, nu se poate da o dată exactă pentru colapsul monedei euro, ori a dolarului, pentru că aşa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată până acum şi prin urmare lipsesc modelele de referinţă. Se poate însă afirma că, cel mai târziu, evenimentul se va petrece peste câteva luni, deşi unele anunţuri au indicat luna iunie sau începutul lunii iulie 2012. Recomandarea generală în această situaţie este aceea de a avea monezi de argint la îndemână cu puritate de cel puţin 80%, care vor fi folosite în schimburile comerciale atunci când băncile vor cădea. Actualmente, suntem informaţi că detaliile noilor structuri financiare încă nu s-au finalizat; ele depind de fiecare ţară în parte, deoarece acestea sunt şi ele diferite. Moneda ţării va reflecta cu exactitate cantitatea de aur din ţara respectivă şi astfel valutele ţărilor vor fi reevaluate.

De asemenea, mai sunt încă multe detalii de pus la punct în legătură cu noul sistem în SUA. Unul dintre planurile de redresare economică naţională şi financiară (cunoscut şi prezentat îndeobşte sub acronimul NESARA) care a fost propus de guvernul american, nu este bun, deoarece el este corupt şi tinde către aceleaşi metode de înşelăciune şi corupţie ca cele de până acum. Există însă un alt plan care este ascuns guvernului, în care finanţele sunt abordate în mod diferit, iar sistemul este conceput de aşa manieră, încât el să contribuie realmente la evoluţia şi binele omenirii. Multe dintre ideile acestui plan sunt concepute de către experţi în finanţe, care sunt dăruiţi acestor idei novatoare de progres a omenirii. Cel mai probabil se va merge pe varianta că se va explica oamenilor în detaliu ce anume se propune pentru noul sistem şi apoi se va supune la vot.

Chiar dacă situaţia este deja foarte dificilă pretutindeni în lume, totuşi este necesar ca protestele să fie paşnice. Mişcarea „Occupy” este un exemplu în acest sens; de asemenea, recentele proteste ale studenţilor din Canada (Quebec) au luat o amploare fără precedent, dar încă se desfăşoară fără violențe notabile. Menţinerea echilibrului de reacţie este foarte importantă deoarece orice escaladare a evenimentelor în sensul violenţei nu va face decât să ofere oportunităţi „elitei” masonice să acţioneze în mod pervers prin manipularea şi minţirea maselor de oameni, ori prin valorificarea ferestrelor de timp oferite de astfel de evenimente, care adeseori au consecinţe tragice. În plus, „Iluminaţii” se străduie să limiteze cât mai mult drepturile şi libertăţile oamenilor, pentru a-şi asigura dominaţia pe suprafeţe cât mai mari ale planetei, mai ales acolo unde ele au de gând să nască anumite conflicte. De pildă, Constituţia SUA este deja suspendată pe o regiune de aproximativ 150 de kilometri în interiorul ţării de la graniţă, justificarea fiind protecţia împotriva terorismului; populaţia care trăieşte în aceste zone nu are practic niciun fel de libertate. Dacă „elita” criminală a masoneriei va fi împiedicată să mai creeze condiţii artificiale de război, atunci conflictele interstatale sau interetnice nu vor mai avea loc. Cei răi care doreau războiul vor fi înlăturaţi, iar averile lor vor fi confiscate. Totodată vor fi implementate tehnologii de avangardă, care vor cuprinde toate domeniile (medicina, sectoarele energetice, de producţie etc).
Odată cu modificările care sunt iminente, vor fi introduse multe proceduri cu care lumea nu este obişnuită şi de aceea este de o importanţă majoră ca toate aceste aspecte să fie aduse la cunoştinţa oamenilor, care îşi vor folosi discernământul şi vor înţelege că ceea ce se petrece acum în lume este extraordinar de important şi că întreaga planetă se află în pragul unor schimbări epocale. După cum afirmam, nimeni nu poate furniza date exacte în astfel de condiţii extrem de complexe şi nimeni nu poate certifica pentru o variantă sau alta, dar cu toate acestea se pot indica cele mai probabile linii de acţiune, care în unele privinţe sunt aproape certitudini. De pildă, ceea ce se ştie e faptul că atunci când noul sistem financiar la nivel mondial va fi în totalitate stabilit, va fi făcut un anunţ public despre aceasta. Sursele dau ca probabil acest eveniment în următoarele săptămâni.            

De profesor yoga Dan Bozaru
Preluare de pe yogaesoteric
9 iunie 2012 

pentru conformitate (C.M.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu