”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

vineri, 3 iunie 2011

PĂMÂNTUL, a treia planetă de la Soare (15)

(continuare)

54- Legea diviziunii sufletului.
Am afirmat că elementele şi principiile telurice ascensionează continuu din adâncurile Pământului către suprafaţa acestuia, în număr incredibil de mare. Aceste principii se adună, se unesc şi se ordonează în strictă conformitate cu voinţa spiritelor guvernatoare. Dintr-o anumită perspectivă, se poate afirma că toate fenomenele care se petrec pe Pământ reprezintă părţi integrante ale sufletului lui Satan. Această diviziune corespunde unei legi secrete, care face ca Satan însuşi să devină complicele propriei sale disoluţii. Prin propria sa putere, el doreşte să îşi elibereze sufletul, căruia îi conferă o expansiune crescândă. Din aceasta cauză, el arde continuu, ţintuit în sufletul lui teluric şi puternic comprimat. Prin procesul de ardere, el doreşte să transforme din nou materia aparent solidă într-o substanţă subtilă.
Legea permite împlinirea acestui efort, dar numai sub o supraveghere strictă, motiv pentru care a fost creat organismul Pământului, în centrul căruia spiritul cel rău este silit să-şi execute sentinţa, chiar dacă el rămâne activ şi perseverent în realizarea ţelului său.

Satan lucrează sub impresia că şi-a eliberat aproape complet sufletul întemniţat, motiv pentru care şi-a înteţit efortul de eliberare. Din fericire, el nu cunoaşte că toate emanaţiile sale sunt captate de spiritele atotputernice din lumina care ordonează aceste principii venite de la Satan şi crează cu ele noi forme umane.
Evident, principiile emanate de Satan au o natură malefică, fundamental negativă. Din acest motiv, evoluţia lor se face cu întârziere şi multe popasuri, timp în care sunt supuse multor acţiuni de fermentaţie care le curăţă şi le transformă benefic în principii cu un anumit grad de puritate, devenind apte pentru a participa la formarea trupului şi sufletului uman. Se întâlnesc, totuşi, destule fiinţe umane în care se mai regăsesc unele principii ale lui Satan, şi care vor fi ulterior reciclate, reluând calea evoluţiei de la nivelele de jos. Stadiul actual arată că principiile care stau la baza sufletului uman sunt aproape integral divine, la momentul când spiritul găseşte nescesar să le penetreze.
In ceea ce priveşte însă trupul uman, acesta este încă malefic aproape în integralitatea sa. Prin umilinţe şi anumite restricţionări, corpul se poate purifica pentru a putea fi, în final, asimilat de suflet. Astfel se explică de ce corpul fizic trebuie să moară, pentru a se dizolva în părţile sale elementare. Elementele materiale ale corpului fizic sunt consumate de fiinţe inferioare (viermi, bacterii) care recilează materia, în final ea ajungând suficient de descompusă pentru a servi ca hrană planteor.
Nu toate corpurile umane se descompun cu aceeaşi viteză. In cazul unor foste fiinţe umane orgolioase, pline de teluric, care au fost puternic ataşate de bunurile materiale, putrezirea poate dura şi căteva secole sau chiar mii de ani. Zaţul, sau partea cea mai satanică a corpului, nu va putrezi niciodată, rămânând să aparţină ca trup indestructibil al lui Satan însuşi.

Pentru ca fiecare suflet să primească o proporţie divină, Dumnezeu va implanta în el un spirit nou care se va putea transforma complet, devenind o fiinţă nouă. In prezent suntem în perioada în care vechea creaţie se prăbuşeşte în propriul său praf, trecând în subconştient, care va deveni din ce în ce mai solid, până când se va transforma în temelia Noii Creaţii.

55-Intoarcerea Acasă şi mântuirea lui Satan.
După afirmaţiile anterioare, mulţi oameni ar putea spune că nu există prea multe speranţe pentru ca întâiul spirit căzut şi cohortele lui să-şi poată părăsi captivitatea. Cu toate acestea, ei mai au o ultimă posibilitate, extrem de mincă, este adevarăt. Aceasta se va întâmpla atunci când, spiritul lui Satan îşi va da seama că toată substanţa sa psihică i-a fost răpită şi sublimată de Dumnezeu. La vremea aceea nu va mai exista un Soare şi un Pământ în vastul regat al Creaţiei. Atunci, materia fizică va dispărea, şi va ramâne Noul Cer şi Noul Pământ. Vechiul Pământ se va micşora ca un măr uscat şi zbârcit. Nu va mai exista decât o rămăşiţă a materiei, care va rămâne ca un zaţ, partea cea mai grosiera a materiei, alcătuită din particulele cele mai satanice de inteligenţă psihică, care nu vor fi fost dispuse să abandoneze spiritul lui Satan şi al cohortelor sale. Nu este de interes a se preciza vremea când aceasta se va produce căci, oricum, pe acest Pământ fizic nu vor mai exista atunci fiinţe umane. Cât despre lumea spirituală, aceasta nu va fi prea interesată de soarta zaţului materiei. Spiritul malefic de care vorbim va fi atunci aruncat în infinitate, închis în cel mai dur învelis posibil şi se va înscrie într-o traiectorie perpetuu căzătoare.
Oceanul în care se va scufunda va fi unul al furiei, focul tuturor focurilor.
Atunci se va implini cele scrise in Scriptură : ,,Toata răutatea se va scufunda în eternul abis, şi va fi devorată de-a pururi, şi nu va mai exista răutate în nici una din sferele infinităţii,,
Cât există acest Pământ, exista şi posibilitatea ca toate spiritele (inclusiv cele mai rele) să apuce pe calea umilinţei, smereniei, căinţei şi transformării de sine.
Când Pamantul nu va mai exista, aceasta posibilitate va disparea. Totuşi, vor mai trece milioane de ani până când planeta îşi va da examenul final, şi va fi trecută prin focul solar (Nota C.M. : Să nu uităm că acestea au fost spuse cu cca 200 de ani în urmă, şi că evoluţia nu a avut şi nu are o manifestare liniară şi uniformă ; asta însemnând că nu prea avem repere pentru a spune cu certitudine în ce punct ne afalam). Cei care vor accepta disoluţia vor fi eliberaţi. Dar ceea ce nici măcar focul solar nu va putea dizolva, va rămâne de-a pururi o zgură care va servi drept temniţă pentru Cel Necurat - iar aceasta va fi moartea cea veşnică şi eternă.

Deasemanea, este foarte important să ştiţi unde se află sălaşul Spiritului Malefic în trupul acestui Pământ. Esenţa acestui spirit este localizata chiar în centrul geografic al Pământului, dar nu în inimă sau un intr-alt organ intern al acestuia. Sediul spiritului necurat este centrul dur al Pământului, care suportă întreaga presiune a planetei, astfel încât libertatea lui de mişcare să fie cât mai redusă şi el să nu poată distruge Pământul. Dacă i s-ar permite chiar şi cel mai mic grad de libertate, el nu numai ca ar distruge Pământul dintr-o singura clipire, dar ar face acelaşi lucru cu intreaga creaţie vizibilă (Să ne amintim ce a făcut Satan pe Pluton ! n.m.). Spiritul lui este înzestrat cu o forţă imensă şi numai Dumnezeu a reuşit să-l înlănţuie şi să-l supună. Suflul lui este atat de puternic încât poate produce moartea tuturor principiilor ascendente, telurice şi a tuturor principiilor sufleteşti, de care fiinţele umane de pe Pământ vor rămâne întotdeauna dependente, căci tot ceea ce este organic este destructibil şi întreaga materie poartă în sine moartea şi distrugerea. Această legitate se naşte din suflul voinţei celui necurat. Dacă aţi putea realiza cât de mare este răutatea acestui spirit malefic, fie şi numai aceasta înţelegere v-ar distruge fiinţa pe loc.

56 - Natura si numele lui Satan.
Ce sunt în realitate diavolii şi de ce Spiritul Necurat are atât de multe nume : Satana, Satan, Leviathan, Belzebut, Gog, Magog, Sarpele, Dragonul, Animalul Abisului, Lucifer etc?. Numele lui original a fost Lucifer, ceea ce înseamna Purtatorul luminii. Satana înseamnă Polul opus Divinităţii. In calitatea ce i-a fost conferită, Satana, a privit divinitatea aşa cum îşi priveşte femeia soţul. Divinitatea urma să-şi răspândească în fiinţa lui nenumăratele sale idei eterne, pentru ca acestea să se maturizeze în lumina lui concentrată. In felul acesta, noile fiinţe create urmau să iasă din lumina acestui spirit, într-o luciditate deplină. Ideea primordială era ca întreaga creaţie să fie din ce în ce mai populată cu fiinţe născute din aceasta lumină. Creaţia fiind infinită, s-ar fi permis naşterea unei infinităţi de fiinţe, care ar fi trăit de-a pururi, fără ca universul să ajungă vreodată suprapopulat. Deoarece rolul acestui spirit era atat de important (acela de a fi un al doilea Dumnezeu alaturi de Dumnezeu/Creatorul), el trebuia să treacă testul libertaţii, pentru a vedea dacă poate corespunde acestei sarcini. Dupa cum se ştie, el nu a trecut acest test, căci a dorit să se ridice mai presus de Creator. Deoarece aceasta era imposibil, el s-a infuriat și și-a propus chiar să anihileze Divinitatea, ceea ce ar fi putut fi posibil dacă Creatorul n-ar fi avut înțelepciunea de a-l încătuşa la momentul oportun.

Poate părea ciudat că prima creatură a fost învestită cu o atât de colosală putere încât să se opună, uneori cu succes, creatorului său. Acest fapt se datorează înzestrării sale cu un al doilea ,,eu ‘’ care, deşi creat în timp, era de semn contrar şi avea o putere egală cu a Divinităţii, în întreaga creaţe şi pentru toate eternităţile. Acest spirit, în care a fost concentrată întrega lumină, s-a propagat în întreaga infinitate negându-şi creatorul şi împietrindu-se din punct de vedere spiritual. In acel moment, Creatorul l-a înlănţuit, creând din el corpurile cereşti de pretutindeni, după care i-a izgonit spiritul în cea mai restrictivă manieră cu putinţă, întemniţându-l în profunzimile Pământului (nota : aici nu se mai aminteşte detaliul că, prima întemniţare a lui Lucifer a fost pe planeta Pluton, pe care Spiritul Rău a distrus-o, şi, ulterior, a fost întemniţat în centrul Pământului. n.m.). Odată ajuns în această poziţie, spiritul nu mai este Satana ci Satan, căci el a renunţat în mod voit la Ordinea Divină. Altfel spus, el şi-a asumat aceeaşi polaritate (masculină) ca şi Creatorul şi a renunţat la cea feminină cu care fusese învestit. (După cum se cunoaşte, două polarităţi identice se resping, n.m.).

Spiritul încătuşat al lui Satan, despărţit de sufletul său, a promis de mai multe ori că-şi va schimba atitudinea dacă i se vor permite anumite lucruri. El a pus condiţia să fie adorat la fel ca divinitate o perioada de timp, promiţând că atunci când se va plictisi de aceasta veneraţie va reveni la condiţia de spirit pur, divin.
Dorinţa i-a fost îndeplinită. Păgânismul, care este la fel de vechi că şi umanitatea, este cea mai bună dovadă în acest sens. Pe Pământ, Domnul şi-a păstrat numai o mică naţiune de oameni. Toţi ceilalţi puteau răspunde dorinţei acestui spirit, fără a avea de suferit din cauza alegerii lor.
Oamenii au dat acestui spirit diferite nume. Dar acest spirit nu s-a declarat satisfăcut de nimic, interferând din ce în ce mai mult cu Ordinea Divină, ceea ce i-a atras o nouă întemniţare, în condiţii şi mai severe.
Până la imobilizare, el apucase însă să recruteze milioane de spirite umane care i se supuneau prin libera voinţă.
De atunci, el acţionează prin intermediul acestor supuşi credincioşi.
Un demon sau deavol nu este altceva decât un spirit care a fost crescut şi educat la şcoala lui Satan. Aceste spitite, devenite la fel de malefice ca si stapanul lor, au fost numite diavoli.
Intre Satan şi diavolii săi există, totuşi, o mare diferenţă : diavolii au numai sufletul rău şi aservit lui Satan, spiritele lor rămânând, însă, pure, chiar dacă sunt înlănţuite în condiţii dure. Aşadar, spre deosebire de Satan, diavolii au şansa de a se salva.

57- Importanţa cunoaşterii răului.
Pentru ca spiritul uman să atingă viaţa eterna, este foarte important ca sufletul lui să cunoască în profunzime ce este iadul şi ce esta Cerul. Scopul spiritelor agelice şi umane nu este acela de a-şi face griji în legătură cu Cerul, ci doar cu ceea ce este şi a fost din timpuri imemoriale necuratul.
Important este deci de a se cunoaşte locul necuraţeniei decât pe cel al purităţii, căci numai acolo trebuie făcut curat. Odată locul curaţat, Cerul îşi va face apariţia. Este de înţeles că nu calităţile pozitive trebuie mereu reliefate ci, trebuie să ne preocupe şi trăsăturile negative pe care le avem în componenţa caracterului nostru, încercând să ne corectăm permanent.
Este mult mai bine să spunem : ,,Doamne, ai milă de mine, un biet păcătos! Decât : ,,Doamne, iţi mulţumesc că nu m-ai făcut şi pe mine la fel ca vameşii și ceilalţi păcătoși !’’
Judecaţi şi singuri ce este mai important : să cunoşti terenul pe care calci, sau tavanul care este suficient de înalt şi de care nimeni nu s-a lovit încă până acum. Cine doreşte să evite răul trebuie mai întâi să-l cunoască, altfel va rămâne doar un copil imatur.

58- Fantomele şi fenomenul posesiunii.
Orice om a auzit de cazuri de posare, dar puţini cunosc cum se produc aceste posesiuni şi în ce circumstanţe.
In anumite momente, Satan îşi trimite cohortele la suprafaţa Pământului, cu sarcina de a nu lăsa piatră pe piatră şi de a captura cât mai multe suflete pentru Prinţul Intunericului şi Minciunii. Diavolii îşi încep expediţia secretă spre suprafaţă, mascându-şi intenţiile malefice, astfel că spiritele bune întâlnite în cale să nu-şi dea seama ce se întâmplă. Dacă un spirit bun se intersectează cu unul rău şi-l chestionează asupra destinaţiei şi scopului vizitei, deavolul îi dă răspunsuri cât mai credibile şi-l imploră să-l lase să urce la suprafaţă, unde vrea să încerce cu ardoare, zice el, să-şi îndrepte graşelile pentru a-şi schimba destinul în bine. Aceasta motivaţie este cea mai credibilă căci ea antrenează liberul arbitru. In felul acesta, spiritelor malefice li se permite ascesionarea la suprafaţa Pământului, dar vor fi ţinute mereu sub observaţie. Cum, de regulă, promisiunile sunt încălcate, spiritele malefice sunt din nou înlănţuite şi trimise în adâcuri, în condiţii mult mai grele decât înainte. Dar, cu ce se ocupă aceşti demoni (care nu sunt altceva decât sufetele unor oameni care au trăit cândva) atunci când ajung la suprafaţă ? Unele dintre ele, care în timpul vieţii în corp uman au fost mari bogătaşi şi au dus o viaţă de huzur şi de plăceri, se întorc la castelele lor, dacă acestea mai există. Ele bântuie locurile respective, încercând să-i convingă pe unii oameni că există anumite comori ascunse, cazuri în care cei dornici de asemenea chilipir încearcă să obţină colaborarea deavolului, pentru a ajunge la comoară. In timp ce doritorii de imbogăţire peste noapte sapă de zor în diverse locuri indicate pentru a da de comoară, demonul îşi selectează victima, pe care începe s-o posede. Metoda cea mai facilă este dată de ingerarea hranei şi a băuturilor acoolice. Intrat în corpul uman, demonul începe prin a-i studia inima, încercând să-i afle slăbiciunile, după care îi insuflă acele porniri la care este predispusă acea fiinţă. Spiritul malefic rămâne în espectativă în timp ce victima actioneză săvârşind fapte nedemne, încurajându-l dacă este, la un moment dat, ezitant. După ce fiinţa umană a îndeplinit scopurile spiritului malefic, acesta din urmă îi provoacă o boală mortală în corpul fizic. Din fericire, în marea majoritate a cazurilor, rezultatul este diferit de cel la care se aşteptă demonul, căci, după ce sufletul omului părăseşte trupul, este luat în primire de îngeri, indiferent dacă este bun sau rău. Spiritul malefic este luat la rost şi retrimis în adâncurile din care a provenit, cu o pedeapsă agravată şi cu interdicţia ca o lungă perioadă de timp să mai primească viza de ajungere la suprafaţă.
Sufletul celui decedat, împreună cu spiritul său lăuntric, este deci preluat de îngeri şi ajutat să-şi dea seama de felul în care şi-a trăit existenţa în corpul fizic. In măsura în care doreşte să se îndrepte, va putea să progreseze spre sferele înalte. In caz contrar, va coborâ în densităţi din ce în ce mai joase, mai dure. Coborarea poate atinge nivelul de iad în care va fi mereu ademenit cu promisiuni orbitoare, în final devenind sclavul supus al lui Satan.

Cu toate acestea, trebuie spus că spiritul din fecare suflet veghează să nu se ajungă la situaţii pierdute pentru sufletul ademenit de Satan, spiritul reactionând astfel încât sufletul să revină pe calea spre lumina divină, chiar dacă, uneori, va trebui să suporte anumite privaţiuni, dictate de spirit, cu scopul de a-l trezi.
Cu cât mai puternică este atracţia unui suflet către Satan, cu atât mai mare va fi opoziţia spiritului în calea realizării acestei dorinţe.
Jakob Lorber
Uneori, mai multor spirite li se permite să ia în posesie un singur trup uman. Acceptul se obţine relativ uşor, dacă ele îşi exprimă dorinţa de a căuta mântuirea în interiorul acelui trup.
Rareori sunt respectate aceste angajamente de către sufletele malefice care au primit acceptul de posedare a unui trup. Din acest motiv, acceptul de a prelua un trup se acordă o singură dată unui spirit.
Deşi unele spirite malefice pătimesc mult pentru atitudinea lor de frondă faţă de Lumina divină, sunt destule situaţiile în care ele nu renunţă la iubirea faţă de Satan, în final ajungând la eterna disoluţie. Fără a vă speria, vom spune că fenomenul posedării, este unul extrem de des întâlnit, aproape fiecare suflet uman fiind încercat de spiritele malefice cu scopul de a-l convinge să le accepte găzduirea.

Bibliografie: cartea PĂMÂNTUL ŞI LUNA, aut. Jakob Lorber, ed. Vydia, 2003
Pentru conformitate,
(C.M.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu