..................................................................................................PENSIILE SPECIALE ȘI FONDURILE ALOCATE PARTIDELOR POLITICE DIN BUGETUL STATULUI SUNT ILEGALE ȘI REPREZINTĂ FURT DIN AVUȚIA NAȚIONALĂ

Totalul afișărilor de pagină

duminică, 24 aprilie 2011

PĂMÂNTUL, a treia planetă de la Soare (13)

(continuare)

49- Influenţa spiritelor asupra sufletului animal. Dezvoltarea corpului.
Jakob Lorber
Am afirmat în cele ce am scris până acum că spiritele din regnul mineral şi din cel al plantelor aranjează principiile inteligente în ordinea corectă, dând naştere unor fiinţe comlete, prin conectarea principiilor telurice cu cele stelare.

In orice animal există un suflet cu un grad anume de rafinare, activat de spirit. Elementul care face separaţia dintre regnul animal şi cel vegetal, şi cu atât mai mult de cel mineral, este acest spirit care la animal are un grad foarte mare de libertate în timp ce la minerale şi la plante el se întrepatrunde strâns cu corpul material.

Când două animale se angrenează într-un act de procreare, spiritele atrag elementele sufleteşti ale perechii în interiorul organelor sexuale şi le învelesc într-un material extrem de fin în care sufletul devine activ şi începe să-şi ordoneze elementele în funcţie de inteligenţa de care dispune. Când sufletul şi-a pus elementele în ordine în acest prim înveliş, spiritele au grijă ca el să primescă o hrană corespunzatoare, prin organele care se dezvoltă în pântecul matern, clădind astfel corpul, sub supravegherea constantă a spititelor de inteligenţă specializate. Când forma din pântecul matern este complet dezvoltată, şi dacă ea a fost constituită corect, sufletul se poate odihni o vreme, corpul continuându-şi dezvoltarea.
Urmatoarea activitate a sufletului se va axa pe formarea organelor interne. Inima este printre primele care apar şi îşi începe activitatea de pompare. Când organele interne încep sa funcţioneze, fătul devine viu şi îşi dezvoltă simţurile.
După completa dezvoltare a fătului, tot spirite specializate vor slăbi legătura dintre făt şi pântec până la declanşarea naşterii. De remarcat că după atingerea maturităţii fiinţei, sufletul începe treptat să-şi ignore trupul fizic pregătind părăsirea lui la timpul prestabilit înainte de naştere. Neglijarea corpului fizic conduce la deteriorarea lui până când sufletul îl părăseşte.

După o perioadă de la înălţarea sa, sufletul, ridicat pe o nouă treaptă de dezvoltare, hotărăşte să se reîncarneze într –un animal, superior celui anterior, ca dezvoltare spirituală, aceasta depinzând şi de rezultatele obţinute în viaţa anterioară. (Şi aici ca şi la fiinţa umană, dar la o scară inferioară, progresul sufletului depinde de faptele săvârşite. De ex., să zicem că este vorba de un câine. Dacă în viaţa anerioară a dat dovadă de ataşament faţă de stăpân pe care, eventual, l-a salvat dintr-o situaţie limită etc. atunci, va avea toate şansele să i se atribuie o înălţare importantă. Tot aşa, animalele dresate, care salvează vieţi atât ca urmare a unor specializări în folosul oamenilor sau altor vietăţi cât şi ca urmare a unui ataşament total faţă de stăpân, pot beneficia de accelerări importante în ascensiunea lor către rase superioare, ajungând, în final, la stadiul de fiinţă umană n.m.).

50- Influenţele spiritelor în timpul procreării umane.
Nu există diferenţe prea mari între procrearea animalelor şi cea umană. Pentru ca un om să se nască, sufletul său trebuie să fie deja bine structurat, aceasta însemnând că el trebuie să fi ajuns la momentul când şi-a reunit toate elementele substanţiale corespondente, oriunde s-ar fi aflat dispersate acestea în univers. Elementele de inteligenţă aflate în ovulul fecundat se recunosc reciproc, încep să se separe iar cele identice se unesc. Tot acest proces se desfaşoară prin voinţa fermă a spiritelor guvernatoare care consiliază, dacă gasesc necesar, şi îngerii păzitori sau superiori. Orice om are cel puţin trei spirite păzitoare, la care se adaugă doi îngeri şi un înger superior, deasupra tuturor acestora existând Inaltul Spirit Divin.

In timpul dezvoltării fătului, legătura între corp şi suflet se face prin intermediul nervilor care sunt canale specializate realizarii interfeţei corp material-corp spiritual. Formarea parţilor de corp începe cu capul. Intr-o ordine riguroasă încep apoi să se formeze muşchii, tendoanele, venele şi oasele. Intregul proces se desfaşoară sub supravegherea spiritelor, execuţia revenind elementelor de inteligenţă. Dacă procesul de supervizare nu se desfăşoară normal şi permanent, sarcina se poate dezvolta într-o directie nedorită, rezultatul putând fi o fiinţă malformată, un monstru. Daca femeia purtătoare a sarcinii se află în această perioadă sub inflenţa spiritelor demonice, prin voinţa sa, înaltele spirite divine nu-i mai pot acorda sprijin şi supraveghere, rezultatul fiind cel specificat sau moartea fătului. Aceasta impune ca măcar pe timpul sarcinii, mama să fie o femeie virtuasă.

51- Dezvoltarea fătului uman.
După formarea cartilagiilor, muşchilor, oaselor şi venelor, se trece la formarea extremităţilor. Organele terminate sunt puse apoi în funcţiune iar corpul începe să-şi producă singur ceea ce are nevoie, utilizând fluidele primite de la mamă prin cordonul ombilical. Splina începe să produca sângele, distribuţia fluidului vital fiind sarcina inimii. La cca trei luni după definitivarea formării corpului, inima sufletului a crescut suficient şi a devenit îndeajuns de fermă pentru a primi un spirit etern, care estre plasat în interiorul inimii de către un înger, într-un înveliş alcătuit din şapte straturi. Nu este vorba de un îveliş material, ci de unul pur spiritual, mult mai puternic şi mai durabil decât cel material.
După ce spiritul a fost plasat în inima sufletului - lucru care se poate întâmpla mai curând în cazul unor copii, mai târziu în cazul altora, şi în anumite cazuri la numai trei zile înainte de naştere - trupul începe să se maturizeze rapid iar la scurt timp are loc naşterea. In acest moment este pus in funcţiune şi ultimul organ rămas inactiv: plămânii.

52- Sufletul şi spiritul fiinţei umane.
Sufletul este organul care receptează nenumăratele idei născute din Sursa Primordială, din care s-a născut chiar el, la fel ca un suflu. El este purtătorul anumitor forme, proprietăţi şi experienţe. Toate acestea sunt depozitate în el ca nişte seminţe.
Măsura exactă a tuturor acestor atribute conduce la formarea unui suflet uman complet. Intrucât este format din numeroase particule de inteligenţă, sufletul este un compus ce poate fi divizat oricând în părtile sale componente. Intregul univers este umplut cu ideile Divinităţii. Acestea pot fi regăsite în totalitate în fiecare monadă, evident, la o scara minusculă. Deşi spiritul este lipsit de formă, el este cel care generează toate formele. Altfel spus, spiritul nu se poate manifesta în diferite forme până când nu le produce el însuşi. Pentru a se manifesta, orice forţă sau energie trebuie să aiba o forţă care i se opune. Acesta este condiţia ei de manifestare (legea actiunii si reacţiunii, n.m.).

Spiritul este precum lumina, care, în sine, nu poate fi remarcată decât dacă în calea ei se va interpune un obiect. Soarele este un bun exemplu în acest sens. Intr-o noapte fără lună soarele emană tot atâtă lumina ca şi într-o noapte cu lună, numai că în primul caz, lumina solară nu întâlneşte nici un obiect în eterul cosmic, şi de aceea nimeni nu o pote vedea, deşi ea, Luna, este prezentă. Când Luna se interpune în drumul razelor, corpul ei va fi remarcat.

Ne putem da seama care sunt efectele spirituale ale luminii în natură : când lumina lipseşte (noaptea), tot ceea ce există pe pământ, în aer sau în apă doarme. In schimb, de îndată ce apre lumina, formele care zăceau ca moarte prind din nou viaţă, încep să aibă activitate. Aceasta se datorează naturii spirituale a luminii. Remarca este şi mai evidentă dacă ne referim la ce se întamplă cu lumea vie iarna şi vara. Aceasta ne ajuta să înţelegem mai bine ce este spiritul : lumina care se naşte din propria sa căldură, din eternitate îin eternitate.
Căldura este precum iubirea, iar inţelepciunea, precum lumina. Dacă o fiinţă umană dispune de un suflet, comlet, dar nu şi de lumină, ea nu va manifesta nici o activitate sufletească sau trupească. Când însa sufletul primeşte lumina, el devine activ, într-o măsură direct proporţională cu lumina primită. Sufletul unui om redus mintal este la fel de complet ca şi al unui savant, dar sufletul retardatului este prea opac şi nu permite luminii să-l pătrundă.

Deasemenea, scânteia din sufletul unui corp ghiftuit îşi va face cu greu loc prin masa mare de carne şi grăsime, în timp ce un corp hrănit raţional, şi păstrat în limite rezonabile de existenţă, va permite luminii sufletului să trecă cu mai multă uşurinaţă. Dar nici măcar atunci când sufletul este complet iluminat, nu putem vorbi de inţelpciune ; însă nu se poate sări peste această condiţie. Sper că aţi inţeles că ne-am referit la lumina eternă, cea divină care poate produce viaţă, şi nu la lumina fulgerului sau la scâteile mâniei. Corelând cele spuse despre suflet şi spirit, putem înţelege acum că datorită duritătii sale, trupul Pământului aparţine sufletului captiv al lui Lucifer, iar spiritul său este înlănţuit în cătuşe indestructibile.

Bibliografie: cartea PĂMÂNTUL ŞI LUNA, aut. Jakob Lorber, ed. Vydia, 2003

Pentru conformitate,
(C.M.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu