(continuare)
31. Posedarea materiei de către spirite. Spiritele naturii şi sufletele umane.
Ştiu că pare de necrezut dacă vă spun că într-o singură picătură de apă se pot afla chiar mai multe spirite, nu numai unul.
Trebuie însă precizat că în asemenea spaţii (o picatură de ploaie, un fulg de nea, un cristal de gheţă) nu se regasesc decât estenţele condensate. Nu trebuie să credeţi că întregul spirit cade pe Pământ, înghesuit împreună cu sufletul lui într-o mică pietricică de grindină. Singurele condensate vor fi acele tipuri de energii care formează anumite dorinţe negative ale unui suflet. Operaţiunea este făcută de către spiritele păcii până când energiile în cauză capătă o anumită masă (greutate materiala), după care, cad la sol, gravitaţional. Din cauza ataşamentelor sale faţă de aceste energii negative, sufletul respectiv însoţeşte spre Pământ acea picătură condensată, în care se află şi o parte a energiei sale.
Atunci când plouă, picăturile de apă pătrund în sol şi sunt absorbite de plante, de animale sau de minerale. Uneori, după ploaie, poate fi obsrevată o ceaţă alburie care se ridică de la sol, îndeosebi în zonele mai înalte. Această ceaţă alburie nu este altceva decât sufletele fiinţelor umane decedate care au fost silite să coboare din nou pe Pământ, ca pedeapsă pentru comportamentul lor, şi cărora li se permite acum să urce din nou în regiunea lor de drept. Ceţurile nu par diferite între ele, dar există totuşi o mare diferenţiere, legată de maniera lor de formare şi felul în care li se asociază spitritele.
Dacă fiecare picătură de ploaie, fiecare fulg de nea şi fiecare pietricică de grindină poartă în sine unul sau mai multe spirite, de unde provine acest uriaş numar de spirite ? De unde apar ele, dacă majoritatea dintre ele nu provin de pe Pământ ? Aceste spirite sunt noii veniţi pe planeta Pământ şi nu sunt ale unor fiinţe care au decedat pe Pământ.
Pe scurt : sunt, în principal două tipuri de spirite care ajung pe Pământ: - a) unele sunt cele despre care am vorbit mai sus, când am spus că sunt readuse pe Pământ şi reîncarcerate în materie, pentru o peroadă, după care le este permis (dacă au renunţat la ataşamente) să revină în planurile superioare şi
- b) spirite noi, venite din univers. Desigur, un observator obişnuit nu ar putea face diferenţa dintre o picătură de ploaie care conţine un spirit nou, venit din univers, şi unul cuprinzând esenţa energetică a ataşamentelor unui spirit care este întors pe Pământ. Cu toate acestea, există şi o obsevabilă diferenţă, care însă nu poate fi generalizată, şi anume : în pietrele mari de grindină se ascund spiritele căzute, în timp ce în formele mici, gingaşe, de o anumită frumuseţe, se ascund aşa-numitele spirite naturale venite din univers. Nu intram în detalii, dar trebuie spus că mai totdeauna într-o picătură de ploie, sau un fulg de nea nu se regăseşte integral un spirit ci o diviziune a acestuia.
In exenţă, există două motive pentru această divizare adâncă a spiritelor primordiale : primul motiv ar fi că fiinţa spirituală primordială, a acceptat de la început divizarea pentru a putea evolua pe cât mai multe planuri, accelerându-si astfel revenirea Acasă. Al doilea motiv se referă la faptul că Creatorul a împărţit spiritele primordiale în fracţiuni suficient de multe şi de văduvite de energie încât să le fie foarte greu (practic, imposibil) să dezvolte planuri arogante de cucerire şi nesupunere în universurile în care ajung. Gândurile lor sunt risipite în toate direcţiile, nemaiputând să urzească plamuri malefice (aici trebuie spus că Legea Liberului Arbitru incită foarte mult la nesupunere faţă de Creator cu atât mai mult cu cât spiritele cunosc ireversibilitatea acestei legi, deoarece nu se poate concepe libertatea fără respectarea liberului arbitru al fiecarei creaturi).
Aşa se explică de ce chiar până în ziua de astăzi, Lucifer, îngerul căzut, face eforturi disperate pentru a-şi uni fiinţa sa primordială cu sufletul uman, pentru a-şi redobândi astfel puterea care i s-a dat la început. El a fost însa răspândit în toate direcţiile creaţiei tocmai pentru a nu-şi mai putea redobândi vreodata acea putere iniţială. Fiinţa lui spitituală s-a transformat în materie fizică şi astrală, sufletească (materie din care este făcuta şi fiinţa umană !). Asupra acestei esenţe materiale (corpul si sufletul) Dumnezeu a suflat însă spiritul Său (acel Cristal Adamic aflat in inimă n.m.), astfel încât din fiecare particică să se nască o fiinţă unitară, la fel de completă ca fiinţa creată iniţial, fiinţa primordiala.[( Nota C.M. : Aici trebuie spus câ eul inferior aparţinânt corpului material, corpului mental şi celui emoţional are, din păcate, tot origine luciferică în timp ce Eul Divin-spiritul- Atman, din fiinţa umană este creaţia exclusivă a Creatorului, şi prin el se asigură viaţa şi evoluţia fiinţei umane. Deasemenea, trebuie menţionat că acest Cristal Adamic, Eul Superior sau Divin, funcţionează numai pe Frecvenţa Divină care este IUBIREA DIVINĂ. Din acest motiv, acordarea fiinţei umane pe oricare altă frecvenţă înseamnă, de fapt, distanţarea de Spiritul Divin, pierderea legăturii cu Dumnezeu. Este si motivul pentru care suntem mereu îndemnaţi să facem ce ne spune inima nu mintea, altfel spus, să ascultăm de glasul Eului Superior, care vine de la Dumnezeu, nu de cel al eului inferior. Obs : celor interesaţi de detalii şi aprofundarea temei, le recomand cartea FRECVENŢA GENIU, de John Falone, ed. For You ,2001.
Dorinţa universală a sufletelor de a se încarna pe Pământ este justificată de primirea Suflului Divin, Eul Superior, calea aceasta fiind, se pare, singura care asigură reîntoarcerea sufletelor de oriunde ACASĂ (In Primul Cerc, Cercul Christic. Nota : vezi conferintele lui Tobias. Aceasta explică de ce coboară atâtea spirite pe Pământ, odata cu precipitaţiile. Lumea s-a înmulţit în primul rând din această cauză. Va veni însă timpul când toate fiinţele spirituale şi astrale vor fi eliberate de viaţa lor fizică şi locul Pământului Natural (cel pe care încă ne mai aflăm pentru foarte puţin timp) va fi luat de Pământul Spiritual (Noul Pământ, dupa Tobias)].
32- Spiritele aerului, ale muntilor si cele ratacitoare.
În zilele în care nu plouă şi nici nu ninge, dar crestele munţilor sunt învăluite în ceaţă, să fim siguri că acele formaţiuni de ceaţă sunt alcătuite din spiritele naturii care vor deveni cândva spirite unane, dar numai după o lungă perioadă de evoluţie. Aceste spirite se numesc spiritele aerului şi se bucură de mai multă libertate decât cele ale pământului.Unii oamani cu capacităţi senzoriale dezvoltate pot vedea aceste spirite, care, de fapt, evită apropierea fiinţelor materiale dintr-un sentiment de teamă şi de ură faţă de materia, care le-a ţinut multă vreme captive. Groaza şi oroarea lor faţă de materie, le determină la tentative de evadare. Cum, deobicei, nu sunt dintre cele care au evoluat suficient, ele sunt aduse înapoi de catre spiritele păcii, manifestarea fizică a acestei acţiuni fiind fenomenele meteorologice. În funcţie de stăruinţa de a evolua, spiritele pot ascensiona sau regresa, putând coborî până în adâncurile Pământului.
Evoluţia trece de la starea de mineral la vegetal şi animal. Spiritele munţilor, pădurilor şi apelor sunt înzestrate cu o inteligenţă completă, fiind foarte eficiente în administrarea Naturii. Ele pot vedea şi auzi tot ce se petrece şi se aude pe planetă şi au capacitatea de a interacţiona cu oamenii, carora le fac, uneori, servicii. (Detalii în carţile lui Carlos Castaneda, ed.Rao, n.m.). Oricum, în interacţiunea cu ele, se recomandă multă prudenţă deoarece dispun de puteri mari şi sunt extrem de capricioase. Cea mai bună recomandare: în locuri îndepărtate, sălbatice, pline de pace, nu faceţi zgomot, nu ţipaţi, nu bravaţi. Numai aşa nu veţi avea surprize neplăcute din partea spiritelor care, neprovocate (şi netulburate), sunt paşnice. Respectaţi-le legile căci acolo ele sunt stâpane !
Oricum, dacă totuşi, ajungeţi într-o situaţie critică, invocaţi numele lui Dumnezeu, cu umilinţă şi părere de rău pentru ceea ce aţi provocat.
Spiritele naturii care se dovedesc utile şi active, pot fi scutite de încarnarea pe Pământ, dacă doresc, şi pot merge pe Lună sau pe o alta planetă. In general, această ofertă este acceptată dat fiind faptul că şederea pe Pământ, în regim de claustrare, le impinge să aleagă altceva.
Aceste spirite sunt numite rătăcitoare căci nu se stabilesc pe o planetă, preferând să cunoască şi alte pământuri din univers (rămânând, deseori, în stare de spirit, neîntrupat). In final însă, după multe peregrinări, aceste spirite aleg să se încarneze pe Pământ pentru a putea deveni fiii lui Dumnezeu (adică să primeasca Spiritul Divin- Eul Superior).
33-Câteva cuvinte despre legătura dintre hrană şi capacităţile paranormale.
Cu secole în urmă, când oamenii trăiau mult mai simplu decăt astăzi, numărul celor care erau conştienţi în ambele lumi (fizică şi astrală), pe care le percepeau cu toate simţurile şi puteau trăi în oricare dintre ele fără probleme, relaţionând în mod egal cu fiinţele celor două lumi, era mult mai mare. Chiar şi astăzi ar fi posibilă o asemenea dublă cunoaştere dacă oamenii ar mânca o hrană mult mai simplă. Cu ce se hraneau aceşti strămoşi ? Cu legume crude sau fierte numai în apă cu puţină sare. Niciodată nu se consuma hrană fierbinte. Pâinea integrală, laptele şi mierea, fructele bine coapte şi verdeţurile erau alimetele lor. In ce priveşte carnea, ea se consuma foarte rar. Cea mai acceptată era carnea de peşte. Nu amestecau în consum niciodată mai multe tipuri de rădăcinoase. Şi consumau zilnic şi câte un pahar de vin de buturugă.
Cine vrea să nu se îngraşe şi să fie sănătos trebuie să respecte regulile de aur :
- nu se amestecă mai multe feluri de alimente la o singură masă,
- nu se consumă prăjeli,
- nu se bea apă imediat înaitea mesei, în timpul mesei şi nici imediat după masă,
- nu se consumă zahăr rafinat,
- nu mâncaţi dacă sunteti nervoşi şi mestecaţi mult,
- nu reîncălziţi mâncarea,
- consacraţi hrana lui Dumnezeu (adică faceţi rugăciunea),
- după masă se face siesta dar nu se doarme,
- trăiţi cât mai mult în aer curat şi faceţi plimbări.
 |
| Jakob Lorber |
Revenind la spirite, menţionez că în vremurile de altădată, oamenii de la munte relaţionau strâns cu spiritele. Aproape nu exista casă care să nu fi avut propriile spirite care îi ajutau mult la treburile lor gospodăreşti, în reglarea vremii, în hrănirea animalelor, în depistarea roiurilor sălbatice de albine şi recoltarea mierii, în găsirea şi selectarea ciupercilor comestibile, în protejarea culturilor, în găsirea plantelor tămăduitoare, în protecţia gospodăriei de alte spirite, de animalele de pradă sau de hoţi etc.
Din păcate, existau şi oameni care practicau magia neagră slujundu-se de spirite. Aşadar, existau atât vrajitori care lucrau cu magia albă cât şi cei care lucrau cu magia neagră. Regretabil este că biserica nu prea alegea candidatul la rug.
Bibliografie: cartea PĂMÂNTUL ŞI LUNA, aut. Jakob Lorber, ed. Vydia, 2003
Pentru conformitate,
(C.M.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu